Craciun fericit si guten Rutsch ins neue Jahr!

La sfirsitu anului se cuvine sa facem un inventar.
In ceea ce ma priveste a fost un an f. bun. Am devenit bunic si desi sunt lipsit de experienta totusi m-am descurcat f. bine. Atit familia cit si io am fost sanatosi n-am luat nici porcine si nici d-alea rusinoase. In plus, in ciuda crizei, mi-a mers f. bine, chiar am cistigat mai mult decit oricind.
Am facut bilanturi si pe alte domenii, de ex. m-am convins ca am gene latine, chiar am citit ca la ultimele sapaturi s-a descoperit ca latinii beau in medie un litru de vin pe zi, pot afirma ca sunt si io f. aproape depasind cu mult media germana de numai 23 litrii pe an.

In anu care se-ncheie am facut insa si lucruri de care nu sunt mindru. De ex. am emis 44,34 tone de codoi, conform programului de calcul pus la dispozitie de ministeru mediului inconjurator, si asta in timp ce media europeana pa cap e de 13,2 tone. Sincer sa spun nu stiu cum am ajuns la asa o performanta negativa, deoarece am incercat intotdeauna sa ma hranesc sanatos, sa fac sport, sa zimbesc si sa fiu bun atit cu oamenii cit si cu femeile. Se pare insa ca mersu cu avionu cu biznis class si cei peste 40.000km de masina m-au catapultat in categoria criminala a emitatorilor de codoi. Mentionez ca n-am facut-o intotdeauna din proprie initiativa si de multe ori am fost pur si simplu constrins.

Dintre cele mai amuzante momente din anu ce trece pe primu loc e desigur alegerile din Romania. A fost o distractie pe cinste, realitatea bate filmu si poiezia si proza.

In rest am cunoscut multi oameni simpatici si inteligenti, da si multi timpiti, am glumit cu unii i-am injurat pe altii.

Din partea redactiei blogului La Neamtu tiganu cit si din partea nefestei cit si a mea personal va urez:
Craciun fericit si un an 2010 mai bun decit toti ceilalti!
Hai noroc, sanatate, ca belelele curge!

Neamtu Tiganu alias Mihai

O, brad frumos. Cu cetina tot verde!

Se spune ca bradu de fapt nici nu ar trebui sa fie brad pt. simplu fapt ca pe vremea aia nici nu prea erau brazi pa acolo. Se zice ca bradu de fapt ar fi trebuit sa fie un mar sau ma rog ceva verde care ar alunga spiritele rele si ca globurile din brad de fapt ar trebui sa fie mere care ar simboliza ceva cu maru lu Eva si Adam.

Nu intotdeauna a fost usor sa faci rost de un brad. Era prin 80 si ceva, p-atunci proiectele trebuiau predate pin-la sfirsitu anului. Deci ore suplimentare fara sfirsit plus nenumarate petreceri de Craciun mai mult sau mai putin ilegale. Nu e deci de mirare ca-n aceste conditii un tinar tata incepator, cum eram io pa atunci, a neglijat sa procure din timp un brad. Extrem de dificil era si transportu acestuia pt. un neposesor de Dacie sau Trabant. Iata-ma deci chiar de Craciun fara brad. Nici nu concepeam sa ma duc acasa fara acest obiect stiam ce va zice nefasta, imi imaginam lacrimile, strigaturile, „De nimic nu esti in stare, nici macar un brad, orice idiot e in stare, cum Craciun fara brad, numai la bautura si la muieri ti-e gindu, am muncit de ma dor salele, sarmale, piftie, tu numai atit trebuia sa faci, sa iei un brad…“.

De altfel in increderea mea netarmuita in oameni mi-am imaginat ca ma duc undeva unde sunt brazi, caut unu frumos si scump, nu conta pretu si vin cu el acasa. Vroiam unu cam de 2 metrii, drept ca bradu, verde, bogat si proaspat. Imi spusese mie cineva ca daca e mai albicios tine mai mult, ca nu trebe sa fie molid ci brad brad. M-am apucat deci sa prospectez piata, am inceput de la Baneasa, apoi Obor, Icoanei, Berceni. Nici urma de brazi. Incet, incet intram in panica, am luat un taxi si i-am spus ca vreau sa cumpar un brad si sa ma duca acolo unde e unu de doi metrii, bogat si drept. Taximetristu vazind ca miros a alcool m-a aruncat jos, a zis ceva de mama, i-am zis io ca asta-i mirosu meu naturel.
Se facuse deja tirziu si chiar si pietele potentiale unde s-ar fi gasit ceva, daca ar fi avut, se inchideau. Ma gindeam sa iau un mar ca nefasta nu se pricepe la botanica da nu am gasit niciunu verde. Am intilnit insa un batrinel cu citeva crengi verzi. A fost amabil si mi-a aratat de unde le-a luat. M-am indreptat virtej catre locu cu pricina, gardu nu era prea inalt, asa ca l-am putut sari cu usurinta chiar daca pantalonii au avut ceva de suferit. Am adunat craci si betisoare le-am legat cu cureaua si am plecat fericit.
Acasa le-am legat cu sirme, sfori, le-am tuns si frezat. Niciodata nu am avut un brad asa de frumos, era perfect, prea frumos sa fie adevarat. Ar fi rezistat f. mult daca nu ar fi luat foc a doua zi de la luminari fapt ce mi-a permis sa schimb tapetu si nefasta si-a luat niste perdele noi pe care si le dorea de mult. Medicu de la salvare care a pansat-o pa nefasta a fost f. dragut. Pe undeva insa am impresia ca bradu nu reuseste sa alunge toate spiritele rele, unele se furiseaza totusi.

Tare frumos ie Craciunu!

P.S Oamenii de stiinta spun ca dupa Craciun creste rata de divorturi cu 20%. Ooops vine Craciunu, oare ce sa-i iau nefestii? Poate o suta din geanta!
PPS Poznele sunt furate din Net nu au nici o legatura cu nefasta, ia ie bruneta.

Die Vorfreude ist die schönste Freude

"Placerea dinainte este cea mai frumoasa bucurie"

Numar zilele, cit mai ie? Canturile la schiuri sunt ascutite, sunt deja in sufragerie, zilnic genoflexiuni, nefasta "astea lipseau!" oare mai pot, ma mai tin genunchii, mai stiu?
Parca vad, dimineata, prima cabina, zapada neatinsa, a nins peste noapte, hip ura, Pulverschnee, -20°, vint pe virf, iute jos, facem una usoara de-ncalzire, una albastra,
merge, hai sa facem si una neagra, hai pa 13, puff, e cam gheata, sus repede, jos, sus, jos si mai repede..

Salele, salele, genunchii, ora 16 ultima cabina.

Apreschi party, Jagertee (ceaiu vinatorului, un fel de tuica fiarta), toata lumea cinta, danseaza.. ne tirim catre cabana,
A doua zi, sus la prima ora, jos..

Cite zile mai sunt? Nu mai am rabdare!

Куда к Берлину

In sfirsit am ajuns la Berlin, oare ce zi e azi? De cite zile mergem, or fi patru, cinci sau o vesnicie? Ma uit la baiat, "ti-e foame?", "un pic", bine ca dormise un pic in tren, il iau de mina. Si acum incotro? Simt cei citiva dolari ascunsi in pantofi, ideea a fost f. buna, poate nu geniala da orsicit, bine ca i-am salvat. Ce am fi facut acum fara nici un ban? Bagajele da-le dracu, nu erau decit zdrente, ce-or face ungurii aia cu ele? Nici nu mi-a fost prea frica, cind esti f. obosit nu mai simti nici frica. Am fost idiot ca am cautat un compartiment gol, daca stateam cu ailalti precis nu s-ar fi intimplat.

Da acum duca-se, bine ca nu-i frig si-i putin soare, pt. februarie e O.K. Ieri a fost ziua mea azi e la lu fi-miu, ne-am nascut unu dupa altu. Il iau in brate, „La multi ani bambilica!“, azi e ziua ta. Ce-ti doresti de ziua ta? "Sa ajungem la mama!"
"Suntem aproape, trebe doar sa trecem peste un zid si am ajuns, nu chiar, da aproape."
Oare unde suntem? Intru intr-un restaurant, inca nu-i deschis, ospatarii aseaza mesele. "Can we use your restroom?" intreb. Ospataru nu pricepe, se uita la mine, la copil, ne face semn sa intram. Ma spal un pic pe fata, il clatesc si pa Bambilica, scot cu grija doua bancnote de 10 dolari din ghete. Ospataru parea de treaba, ii arat dolarii, ii explic prin semne ca vreau marci, se uita-n stinga si-n dreapta, isi scoate portofelu, imi da citeva, ba da mari sunt marcile astea estgermane! N-am de ales, trebe sa iau un tramvai ceva. Cum ajung la Check Point Charlie? Iese cu mine in strada imi arata directia, vad chiar tramvaiu sau o fi tren? Danke!

Ajungem undeva, multa lume, turnu de TV arata exact ca la TV cind se dadeau gagicile alea cu picioarele pina-n pamint de la fridrihpalas. Intru intr-un hotel derapanat, Zimmer?, Ja, in sfirsit, camera imi pare luxoasa, il dazbrac pa bambirica, ii scot ghetele, „de ce nu mi-ai spus ba ca te-au ros?, ti-a dat singele, nu-i nimic hai sa faci o baie!". Ii scot ciorapii si-ncerc sa-i spal, ii pun pa calorifer poate se usuca mai repede, slaba speranta, caloriferu-i rece.

++++++++++++++

Bambirica se balaceste-n cada. Cu cine-o semana ca-i place baia? Ma-ntind pa pat, imi aprind o tigare, le numar, mai am trei. Deschid fereastra, vine fum de carnati, imi amintesc ca mi-e foame, tare foame, copiluuu trebe sa manince!, sa-l imbrac, nu are ciorapi, caut prin buzunare, gasesc niste batiste, ii infasor picioarele. Coborim, cirnati, Currywurst, Bambirica maninca ca un lup, "Mai vrei?", "Da", "Maninca-ncet, sa nu ti se faca rau".

Si acum? Ce facem acum? Sa dam un telefon! Cum se da telefon? Aud vorba romaneasca, niste baieti. "Baieti stiti de unde as putea sa dau telefon pa partea ailalta? ", "Incearca de la hotelu ala mare".

Dulce Romanie

Ce-ti doresc io tie dulce Romanie!

O tu dulce Romanie, de ce m-ai luat de linga boi, de ce-am plecat d-acasa? M-ai facut ceea ce sunt si mai mult d-atita, de ce atita te iubesc cind sunt departe, de ce visez la tine-n zbor si am ginduri desarte? Ca tare esti frumoasa, amanta mea cu ochii negri...



La multi ani draga Romanie!



Deschid o sticla, va iubesc, mai deschid o sticla
va iubesc si mai tare Marii si Marioare, Lii si Ciocirlii, Marcele si Simone si Lenute si Seherezade si Viorici, si Mihaiele si Ioane, Raluci, Diane, Oriande

Printesa

A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Din rude mari imparatesti
O prea frumoasa fata.
Hai bunicule sa ne jucam!
Nu ma joc cu tine daca bagi destele in prize.
De ce sa nu bag degetele?
Pai e tensiune de 220 V si 50Hz.
Hai atunci sa alergam de-a busilea!
Pai, pa bunicu il dor salele! Mai bine hai sa dormim un pic!
Sa nu sforai! Atunci o sa pling, pling, un ocean de lacrimi string. Bunicule asta e un vapor mare? Bunicule, ma gidil, tii ce mai rid.. Hai sa cintam la pian si la chitara.
Tii ce frumos stii sa cinti! Cine te-a-nvatat?
Bunica! Bunicule, fa-ma avion.
Sa te faca tac-tu!
Bunicule tu rizi de mine, stii ca io nici nu stiu sa vorbesc! Nici n-am implinit un an.
Ba stii smechero, vorbesti cu ochisorii. Si nu mai da din genele alea lungi ca faci vint.

Sfirleaza cu fofeaza

Avioane: IAR 93 si IAR 99, Doamne ce tinar eram si ce frumos si ce-mi placea!

De ce zboara fluturii, de ce zboara pasarile, da avioanele?

Pai ce poate fi mai frumos sa zbori, fly butterfly fly!

Stiu, stiu ca-i frumos, cind visez zbor, zbor pe aripile gindului cind stau cu mina-n barba si ma uit pa fereastra.

Da de ce zboara? Pai daca au aripi! Pai si gainile au aripi si nu zboara? Si norii nu au aripi si zboara?

Pai aripile au un profil NACA simetric sau asimetric, cele cu viteza mica au profil asimetric si celelalte... Da da de ce zboara?

Cind o sa fiu mare o sa ma fac padurar, ba nu, mai bine o sa fac avioane care sa zboare sus, sus.. avion cu motor ia-ma si pa mine-n zbor.

Da nu-i greu sa faci avioane? Nu-i greu trebe doar sa faci un fuselaj, aripi, ampenaj orizontal si vertical si sa le pui motoare si... era sa uit le trebe si roti!

Cit de greu e azi sa faci fapte bune.

Probabil influentat de multimea emisiunilor TV din preajma Craciunului si a nenumaratelor scrisori pe care le primesc de la organizatii caritative sau poate si din cauza mincarii si bauturii m-am sculat intro dimineata cu o idee fixa.

Azi vreau sa fac fapte bune, muulte, multe fapte bune.

Am inceput prin a-i spune nefestii ca nu trebe sa-mi pregateasca micu dejun. Ia zise insa ca-i face placere, deci am lasat-o, si am trecut aceasta pe lista faptelor bune. Mi-am zis, wow, ziua incepe perfect, o fapta buna dis de dimineata nu ie de colea, nu.

La iesirea din casa am salutat-o pe cucoana care isi plimba ciinele la acea ora. A fost total surprinsa si chiar si ciinele, care de obicei se trage disperat cind ma vede, parca s-a mai destins. Pe sosea pin la Autobahn, am scapat un biciclist zgribulit de la moarte sigura, am trecut numai pe verde si am claxonat numa de trei ori in semn de salut. Pe Autostrada am observat ca e f. greu sa faci fapte bune, am intilnit o Corsa care mergea cu 130 pa banda doua, m-am apropiat de ia cu multa simpatie, am salutat-o prin claxoane si faruri. Proasta draq cind am depasit-o mi-a facut semne cu destu la cap, ce sa-i faci sunt si o multime de oameni necivilizati.

La munca am salutat-o pe Receptionera, asa se numeste la noi portareasa si am intrebat-o ce-i mai fac copii si sotu. Nu stiam ca n-are copii si sotu a parasit-o. Am intrebat-o daca nu pot s-o ajut cu ceva, facindu-i ghidus cu ochiu, s-a uitat ca vaca la mine.

Am avut o Besprechung si i-am dat dreptate unuia spunindu-i “ca-n sfirsit are si iel o idee buna”, s-a uitat ca bou la mine cu o privire timpa. De, nu toata lumea poate suporta o lauda sincera.

La intoarcere, cum spuneam, pe Autobahn nu se pot face fapte bune, da odata ajuns acasa m-am gindit ce frumos ar fi sa-i pregatesc nefestii cina. Am deschis o sticla de vin bun sa se aereasca si intre timp m-am apucat sa pregatesc ceva de mincat. Nu a fost de loc usor pt. ca-n frigider erau o multime de pachete si pachetele, unele colorate care nu stiam ce reprezinta. Mi-am dat seama ca nu sunt deloc structurat asezate si am inceput sa le scot si sa le sortez pe lipide, glucide si proteine. Pt. a face treaba ca lumea am scos totu si le-am intins ordonat prin bucatarie folosind si spatiu de pe podea. Am mai deschis o sticla, nu stiu cum naiba da prima se terminase, probabil concentrarea si-a spus cuvintu. Mi-a luat ceva timp astfel ca atunci cind venii nefasta, am pupat-o si i-am aratat mindru ce am facut. A inceput sa zbiere ca o apucata, ca-ie foame ca imi lasase totu pregatit pa dulap si-n microvele, lucru care m-a enervat enorm si i-am zis ca si ma-sa tot asa era si ia o timpita care nu poa sa aprecieze munca altuia.

Am lasat-o plingind si m-am dus la circiuma din colt, obsedat inca de dorinta de a face fapte bune. M-am asezat la masa unor vecini pe care-i stiam din vedere si i-am intrebat daca au ceva impotriva sa dau un rind. Au fost extrem de fericiti. Dupa al treilea rind am simtit o caldura in suflet produsa de multumirea de a face fapte bune. Circiuma s-a umplut incet, incet si nu am incetat sa fac fapte bune. Pe la inchidere am vrut sa-l ajut pe circiumar sa faca misanplasu, da dupa ce am scapat de emotie citeva pahare pe jos mi-a multumit si mi-a propus sa ma duc acasa.
Am adormit pe canapea in sufragerie cu sentimentu datoriei implinite, desi dupa cum se vede nu-i intotdeauna usor sa faci fapte bune, totusi daca te caznesti reusesti.

P.S Ziua urmatoare m-a cam durut capu probabil din concentrarea de a face fapte bune asa ca mi-am zis ca am binemeritat o pauza de vro luna, poate mai incerc mai incolo.

Neamtu tiganu, om de stiinta

Va voi vorbi de un subiect f. drag mie si anume de persoana mea.

Neam de neamu meu nu a visat sa devin savant. Nici io nu stiu cum s-a-ntimplat. Mi-ar fi placut sa fiu fotbalist, sau dansator, sau pilot. Da asta ie, trebe sa-mi duc crucea. Ca om de stiinta trebe uneori sa tin spiciuri la congrese. Trebe sa spun ca sunt tare timid si am „Lampenfieber“, adica mari emotii.

Cu o noapte inainte de a iesi pa scena nu pot dormi, imi fac si refac de mii de ori teStu in cap, imi pun singur intrebari si-mi raspund. Compun poante peste poante pe care de altfel le uit. Nu am nici un talent de actor, sa recit un text invatat, din fericire insa sunt spontan si pot improviza. Cu citva timp in urma am tinut una d-asta la Schkopau, asta-i un castel prin fostu DDR care cica a fost un fel de centrala de recreatie a StaSi. Unu altu zicea sa vorbim in soapta ca nu se stie daca microfoanele au fost demontate.

Am intrat in foc ultimu inainte de pauza de masa. Inaintea mea fu unu de la concurenta, un fonfait de francez cu nume italienesc. Ma bilbii la inceput pina ma-ncalzesc, da mai apoi merge struna, imi vin idei de care nu ma cred in stare. Rezist si potopului de intrebari, savurez aplauzele si merg val virtej in parc sa trag o tigare. Unu se tine dupa mine si vrea sa vorbim despre prezentare. Ne-intindem noi la vorba pina ca vad ca apare unu transpirat strigind "Herr Tiganu, Herr Tiganu, de cind va caut!", "Ce s-a-ntimplat?". Microfonu imi ramasese agatat de reveru hainei si tot ce vorbeam se transmitea in sala. Transpiratu imi zise ca m-a cautat prin tot parcu si nu banuia ca instalatia are asa bataie lunga. Intrind inapoi in sala de sedinta sunt intimpinat de un hohot imens.

Seara are loc banchetu. Mincare, bere, bere, bere. Satul de bere ma duc la bar sa fumez si comand o vodca. Mai vin citiva, un englez, un turc si vro doi nemti. Dau o runda. Apar si moderatoarele Gita, o bunaciune bruneta si Helga una cam trupesa. Mai dau o runda, Gita prefera techila cu sare si lamiie. Isi pune sare pe pumnu-nchis si-l linge uitindu-se la mine, mai apoi suge lamiia. Englezu da si iel un rind, Gita vrea techila, sare pe pumn, o privesc, turcu se-mbujorase si se trage mai aproape de Helga, neamtu de englez.
Mai da fiecare cite un rind.

Cindva mergem la culcare. Cavaler de moda veche o conduc pe Gita. Aveam camere alaturate. Bagam cartea in slitu camerei, Schlaf gut, se opreste in pragu usii iei, ma opresc in pragu usii mele, Guten Nacht, Guten Nacht… ezit, parca mai era ceva?, ma hotarasc intr-un tirziu, prea tirziu, vad usa inchizindu-se cu zgomot, parca prea mult zgomot. Sunt al draq de timid.

Dimineata ma scol devreme. Imi fatase o pisica-n gura, vodcaaaa, fac un dus rece, ies in parc. Aud pasi repezi prin pietrisu aleilor, o vad, Gita venea imbujorata de la joging, o salut zimbind, imi raspunde f. rezervat.

Peste citeva zile primesc un E-mail de la Gita cu evaluarea prezentarilor. Perfidia congreselor ie ca fiecare iti da note, anonim. Gita ma felicita am iesit printre primii, fonfaitu de la concurenta ie ultimu, nu ma asteptam.

De curind am mai primit un E-mail de la Gita cu call for paper pt. data urmatoare.

Nu stiu ce sa fac, sa pregatesc ceva sau mai bine nu?