Cit de greu e azi sa faci fapte bune.

Probabil influentat de multimea emisiunilor TV din preajma Craciunului si a nenumaratelor scrisori pe care le primesc de la organizatii caritative sau poate si din cauza mincarii si bauturii m-am sculat intro dimineata cu o idee fixa.

Azi vreau sa fac fapte bune, muulte, multe fapte bune.

Am inceput prin a-i spune nefestii ca nu trebe sa-mi pregateasca micu dejun. Ia zise insa ca-i face placere, deci am lasat-o, si am trecut aceasta pe lista faptelor bune. Mi-am zis, wow, ziua incepe perfect, o fapta buna dis de dimineata nu ie de colea, nu.

La iesirea din casa am salutat-o pe cucoana care isi plimba ciinele la acea ora. A fost total surprinsa si chiar si ciinele, care de obicei se trage disperat cind ma vede, parca s-a mai destins. Pe sosea pin la Autobahn, am scapat un biciclist zgribulit de la moarte sigura, am trecut numai pe verde si am claxonat numa de trei ori in semn de salut. Pe Autostrada am observat ca e f. greu sa faci fapte bune, am intilnit o Corsa care mergea cu 130 pa banda doua, m-am apropiat de ia cu multa simpatie, am salutat-o prin claxoane si faruri. Proasta draq cind am depasit-o mi-a facut semne cu destu la cap, ce sa-i faci sunt si o multime de oameni necivilizati.

La munca am salutat-o pe Receptionera, asa se numeste la noi portareasa si am intrebat-o ce-i mai fac copii si sotu. Nu stiam ca n-are copii si sotu a parasit-o. Am intrebat-o daca nu pot s-o ajut cu ceva, facindu-i ghidus cu ochiu, s-a uitat ca vaca la mine.

Am avut o Besprechung si i-am dat dreptate unuia spunindu-i “ca-n sfirsit are si iel o idee buna”, s-a uitat ca bou la mine cu o privire timpa. De, nu toata lumea poate suporta o lauda sincera.

La intoarcere, cum spuneam, pe Autobahn nu se pot face fapte bune, da odata ajuns acasa m-am gindit ce frumos ar fi sa-i pregatesc nefestii cina. Am deschis o sticla de vin bun sa se aereasca si intre timp m-am apucat sa pregatesc ceva de mincat. Nu a fost de loc usor pt. ca-n frigider erau o multime de pachete si pachetele, unele colorate care nu stiam ce reprezinta. Mi-am dat seama ca nu sunt deloc structurat asezate si am inceput sa le scot si sa le sortez pe lipide, glucide si proteine. Pt. a face treaba ca lumea am scos totu si le-am intins ordonat prin bucatarie folosind si spatiu de pe podea. Am mai deschis o sticla, nu stiu cum naiba da prima se terminase, probabil concentrarea si-a spus cuvintu. Mi-a luat ceva timp astfel ca atunci cind venii nefasta, am pupat-o si i-am aratat mindru ce am facut. A inceput sa zbiere ca o apucata, ca-ie foame ca imi lasase totu pregatit pa dulap si-n microvele, lucru care m-a enervat enorm si i-am zis ca si ma-sa tot asa era si ia o timpita care nu poa sa aprecieze munca altuia.

Am lasat-o plingind si m-am dus la circiuma din colt, obsedat inca de dorinta de a face fapte bune. M-am asezat la masa unor vecini pe care-i stiam din vedere si i-am intrebat daca au ceva impotriva sa dau un rind. Au fost extrem de fericiti. Dupa al treilea rind am simtit o caldura in suflet produsa de multumirea de a face fapte bune. Circiuma s-a umplut incet, incet si nu am incetat sa fac fapte bune. Pe la inchidere am vrut sa-l ajut pe circiumar sa faca misanplasu, da dupa ce am scapat de emotie citeva pahare pe jos mi-a multumit si mi-a propus sa ma duc acasa.
Am adormit pe canapea in sufragerie cu sentimentu datoriei implinite, desi dupa cum se vede nu-i intotdeauna usor sa faci fapte bune, totusi daca te caznesti reusesti.

P.S Ziua urmatoare m-a cam durut capu probabil din concentrarea de a face fapte bune asa ca mi-am zis ca am binemeritat o pauza de vro luna, poate mai incerc mai incolo.