Neamtu tiganu, om de stiinta

Va voi vorbi de un subiect f. drag mie si anume de persoana mea.

Neam de neamu meu nu a visat sa devin savant. Nici io nu stiu cum s-a-ntimplat. Mi-ar fi placut sa fiu fotbalist, sau dansator, sau pilot. Da asta ie, trebe sa-mi duc crucea. Ca om de stiinta trebe uneori sa tin spiciuri la congrese. Trebe sa spun ca sunt tare timid si am „Lampenfieber“, adica mari emotii.

Cu o noapte inainte de a iesi pa scena nu pot dormi, imi fac si refac de mii de ori teStu in cap, imi pun singur intrebari si-mi raspund. Compun poante peste poante pe care de altfel le uit. Nu am nici un talent de actor, sa recit un text invatat, din fericire insa sunt spontan si pot improviza. Cu citva timp in urma am tinut una d-asta la Schkopau, asta-i un castel prin fostu DDR care cica a fost un fel de centrala de recreatie a StaSi. Unu altu zicea sa vorbim in soapta ca nu se stie daca microfoanele au fost demontate.

Am intrat in foc ultimu inainte de pauza de masa. Inaintea mea fu unu de la concurenta, un fonfait de francez cu nume italienesc. Ma bilbii la inceput pina ma-ncalzesc, da mai apoi merge struna, imi vin idei de care nu ma cred in stare. Rezist si potopului de intrebari, savurez aplauzele si merg val virtej in parc sa trag o tigare. Unu se tine dupa mine si vrea sa vorbim despre prezentare. Ne-intindem noi la vorba pina ca vad ca apare unu transpirat strigind "Herr Tiganu, Herr Tiganu, de cind va caut!", "Ce s-a-ntimplat?". Microfonu imi ramasese agatat de reveru hainei si tot ce vorbeam se transmitea in sala. Transpiratu imi zise ca m-a cautat prin tot parcu si nu banuia ca instalatia are asa bataie lunga. Intrind inapoi in sala de sedinta sunt intimpinat de un hohot imens.

Seara are loc banchetu. Mincare, bere, bere, bere. Satul de bere ma duc la bar sa fumez si comand o vodca. Mai vin citiva, un englez, un turc si vro doi nemti. Dau o runda. Apar si moderatoarele Gita, o bunaciune bruneta si Helga una cam trupesa. Mai dau o runda, Gita prefera techila cu sare si lamiie. Isi pune sare pe pumnu-nchis si-l linge uitindu-se la mine, mai apoi suge lamiia. Englezu da si iel un rind, Gita vrea techila, sare pe pumn, o privesc, turcu se-mbujorase si se trage mai aproape de Helga, neamtu de englez.
Mai da fiecare cite un rind.

Cindva mergem la culcare. Cavaler de moda veche o conduc pe Gita. Aveam camere alaturate. Bagam cartea in slitu camerei, Schlaf gut, se opreste in pragu usii iei, ma opresc in pragu usii mele, Guten Nacht, Guten Nacht… ezit, parca mai era ceva?, ma hotarasc intr-un tirziu, prea tirziu, vad usa inchizindu-se cu zgomot, parca prea mult zgomot. Sunt al draq de timid.

Dimineata ma scol devreme. Imi fatase o pisica-n gura, vodcaaaa, fac un dus rece, ies in parc. Aud pasi repezi prin pietrisu aleilor, o vad, Gita venea imbujorata de la joging, o salut zimbind, imi raspunde f. rezervat.

Peste citeva zile primesc un E-mail de la Gita cu evaluarea prezentarilor. Perfidia congreselor ie ca fiecare iti da note, anonim. Gita ma felicita am iesit printre primii, fonfaitu de la concurenta ie ultimu, nu ma asteptam.

De curind am mai primit un E-mail de la Gita cu call for paper pt. data urmatoare.

Nu stiu ce sa fac, sa pregatesc ceva sau mai bine nu?