Se spune ca bradu de fapt nici nu ar trebui sa fie brad pt. simplu fapt ca pe vremea aia nici nu prea erau brazi pa acolo. Se zice ca bradu de fapt ar fi trebuit sa fie un mar sau ma rog ceva verde care ar alunga spiritele rele si ca globurile din brad de fapt ar trebui sa fie mere care ar simboliza ceva cu maru lu Eva si Adam.
Nu intotdeauna a fost usor sa faci rost de un brad. Era prin 80 si ceva, p-atunci proiectele trebuiau predate pin-la sfirsitu anului. Deci ore suplimentare fara sfirsit plus nenumarate petreceri de Craciun mai mult sau mai putin ilegale. Nu e deci de mirare ca-n aceste conditii un tinar tata incepator, cum eram io pa atunci, a neglijat sa procure din timp un brad. Extrem de dificil era si transportu acestuia pt. un neposesor de Dacie sau Trabant. Iata-ma deci chiar de Craciun fara brad. Nici nu concepeam sa ma duc acasa fara acest obiect stiam ce va zice nefasta, imi imaginam lacrimile, strigaturile, „De nimic nu esti in stare, nici macar un brad, orice idiot e in stare, cum Craciun fara brad, numai la bautura si la muieri ti-e gindu, am muncit de ma dor salele, sarmale, piftie, tu numai atit trebuia sa faci, sa iei un brad…“.
De altfel in increderea mea netarmuita in oameni mi-am imaginat ca ma duc undeva unde sunt brazi, caut unu frumos si scump, nu conta pretu si vin cu el acasa. Vroiam unu cam de 2 metrii, drept ca bradu, verde, bogat si proaspat. Imi spusese mie cineva ca daca e mai albicios tine mai mult, ca nu trebe sa fie molid ci brad brad. M-am apucat deci sa prospectez piata, am inceput de la Baneasa, apoi Obor, Icoanei, Berceni. Nici urma de brazi. Incet, incet intram in panica, am luat un taxi si i-am spus ca vreau sa cumpar un brad si sa ma duca acolo unde e unu de doi metrii, bogat si drept. Taximetristu vazind ca miros a alcool m-a aruncat jos, a zis ceva de mama, i-am zis io ca asta-i mirosu meu naturel.
Se facuse deja tirziu si chiar si pietele potentiale unde s-ar fi gasit ceva, daca ar fi avut, se inchideau. Ma gindeam sa iau un mar ca nefasta nu se pricepe la botanica da nu am gasit niciunu verde. Am intilnit insa un batrinel cu citeva crengi verzi. A fost amabil si mi-a aratat de unde le-a luat. M-am indreptat virtej catre locu cu pricina, gardu nu era prea inalt, asa ca l-am putut sari cu usurinta chiar daca pantalonii au avut ceva de suferit. Am adunat craci si betisoare le-am legat cu cureaua si am plecat fericit.
Acasa le-am legat cu sirme, sfori, le-am tuns si frezat. Niciodata nu am avut un brad asa de frumos, era perfect, prea frumos sa fie adevarat. Ar fi rezistat f. mult daca nu ar fi luat foc a doua zi de la luminari fapt ce mi-a permis sa schimb tapetu si nefasta si-a luat niste perdele noi pe care si le dorea de mult. Medicu de la salvare care a pansat-o pa nefasta a fost f. dragut. Pe undeva insa am impresia ca bradu nu reuseste sa alunge toate spiritele rele, unele se furiseaza totusi.
Tare frumos ie Craciunu!
P.S Oamenii de stiinta spun ca dupa Craciun creste rata de divorturi cu 20%. Ooops vine Craciunu, oare ce sa-i iau nefestii? Poate o suta din geanta!
PPS Poznele sunt furate din Net nu au nici o legatura cu nefasta, ia ie bruneta.
Dragă Moş Crăciun,
RăspundețiȘtergereDupă ce-am tunat şi-am fulgerat, a dat Bunul Dumnezeu şi m-am adunat; şi pe Neamţ l-am ascultat şi la bere am plecat (etc. ş.am.d.).
Da-i închisă crâşma, dragă Moşule, că, până m-am descebăluit io de cap, Neamţu s-o tirat la ski.
Văz c-o lăsat aci de strajă două spiriduşe. Să nu le laşi să plece, Moşule, până ce nu l-oi vide again pe Neamţ în bătătură, că rumor ait cum că l-ar dure jerunţii: numa bine, spirideşele-astea două l-or tămădui cu frecătură înmuiată-n udătură, că-i păcat să scape iel găleata cu bunătate de beutură, numa pen-că nu l-or ţâne gerunţii, din lipsă de descântătură.
Şi te mai rog, dragă Moşule, să trimiţi dup-aia pe spiriduşe-aleastea focoşe din cale-afară şi pe la noi, că nu strică ceva descântec şi la alţii. Da să faci aşe feliu Moşule, de să plece iele mintenaş după incantaţie, ca să nu să strâce vraja...
No. Aste două dorinţi le-aş avea io, Moşule, dacă s-ar putea!!!
Daca_nu_nu!
prin '80 si ceva nu schimbai tu tapetu in romania dintr-un motiv foarte simplu: nu se iegzista asa ceva.
RăspundețiȘtergeremai avea unu si altu adus de rude de prin germania, ca in comert asa ceva era necunoscut, dar sa-l schimbi pur si simplu cind doresti...
ti-am citit cu placere multe din povestiri pe blog. din pacate toate pacatuiesc printr-un "mic" exces de imaginatie.
otto
Marcelooo, vino la portita sa-ti spun vro doua vorbe... nu vazusi fa muiere ca avem oaspeti, stiai doar ca sunt pa drumuri?
RăspundețiȘtergereL-ai servit si tu pa Otto cu o bere ceva, un ceai sau ceva? I-auzi ce zice ca avem imaginatie, asta o fi de buna sau de rau?
de abia saptamina aviatoare plec pa drumuri de munte, mai am de umblat..
Numa ție ți se putea întâmpla așa ceva. Mai bine îl puneai naiba în bucătărie să afume mai bine cârnații. Așa nu a afumat decât pe amărâtu de Țiganu ( că Neamțu încă nu iereai bag sama) și pe nefasta lui... aoleooo.. măcar te-a prins flama bradului cu vreun cârnăcior în mână?
RăspundețiȘtergerefain. imaginatie sau nu, mi-a placut! o sa te urmaresc de'acum incolo...
RăspundețiȘtergereFrau Georgiana