Din ciclul, amintiri care-ti umbla in cap, ceva din urma cu peste 25 de ani.
La concerne exista o vorba, “daca ar stii Siemens, ce stie Siemens”.
Si intr-adevar la un asa concern, intins in toata lumea, probabilitatea sa gasesti specialisti in cele mai diverse domenii este extrem de mare. De aceea se organizau “communitiy” pe specialitati, mai ales pe chestii noi. Scopul acestora era, stiti folile Power Point, sinergii, unirea fortelor, etc.
Am avut onoarea sa conduc o asemenea community, mai multi ani, in domeniul adezivilor. Totul s-a facut extrem de profesional si a fost angajata si o moderatoare, tot siemensiana, cu studii de psihologie. Era frumusica, desi avea nasul cam mare, dar extrem de inteligenta. Colaboram excelent, mai ales ca talentele mele de “moderator” sunt f limitate, tind, in permanenta, sa confisc toata activitatea. Una din multele principii ale Britei era ca fiecare trebuie sa spuna, sau sa faca ceva, in cadrul communitatii, dar sa nu exagereze. Chiar bagase o procedura cu cartonase galbene si rosii, ca la fotbal, mai ales ca mai toti eram barbati.
Ne intilneam odata, sau de doua ori pe an, eficienta era extrem de ridicata si se vedea ca fiecare participa cu multa placere.
Pe linga o multime de “titratI”, scoliti, din diferite sedii ale lui Siemens, chiar si din USA, era si un muncitor din productie, care s-a dovedit extrem de util in dezbaterea aspectelor practice. Acest muncitor, sa-l numim Bernd, era f timid si vizibil coplesit de colectivitatea in care se afla. In plus era si f gras, si lasa sa se inteleaga ca multi faceau misto de el. Interventiile sale insa, au fost f bine primite, fapt ce-l stimula enorm si se vedea ca-l face fericit.
La una din invitatiile trimise imi raspunde ca nu poate veni deoarece seful lui direct i-a interzis si ca nu are finantare. Vorbesc cu seful lui, ii ofer o solutie de finantare, dar nu reusesc sa-l conving.
Communitatea se intilneste, undeva in sudul Germaniei si mare mi-a fost mirarea sa-l vad si pe Bernd!?
Isi luase doua zile de concediu, platise din buzunar transportul si cazarea, doar pt a fi cu noi. Suntem cu totii impresionati si-l felicitam.
Cindva s-a sfirsit si cu aceasta communitate si-l intilnesc pe Bernd, dupa citeva luni prin curtea fabricii. Mai sa nu-l recunosc. Slabise enorm. Imi povesteste ca participa la Maraton si se antreneaza regulat.
Se simte f bine si-mi multumeste mie si Britei care i-am schimbat viata!
Drăguță amintire, simpatic gestul de a o face publică, interesant faptul că s-a păstrat în memorie în zona accesibilă. Mă întreb cum anume ai (re)găsit-o. Ti-a apărut spontan? Sau ai dat peste ea în timp ce treceai în revistă alte amintiri din epoca respectivă? Pe Brita ai mai văzut-o? Ce mai face Helga? Dar grădina? Te-ai lăsat? Am impresia că anul ăsta n-ai prea pus poze din gradină cu rezultatele muncilor tale de horticultor-agricultor. Te-oi fi lenevit, emancipat, blazat... Bine că măcar continui să ții blogul, în ciuda faptului că nu se prea înghesuie nimeni să-ti tină isonul cu comentatorii sau să te stimuleze cu critici si/sau insulte. :) Dă-i-nainte. Mie chiar îmi place.
RăspundețiȘtergereNu am mai vazut-o nici pe Brita, nici pe Helga, nici chiar pe Brigitte. Si poate e mai bine asa, sa vezi o femeie dupa multi ani poate fi un soc.
ȘtergereCu gradina merge bine, e cam seceta, ma ingrijesc zilnic de ea.