Jurnal de Corona XIV fara I

Jurnal de Corona XIV fara I

Veta cu Izoleta..

Azi a fost luni, sigur ca nu conteaza, luni e oricum zi de relach, la muzee, la teatre, asa ca nu va bag nici Schopenhauer, nici muzica d-aia grea, dar doar asa.. pt statistica, jurnalu ar fi fost 13, ca nu folosesc 13, ca e cu ghinion. Ghinionul nu vine niciodata singur, nemtii spun, ca pe linga ca n-am noroc mai am si ghinion. Azi noapte au fost -5 grade. Ca are dreptate sora lui Bula din Suedia, Greta, careia i-am distrus eu copilaria. Ca io, in copilaria mea, habar nu aveam ce e aia kilowattora, ca aveam WC in fundu curtii si apa de la put. Si chiar mai tirziu, aveam doar kilowattminut, ca se oprea curentu. Da, cum spuneam, a avut dreptate, iaca doar a inceput sa se emite mai putin codoi si clima a revenit la normal, -(minus) 5 grade in 30 Aprilie. Niste flori de visin si mar nu pareau prea incintate. Tare ma speriasem, ca zicea Greta ca are Corona, m-am gindit, fie-i Corona usoara, da n-are, s-a rasfatat si ea un pic.

Mi se pare trist ca Friday for future face pauza, unii, mai nesimtiti, propuneau ca fraideiiiforfiter sa mearga sa culeaga sparangelul. Noi, nemtii, io insa nu, ne omorim dupa sparangel, sparangel recoltat, de regula, de profesorii universitari polonezi, da acestia nu mai pot veni. Niste rasisti au propus chiar sa merga milionu de refugiati la recoltat, da nu se poate, au ramadan. Niste prieteni propuneau sa cumparam aur, sa combatem inflatia, eu as zice ca mai bine e sparanghel.

De la 1 aprilie intra in vigoare o noua lege care urmareste reducerea zborurilor aviaonelor, zboruri care, dupa cum spun cei 97% de specialisti, emit codoi la greu. Se va mari impozitul pe zbor, practic se dubleaza. Nu s-a spus daca se vor impozita si avioanele care nu prea mai zboara. Sunt sigur ca aceste masuri vor salva lumea, nu stiu daca si oamenii!

Dupa cum spuneam -5 grade, am fugit la gradina, mi-era teama ca imi pleznesc tevile de apa, am pus antigel in WC. Am baut si o tarie.

Am facut si o cursa cu biciclu, am mai cules ceva leurda, da si asta a inceput sa aiba virusi. Nu m-am intilnit cu nimeni, desi pe aici nu prea sunt masuri de izolare, ci doar recomandari. Asta e libertate, nemtii sunt f pragmatici, au gasit o modalitate de a rezolva problema pensiilor, un fel de selectie naturala, ca asa spunea Darwin.

Atmosfera a devenit mult mai destinsa, povestiile triste cu victime nu mai conteaza, ca, precum spunea Stalin, moartea cuiva e o tragedie, moartea unui milion e doar statistica.

Azi n-am poze!

Ramineti sanatosi, sa ne citim si miine!

Goma

Jurnal de Corona IX

N-a venit Veta cu Isoleta

Observ, cu multa bucurie, ca pastilele mele de jurnal au tot mai multi cititori, ieri au fost vreo 30, dar nu orice fel, ci din cei mai buni, mai destepti decit ai altora. De aceea, dupa pastila de ieri, ceva mai grea cu Schopenhauer, sa trecem la muzica.

Da, si la asta ma pricep. Am fost tirit prin jde Sali de concerte, zeci de ani, de la muzica contemporana, pin-la aia grea de tot,  chiar si la opera din Viena, am fost si la Wagner, aia lunga cu Nibelungii, ca daca nu erau trompetele...

Dar nu va speriati, va ofer ceva usor, sunt sigur ca o sa va placa. Nu, nu va voi oferi cintece subversive, de genul:

Vrei sa ne intalnim sambata seara
Intr-o carciumioara la sosea
Unde canta-un pian si o vioara
Si unde nu ne vede nimenea

Sau patriotice,

Hai sa dam mina cu mina...

Ci un pic de Beethoven, combinat cu doine, cu Maria Tanase. Mie personal, si va rog sa nu ma contraziceti, mi-a placut ultima parte cel mai mult, se spune de fapt ca „Musik beginnt nicht mit dem ersten Ton, sondern mit der Stille davor. Und sie endet nicht mit dem letzten Ton, sondern mit dem Klang der Stille danach.“. Muzica nu incepe cu primul ton ci cu linistea dinainte si nu se termina cu ultimul ton ci cu lovitura linistii de dupa. Am trait de multe ori vraja ultimelor acorduri, cind publicul vrajit isi tine respiratia, asteapta ca notele sa pluteasca incet in aer, sa se aseze pe umerii doamnelor, pe smochingurile domnilor, pe sufletele... ma rog, cred ca ati inteles ideea.
Sunt sigur ca multi cunosc aceasta muzica, nici nu e f. noua, are deja vreo 13 ani, dar sa lasam labaraia si sa ascultam, intindeti-va linistiti, inchideti ochii sau nu, si...

https://youtu.be/aQoTPUQ4l8c

Jurnal de Corona VI

Jurnal de Corona VI

Ieri, Duminica, am fost un pic intors pe dos. Mi se intimpla Duminica, mai ales in amintirea Duminicilor din trecut, Duminicele erau zile deosebite. Mai ales ca Duminica venea dupa simbata, cind se-ntimpla cite un chef. Tare mi-e dor de durerile de cap si de greata de dimineata. Tin minte ca fusei odata la o prietena care gatea deosebit. Chiar si brocoli. A doua zi m-a durut capul in asa hal ca am renuntat la brocoli de ani de zile, doar cind o vad mi se face rau..
Azi e soare, cu dinti, cu multi dinti ascutiti. Dar oricum e frumos. Lunea e frumos atunci cind nu trebuie sa te duci la munca.
Si sunt vesti bune. De ex. s-a vindecat de Corona Alma Clara Corsini. Si Khavar Ahmadi s-a vindecat. Clara are 95 de ani, iar Khavar 103. Incep sa am sperante.
Sunt si lucruri ingrijoratoare. Ministra familiei germane a avertizat ca va creste violenta in familie, din cauza izolarii. Voi incerca sa n-o supar pe nefasta, ca are niste muschi de la pian.
Alta veste buna e ca s-au inchis magazinele de materiale de constructii, ca trebuia sa repar acoperisul de la casuta de la gradina. Dar acum n-am materiale.
Voi incheia cu spusele lui Churchill, "never was so much owed by so many to so few". Ma refer desigur, la personalul medical din toata lumea. Cinste lor.
Va urez saptamina minunata si ramineti sanatosi!

Jurnal de Corona IV

n-a venit inca Veta cu Izoleta
un rapsod f popular

Trebuie sa fac o marturisire... Anul trecut am fost la schi in Dolomiti, acolo unde-i virfu ala Mamolada. Am vrut sa merg si anul asta dar, pe de o parte m-am trezit cam tirziu si era ocupat acolo unde vroiam, pe de alta parte se scumpise enorm, asa ca am mers acolo unde merg de peste 20 de ani, la Zell am See. Daca as fi fost in Dolomiti cred ca acum Corona ma chema, dar si-n Zell am See mi-a trecut glontul pe la ureche deoarece, de abia mai tirziu s-a aflat, in Ischgl, o localitate de schi la doar o suta de km, s-a declansat cel mai nasol focar.

Dar, ca cetatean constincios, m-am autoizolat si iata ca au trecut trei saptamini si afara ca ma dor salele, cred ca nu mi-ar strica o frectie, nu e nimic altceva. Sejurul de schi mi-a relevat insa si un alt aspect, in ce hal m-am ramolit si pe fondul unei burtici tot mai semete. Oricum nepoata-mea ma tot striga pe pista de schi, "opi, vii odata". Asa ca odata venit, in autocarantina, am zis hai sa dau jos din burtica. Desigur nu e usor, pe de o parte frustrarea carantinei si pe de alta parte dieta te cam umple de draci. Ieri insa, multumit de realizarile in productie agricola, asa m-a enervat virusul Corona ca mi-am zis, sa-l arda focul. Drept urmare am procurat niste fleici de porc, le-am dragalit frumos cu niste miroase, am mai pus si niste rozmarin sa le dea feeling mediteranian, si iata...
Mi-a crescut moralul spontan, nu spun mai mult ca sunt si doamne pe aici, chiar daca undeva in adincul fiintei mele, ceva, ceva ma mustra de constiinta.
Deci am o propunere, daca simbata la ora 14 dam cu totii drumul la gratare, oare nu-l arde focul pe criminalul de Corona? Ca am vazut la italieni, cintatul in balcoane nu ajuta, poate ajuta focu si fumu..

Jurnal de Corona III

n-a venit inca Veta, cu isoleta
un rapsod tot mai popular

Dupa mine izolatii se impart in doua mari categorii, cu gradina/curte si fara. Am putea lua in cosiderare si posesorii de ciini, acestora le e mai greu izolarea, dar pe mine nu ma intereseaza ciinii, de altfel mi-e frica de ei pt ca ma musca, ma musca chiar si ciinii de plus.
Facind parte din fericita categorie cu gradina mi-am luat in serios sarcina, pt ca, nu asa, taranul e pe cimp. Vecina de gradina cu mine e Brigitte, o vaduva relativ proaspata. Barba-su era f simpatic, cind ma plingeam la el ca nu se coc rosiile, zicea sa le spun bancuri porcoase ca sa se inroseasca. Brigitte, de cite ori ma prinde, trebuie sa-mi povesteasca cite ceva. Zilele trecute mi-a povestit din tineretea ei de la 18 ani, cum a fugit de acasa. Dar, de f multe ori, imi aduce cadouri, mai ales ca si eu ii mai bat cite un cui, cind se rupe gardu. Zilele trecute mi-a dat o colectie intreaga de sticlute din alea mici cu diferite bauturi, de la vodca la diferite lichioruri. Alta data mi-a dat niste sampoane, nu le-am deschis mult timp, iar cind totusi m-am uitat in ele erau ascunsi 50 de euroi, ca-i taiasem niste copaci.
Cred ca-mi poarta un gind ascuns, dar eu tin distanta de 1,5 metri.
Sunt mindru ca am terminat cu sapatul, mai am de maruntit pamintul, dar pt asta am masina..
Sper sa ne vedem si miine,
Ramineti sanatosi!

Jurnal de Corona II

nu a venit Veta cu Izoleta
vers din rapsod popular.

Dimineata i-am invidiat pe americani, acestia au dreptu la pusca, pusca care mi-ar prinde f bine cind la geamul meu, cum se crapa de ziua, mii de pasarici zapauge incep sa se certe. Cel mai nasol e ca unele cinta, vorba vine, mai degraba zbiara, precum telefonul, ca sunt sigur ca ma suna cineva. Parca mult mai buna ar fi fost o gripa aviara decit Corona! Adica eu stau izolat si ele hoinaresc de colo colo si mai ma si trezesc.
Apropos americani, un prieten american, tot din generatia de risc, imi scrie, citez din memorie, Ontario are peste 500000 de lacuri. Am pregatit un sac cu sare, unul cu malai, plus unelte de pescuit si de facut focul. Ne pregatim in caz de criza apocaliptica sa rezistam pe baza de pescuit si alimentatie pe baza de peste prajit, dat prin malai. Altii au pregatit curse de iepuri si veverite.
Sincer sa fiu nu sunt prea curios cum e veverita la gratar!

Dar a mai trecut o zi cu Corona. Fiecare zi cistigata e cistigata, nu asa!? Azi voi continua munca la gradina, munca intrerupta de pauze lungi si dese, cheia marilor succese.

Va urez sanatate, ca-i mai buna decit toate!
Sper sa ne vedem si miine!

Jurnal de Corona

sa vina Veta cu Isoleta
Versuri din rapsodul popular Neamtu Tiganu

Voi incepe cu o veste proasta, de altfel nu am decit vesti proaste, in Germania s-au inchis bordelele deoarece nu se putea garanta distanta de 1,5m intre client si prestatoarele de servicu. Asta in pofida faptului ca o firma ingenioasa a scos pe piata un costum de protectie intreg garatat 100%, in versiune de vara si de iarna.
Si eu, ca si intregul popor, m-am izolat, adica am fost cu bicicleta in padure. Nu m-am intilnit cu absolut nimeni si am cules un sac de urzici si un saculet de leurda. Mai am o mina de malai si deci am mincarea asigurata pe doua-trei zile, ca am gasit si oua de la taran.
Am fost si la gradina unde am inceput muncile de primavara, sapat, pregatit de pus cartofi, ceapa verde e deja marisoara, doar loboda face nazuri, loboda pusa inca din noiembrie. La inceput a incoltit frumos dar mai apoi s-a razgindit si sta de trei luni in stadiul de speranta.
Am inceput cu mult avint proletar-taranesc, avint frinat de un soare mingiietor care m-a impins in sezlong, din care l-am admirat pe Gustav, pasarica noastra zglobie si mai multi fluturi. Noroc ca berea era rece, ca statul degeaba imi face o sete teribila.
M-am zgiit in telefon, mai ales ca aveam niste actiuni cumparata si visam sa creasca considerabil, lucru care s-a si intimplat, terminind ziua cu un cistig frumusel cam cit trei pensii. Ca oricum fac parte din grupul de risc, avind in vedere virsta, asa ca m-am gindit sa mor bogat, sa nu zica lumea bine ca s-a dus sarantocul ala.

Deci cum se zice, om muri si om vedea.
Urez tuturor sananate deplina!

Caproni si Coanda

O cunostinta, de un leat mai mare chiar decit mine, care l-a cunoscut personal pe Coanda, mi-a povestt urmatoarele: Mentionez ca persoana nu m-a autorizat, dar nici nu mi-a interzis, sa-i fac public numele.

Se stie ca Coanda a studiat prin 1908-1909 in Belgia, electricitate. Acolo s-a imprietenit cu un anume Caproni. Coanda deja avea ideea compresorului intubat antrenat de un motor cu piston si care ulterior a fost chiar materializat in avionul lui. Se spune ca Coanda i-ar fi povestit lui Caproni de aceasta, de altfel Caproni l-a insotit la Paris cind si-a construit Coanda prototipul.

Cu timpul se despart drumurile lor, Coanda devine proiectant la Bristol Colonial Aircraft, unde nu mai urmareste ideea avionului cu reactie, ci se preocupa de avioane cu elice.

Caproni se intoarce in Italia si-si face firma lui. Profita din plin de sustinerea lui Mussolini si construieste mai multe modele de avioane cu mai mult, sau mai putin, succes. Se asocieaza cu alt inginer, Campini, si realizeaza in 1940 avionul Caproni Campini N.1, cunoscut si drept C.C.2. Acesta a fost considerat, in acei ani, drept primul avion cu reactie, desi H 178 zburase un an mai devreme, dar era secret.

Principiul de tractiune al acestui avion seamana extrem de mult cu cel al lui Coanda, desi e departe de ceea ce numim azi "reactie", simburele acestuia fiind un motor cu piston, cu o putere de 900CP, care antreneaza un compresor, amintim ca prototipul lui Coanda avea doar 50CP. Avionul C.C.1 atinge o tractiune de 700kgf.