Alegeri

 

Cind am plecat in Ge stiam, era f probabil, ca nu ma mai intorc in Ro vreodata, si ca nu-mi mai vad rudele, mama, prietenii. Dar atit legile germane cit si cele romanesti s-au schimbat destul de rapid si, chiar fara sa vreau, am fost gonit in Ro pt a obtine viza oficiala de la ambasada Ge, deoarece intrasem ilegal in Ge. Eram sigur ca e gogorita si ca nu voi primi nici o viza, mai ales ca stiam de la altii care au fost in aceeasi situatie si au asteptat luni de zile.

Incepusem in Ge deja sa ma descurc destul de bine, chiar imi cumparasem o masina cit de cit, Citroen ZX, pe vremea aia era din categoria buna, ca granicerul roman chiar m-a intrebat, citez: “De unde ai ba masina asta?”.

Spre surprinderea mea am obtinut viza in citeva ore, probabil faptul ca aveam deja un job civilizat, aveam 4000 de marci salariu, lucru care a facut-o pe bunaciunea de la ambasada sa zica wow, ca trebuia sa prezinti adeverinta de munca, a jucat un mare rol!  E drept ca un ing adevarat cistiga pe atunci cam dublu.

Oricum, fericit ca s-a rezolvat, am purces sa vizitez rudele, prietenii. Am fost uimit sa observ ca unii nu vin daca vin altii si invers. Am organizat chiar niste chefuri acasa, unde s-a strins multa lume, si ma pregatisem sa povestesc cum e prin Ge si cum ne descurcam. Nu am reusit sa deschid gura ca au inceput sa discute lucruri importante intre ei, pe un ton f ridicat, aproape certindu-se. Era pe vremea lui Iliescu, unii erau cu si altii contra. De mine nu-i pasa nimanui.

Am aflat ca unii parinti nu mai vorbeau cu copii, matusele cu unchii, chiar si sotul cu sotia, avind optiuni politice diferite.

Mi-e teama ca si-n zilele astea se dezvolta acelasi proces, vad cit de agresivi sunt unii sau altii, cum sunt gata sa se paruiasca pt o muiere, sau un aiurit!

La Siemens am avut o perioada un sef cam idiot, si un coleg de la alta sectie ma intreaba odata cum rezist sub un asa dobitoc. Ii raspund, frate, eu am trait aproape 40 de ani sub Ceausescu, asa ca sunt antrenat. Dupa citeva luni dobitocul a fost deja debarcat.

Nu va certati intre voi, nu stricati prietenii vechi pt o aiureala de moment! Nu se va intimpla nimic, Ro nu va iesi din EU, sau din NATO, indiferent cine iese presedinte, asa ca aveti sanse in continuare sa mincati greieri :). Puneti-va eoliene si solare. Fiti siguri ca peste un an chiar cei care l-au votat pe unul sau altul vor incepe sa-l injure.

Asta e, daca n-are si Ro un Trump :)

P.S Totusi evitati sa beti pepsi, cine stie! :)

 

Ce-ti doresc eu tie.. dulce Romanie.

La multi ani Romania!

Mutti

Mutti a scris o carte de amintiri, se numeste “Libertate”, lipseste aia cu egalite, fraternite, dar s-ar fi sucarit Micron, plagiat. Cica ar fi luat multe milioane. Si eu am scris o carte, da nu am luat asa de mult, mai mult am platit.

N-am citit cartea, de abia a aparut, am inteles insa ca totul a fost grozav, ea ne-a salvat. Cum se spune, ne-a salvat de niste lucruri care nu s-ar fi intimplat, daca nu ar fi fost ea la cirma.

Picant e cind vorbeste de intilnirile cu Putin. Aici o inteleg, ii era frica de ciini, si mie, pe mine ma musca si ciinii de plus. Putin obisnuia sa aduca la intilniri niste dulai. Mutti zice ca o facea special, s-o streseze. Erau doar niste catelusi negri, culoarea CDU.

La publicarea cartii, Putin, un gentlemen perfect, isi cere scuze, zice ca n-a stiut ca Angelica ar fi avut nasoale cu ciinii, el s-ar fi gindit ca prezenta acestora ar fi destins atmosfera.

Nefasta mea nu a avut niciodata ciini, desi ma streseaza, se poate si fara.

Se spune ca Hitler ar fi fost mare iubitor de ciini, sensibil.

Dragilor, nu mai veniti la intilniri cu ciini, nici cu pisici, nici chiar cu cai, un deodorant ajunge!

 

Cezar Straton: Iubirile lui M. R. P.

 Cezar Straton: Iubirile lui M. R. P.

Publicat pe 27 noiembrie 2024 de Liviu Antonesei

Public acum un nou episod din volumul în pregătire al lui Cezar Straton Iubirea între rai și iad, episod dedicat lui Miron Radu Paraschivescu, care a fost nu doar poet și hărăzit îndrumător de poeți, mulți poeți au trecut prin mîinile lui, pe mulți i-a format și ajutat să se afirme, ci și un mare iubăreț…

Iubirile lui M. R. P.

Miron Radu Paraschivescu a fost poet, eseist, traducător și publicist român, a fost editor și redactor. S-a născut la 2 octombrie 1911, la Zimnicea. A murit la 60 de ani la 17 februarie 1971, la București, după cinci mariaje și mai multe internări la psihiatrie . Credea în comunism într-un mod naiv, iar credința asta zdruncinată de realități avea să-l coste sănătatea mintală. Deși comunist din convingere, treptat, datorită schimbărilor politice se dezice de crezul său. Ca bărbat, Miron Radu Paraschivescu a fost un Don Juan, un fel de fante de Obor, cu multiple povesti de dragoste, fiind căsătorit de cinci ori. Îi plăceau femeile, visa la dragostea cea mare, pe care se pare c-a avut-o dar nu și-a dat seama decât când a pierdut-o și în general părea un sentimental naiv. Asta l-a făcut mai degrabă nefericit. Marea lui dragoste se pare că ar fi fost prima nevastă, Loti, dar asta nu l-a împiedicat să caute mereu perfecțiunea în alte relații. Cunoscut ca homme à femmes, Miron Radu Paraschivescu a avut o anume predilecție pentru pictorițe și scriitoare (Magdalena Rădulescu, Margareta Sterian, Sidonia Drăgușanu, ș.a). Un personaj… Publicate în Franța, sub titlul Jurnalul unui eretic, „spovedaniile” lui Miron Radu Paraschivescu, cele legate de amoruri în special, rămân savuroase. Iată ce nota poetul despre Sidonia Drăgușanu, scriitoare cu care a fost căsătorit între 1940 și 1945: „Sidonia mă-ntreabă dacă-o iubesc. Eu n-o iubesc, şi stau cu ea fiindcă mi-e o tovarăşă bună, inteligentă şi fiindcă într-o bună măsură m-am obişnuit cu ea, într-un minim de confort. Ea ţine locul mamei pentru mine, asta e! Iubirea mea pentru ea, dacă se poate numi iubire, e una cam filială”. Sidonia Drăgușanu, a fost unica dintre soții care i-a rămas prietenă până la moarte și care a primit în posesie arhiva poetului. În această arhivă s-a găsit și faimosul jurnal. Mai mult: „Când mă întreabă dacă-o iubesc, ce-i pot eu răspunde? Îi spun că nu. Că îmi place, dar de iubit n-o iubesc. Se supără şi plânge. (…) Cartea lui Mihai Sadoveanu mă învaţă să înlătur şi acest lucru: sincerităţile inutile. Nu adaug nimic legăturii şi libertăţii mele faţă de Sidonia dacă-i spun că n-o iubesc. N-am să-i mai spun. Am să-i răspund echivoc sau chiar afirmativ, când are să mă mai întrebe. Şi am să mă despart de ea îndată ce voi simţi o mare nevoie să fiu singur sau şi – mai sigur – îndată ce voi da de o femeie pe care s-o iubesc cu adevărat. Dar pentru ca să ştiu şi pentru ca să pot iubi cu adevărat o femeie, e nevoie să fiu sincer cu mine însumi. Să ştiu ce vreau şi să-mi cunosc acest adevăr al meu”. Nu lipsesc nici prostituatele, ba chiar la un moment dat Miron e tentat să-i lase uneia dintre ele drepturile de autor pentru romanul măreț pe care de fapt nu-l va scrie niciodată, cu gândul că fata sigur îi va păstra o memorie vie. Jurnalul său este un jurnal de eternă criză, dar şi un jurnal de creaţie, transformat, pe parcurs, în acea operă unică la care Miron Radu Paraschivescu visa de multă vreme. Veşnic neliniştit, măcinat de tulburări psihice, Miron Radu Paraschivescu face din jurnal o terapie psihanalitică, pe care o aplică atît propriului său destin, cât şi evenimentelor istoriei. Miron Radu Paraschivescu a scris romanțe sfâșietoare de jale, poeme erotice, „cântice” de dragoste bolnavă, într-un limbaj colorat, cântece lăutărești, cântece de mahala, și romanțe . El rămâne în primul rând ca autor al „Cânticelor țigănești”, un fel de omagiu adus sufletului atât de bogat al mahalalei din acea epocă (între care și celebra Terente și Titina). Cânticele țigănești l-au impus pe tânărul poet ca o veritabilă pată de culoare în poezia românească contemporană A murit, fiind foarte bolnav, în data de 17 februarie 1971, la București și este înmormântat la Vălenii de Munte.

Tristă e viața de mort.

„Spuie altul cât o vrea/

Că-i mai bine mort pe lume,

/Eu o ţiu mereu pe-a mea:

/Că n-am gust de-ngropăciune!

/Dacă-i vorba după mine,

/Eu morţiş mereu voi ţine

/Şi mereu la fel voi spune,

/Chiar când traiul nu-mi convine:

/Decât mort tot viu mai bine.

/Ce e drept, când mori sărac,

/Şi de n-ai un șfanț la tine,

/Cei din preajmă scaldă-ţi fac

/Şi de jeg te spală bine.

/Da’ nici mort scăldat nu-i treabă:

/De pe stârv, precum ştim toţi,

/Şi păduchii fug degrabă,/

Că nu-şi fac din el ospăţ.

/Însă eu şi dacă ştiu/că-n cearceaf n-o să mă-nfăț,

/Tot prefer soios, dar viu,

/Nu lăudat şi în sicriu!

/Cât trăieşti, poţi să n-ai straie,

/Dar când mori nu’ş cum se face/

( Chiar de n-ai avut lăscaie)

/S-o găsi cin’ să te-mbrace

/Cu cămaşă, pantalon,

/Guler ştaif şi papion,

/Ca să poci dormi în pace.

/Da’ eu spun: şi rupt în coate

/Însă viu, pe cât se poate!” (Miron Radu Paraschivescu).

******************

P.S Miron Radu Paraschivescu, cu ale sale Cantace tiganesti, a fost descoperit de un f bun prieten, Nicote, in timpul studentiei. Acesta are si un mare talent muzical si a reusit sa puna multe dintre poezii pe note, acompanindu-se la chitara. Nu de mult la o mica petrecere intre batrinei am scos de la naftalina citeva cinticele, Rica fante de Obor, Hanny.

See insights and ads

Boost post

Like

Comment

Send

Share

COP Baku

 S-a incheiat Conferinta de la Baku pt clima. S-a decis sa se aloce 1,3 bilioane, (1300 miliarde) dolari, din care 300 miliarde vor fi sustinute de tarile industrializate. Fac pariu ca si Romania a devenit brusc tara industralizata.

Singura mica problema e ca nimeni nu s-a angajat sa dea ceva, nici din cei 300, nici din cei 1300, in schimb f multi au promis ca sunt gata sa primeasca.

Cei inteligenti insa profita de isteria climei pt a face un ban cinstit. China e pe departe cea mai inteligenta, face si solare, si eoliene, a „cucerit” pasnic Africa in goana dupa materii prime.

Europa, in frunte cu Germania, se autodistruge, se amagesc ca prin exemplul personal vor convinge lumea sa se uite la clima.

Totusi se fac si progrese, anii trecuti erau peste 85000 de participanti, acum sunt doar vreo 50000.

Socoteala: cei mai multi delegati vin de peste mari si tari… cu avionul. Presupunind ca distanta medie ar fi de 7000km, si stiind ca emisiile de codoi la zborul dus-intors e de cca. 1,9 tone pe pasager, vom ajunge la concluzia ca COP29 emite 1,9*50000= 95000 tone codoi. Un copac leaga cca 10 kg codoi pe an, deci pt a compensa emisiile COP ar trebui plantati 9 500 000 copaci.

Iata ca draguta noastra de ministra de externe, proaspat divortata, ia atitudine. Priviti poza si mai ales mina dreapta!

Trippa alla Romana Coda alla vaccinara

 

Trippa alla Romana

Coda alla vaccinara

Italienii, respectiv cei din Roma nu au fost intotdeauna atit de lenesi incit sa-i cheme pe romani sa le mature si, spun unii, chiar sa le multumeasca nevestele. Nu, pe vremuri erau chiar saraci.

De ex. unii lucrau la abator. Abatoarele erau in afara orasului deorece puteau. Resturile de la animale care nu erau preferate de lumea buna, ajungeau la amaritii de lucratori. De voie, de nevoie, italiencele au invatat sa faca din aceste resturi bucate f gustoase; astazi unele dintre ele devenind de-a dreptul delicatese.

De ex. Coda alla vaccinara. Asta nu e decit coada de vaca, sau ma rog de bou, ca astia erau taiati de mici. Cred ca am mai vorbit de aceasta reteta asa ca nu voi repeta. Doar sugerez s-o gatiti, cica ar fi f sanatoasa, ca nu are grasime, ci doar colagen care ar fi teribil de bun la genunchi.

Dar zilele trecute am gasit burta, da burta din aia imputita care miroase ingrozitor, din aia necuratata si nefiarta. Si m-am gindit sa fac Trippa alla Romana. Nu e asa ca suna extrem de frumos? Trippa alla Romana!

Inca n-am terminat-o, doar sunt pe cale. Are cineva o reteta asa mai misto?

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93 (4)

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93

Relatare la trei zile dupa meci.

Se pare ca am produs o crima de „Lèse-majesté“, am jignit o mare pesonalitate stiintifica de renume europeana si chiar mondiala, membru al multor comisii si comitete, ca asa se scrie astazi cercetarea si stiinta, in comisii. Imi cer scuze ca nu apreciez cum se cuvine adevaratele valori.

Pe undeva ma gindesc ca e si celebra lupta a generatiilor, un amestec de invidie si mindrie. Am avut ocazia sa aud cite ceva, cumva in direct, despre comemorarile, la Toulouse, la 30 si la 50 de ani a proiectului Concorde. Unii spuneau ca generatia tinara, care nu avusese norocul sa participe la un asemenea proiect de amploare, a ingenunchiat in fata celor putini supravietuitori care au construit acest avion cu rigla de calcul. Da francezii nu au atitia secretari de stat si moderatori.

In Romania e altfel, in Romania bosorogii fara dinti au subt singele poporului, mai maninca si pensii marite si de abia acum au venit adevaratele valori la putere.

In Romania de azi, cum zicea poetul

“Ai noștri tineri la Paris învață

La gât cravatei cum se leagă nodul,

Ș-apoi ni vin de fericesc norodul

Cu chipul lor isteț de oaie creață.”

In Romania de azi tinerii, mari somitati, MODEREAZA, iar batrinii trebuie sa aplaude si sa se bucure ca primesc un covrig. Bosorogii nu au dreptul sa povesteasca intimplariile lor plictisitoare, pe cine intereseaza (?), atita timp cit avem strategii de future for implementation.

Dar cei mai buni bosorogi am primit cite o plasa de cirpa in care era un prospect si un breloc. Am primit si eu una, iar am luat plasa, pe care am pierdut-o, n-am avut curajul s-o arunc, dar totusi am primit alta de la un prieten bosorog.

Bosorogii sunt circotasi notorii, mai ales eu, sa vedem cum e acest prospect.

1. Coperta e misto, e facuta, cred, de un bosorog, Marcel Mardan, unu care facea acele desene explodate despre care nu crede nimeni ca au fost facute de mina. Bravo Marcel!

2. Mai apoi ni se spune ca, citez, „stabilizator comandat“. Am plecat de multi ani din tara si am probleme cu anumiti termeni pe care i-am uitat, sau ii incurc cu cei germani, dar de stabilizator COMANDAT nu-mi amintesc sa fi auzit. Poate cineva dintre cei tineri, ca nu vreau sa apelez la somitati europene din comisii, sa-mi explice cum e aia?

3. Mai departe ni se dau caracteristicile tractiunii motoarelor in Kgf (kilograme forta). Eu stiu ca inca din 1. Januar 1978 s-a trecut la alt sistem de notare, ceva cu Newton.

4. Ni se mai spune ca “grupul turbomotor“ era montat in fuselajul posterior. Memoria mea subrezita imi spune ca “grupul.. “ era montat in fuselajul central si partial posterior, adica intre C30 (central) si 35 (posterior, C 35 fiind si parafocul traversal). In posterior erau tuburile prelungitoare.

5. Mergind pe firul “logicii”, in alt paragraf, se spune ca fuselajul posterior incepea la C33, iar in paragraful ulterior ca fuselajul central era intre cadrele 16 si 32. In realitate fuselajul principal, format din FA si FC se termina la C33, cadru frezat, pe care era montajul principal al motorului, si chiar si ferurile pt cric, iar fuselajul posterior incepea la C34. Jonctiunea se producea intre C33 (frezat), din F principal, si C34, din tabla, din posterior.

6. Se vorbeste de 2500 kg acrosaje. Stie cineva daca 93 a zburat vreodata in aceasta configuratie?

Sigur ca noi, inginerii, mai ales bosorogii, crescuti cu mina-ntinsa, care nu am avut pian in bucatarie si nici profesoare de engleza si de bune maniere, eu, de ex, am invatat limbi straine prin gari si circiumi, avem probleme cu eSprimarea, dar ma asteptam ca noile generatii sa fie mai corecte, mai precise, pt ca, poate ma insel, dar in aviatie e nevoie si de o anumita precizie, nu numai de viziune, entuziasm.

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93 (3)

 Titlu

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93

Relatare la mai rece.

Dar au fost si momente frumoase. Am ciocnit um pahar de vin alb moldovenesc, f bun, cu Mihai Toncea, fost coleg si de echipa de fotbal, pe care nu-l mai vazusem de 40 de ani, ajuns un om de afaceri f prosper. Are un merit deosebit in salvarea Fabricii de avioane de la Bacau, cam singura fabrica functionabila. Bravo Mihai, aviatia are nevoie nu numai de ingineri geniali ca noi, ci si de finantatori.

De asemenea m-am bucurat sa ciocnesc un pahar cu matematicianul Dan Vatui, cel care a digitalizat suprafetele avioanelor, lucru absolut exceptional pt acele timpuri.

Deosebita a fost si scurta conversatie cu fostul pilot Gheorghe Tamas. Prezentarea dumnealui, singura care a avut ca tema avionul, a fost, pe departe, cea mai consistenta, din pacate scurtata brutal de un oarecare Catalin Nae, care facea pe moderatorul. Domnul Tamas a atins, in treacat, si problema multelor defectiuni ale avioanelor, defectiuni care insa nu-i speria pe piloti datorita redundantei sistemelor.

Pacat ca nu a fost lasat sa povesteasca, dar nu mai aveau loc politrucii.

Exista vorba aia cu cine nu-si cunoaste trecutul.. dar cum e cind trecutul se deformeaza, se mistifica, se confisca de unii?

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93 (2)

 Titlu

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93

Relatare la caldut.

A trecut o zi. Impresiile s-au sedimentat un pic. De altfel nu vroiam sa particip, avusesem conflicte cu comitetul de organizare, cum mi s-a intimplat des in viata, fiind un nesupus, dar a venit in Ro un prieten f.bun de peste tari si mari si am vrut sa-l vad.

Ma asteptam sa cuvinteze cu aplomb patriotic o armata de politicieni si de alte persoane care nu au avut de a face cu acest proiect. Si asteptariile mi-au fost depasite. Nu mi-am imaginat sa existe atitia secretari de stat, si secretare, atitea organizatii care concura la zborul aviatiei romane pe cele mai inalte culmi.

Luarile de cuvint, de la o doamna in volanuri roz, cu o voce suava, la vocile tunatoare a multor generali, au dovedit fara indoiala ca acest avion a fost o culme a tehnologiei.

Nimeni nu a spus insa, daca a fost atit de bun, de ce a fost oprit brusc de la zbor si taiat!?

De asemenea au fost laudati, fara rezerve, putinii batrinei supravietuitori participanti direct la proiect. Eu am primit chiar un breloc, de care sunt f mindru, altii, mai merituosi, au primit chiar medalii si diplome. Nimeni insa nu a mentionat ca dupa 90 o mare parte din acesti teribili specialisti au fost aruncati pe strada, unii fiind nevoiti sa ia drumul bejeniei, maturind, carind, taiind lemne in folosul capitalistilor.

Inflacararea cuvintatorilor a atins cote paranoice, prezentindu-se o "continuitate" a aviatiei, de la IAR 80, la 99, 93. S-a mentionat chiar IAR 35, pardon, F 35, adica bietul IAR 99 ar deveni scoala pt acesta incepind cu anul 2035.

Astea au fost doar putine impresii la caldut, vor urma, poate, altele la rece, sau chiar si mai rece.

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93 (1)

 Titlu

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93

Relatare la cald.

Nu puteam lipsi de la un asemenea eveniment. De altfel arde Netul cu relatari emotionante de la aniversare.

In primul rind, desigur, nostalgia joaca un rol esential, in al doilea, intilnirea cu fostii colegi. Dupa atita amar de ani pe multi nu-i mai recunosti, sau ei nu te mai stiu. Urmeaza surpriza, a tu esti, vai ce te-ai mai ramolit, parca ai mai scazut cu citiva cm, ce ai chelit, de ce mergi strimb, etc. Sunt sigur ca l-as fi recunoscut pe oricare, dar as fi avut nevoie de timp de gindire de vreo doua ore, pt fiecare.

Se trezesc amintiri. Cu unii te-ai inteles pe vremuri exceptional, cu altii mai putin, ca asa-i in tenis. Afli lucruri noi, unul chiar mi-a povestit ca eu as fi gasit o solutie grozava la imbinarea Fuselaj principal-fuselaj posterior. Nu-mi amintesc sa fi lucrat la aceasta zona, dar sunt sigur ca daca as fi lucrat, as fi gasit acea solutie. Altii povestesc de ce tari au fost ei, cica pilotii ar fi zburat avionul doar cu conditia ca ei sa fi avizat instalarea. Cert e ca am fost cu totii geniali, chiar daca nu stiam, mai ales noi, ailalti nu.

Se spune ca istoria o scriu invingatorii, eu cred ca o scriu supravietuitorii, ca doar supravietuitorii mai pot scrie, mortii nu.

Astea au fost doar putine impresii la cald, vor urma, poate, altele la rece, sau chiar f rece.