Granitele imi provoaca si azi emotii. Nu am
uitat vremurile cind granitele erau niste ziduri de netrecut, sau acelea in
care erai nevoit sa stai ore intregi la coada la viza, la cheremurile vreunui
functionar obraznic, pt ca mai apoi sa fi dezbracat la vama, doar pt vina de a
avea un anumit pasaport, sau ca esti mai brunet. De data asta am reusit sa trec chiar 10 litri de tuica, fara timbru
fiscal. Poate pt ca sunt alb.
De cite ori trec granita spre Deutschland simt
ca ma intorc acasa. De cite ori trec granita spre Romania simt ca ma intorc acasa. Cind sunt in Ge mi-as dori sa fiu
in Ro, invers din ce in ce mai rar. Stau cracanat.
Da, ma simt si colo si
dincolo acasa, in definitiv am trait cam jumate din viata acolo si jumate
dincolo. E ca atunci cind ai nevasta si amanta, sau cind nevasta ti-a facut doi
gemeni, unu alb si unu negru.
Inima mea insa
apartine Romaniei. Categoric!
O luam spre Hallertau, acolo unde vom intilni
cei mai iubiti ai nostri. Regiunea
Hallertau e supranumita Toscana Germaniei, intr-adevar are acelasi coline
delicate, chiar si clima aminteste cumva de Toscana. Hallertau e campioana
mondiala a hameiului. Parasim autostrada si o luam prin satele strajuite de
maretele paduri ale hameiului. Prima lege a Europei, mult inainte de Ursula, a
fost Das Bayerische Reinheitsgebot din 23. April, 1516 in Ingolstadt
data de Herzöge Wilhelm IV. si fratele lui mai mic Ludwig X.. Aceasta spune ca berea se face numai din malt,
drojdie, hamei si apa.
Copiloata mea filmeaza
cu bucurie culturile de hamei care au crescut grozav, ajung la peste 6 metri. Creste berea! Nemtii spun "Bier am Morgen vertreibt Kummer und
Sorgen.“, berea de dimineata indeparteaza grijile, fapt respectat destul de des
de copiloata mea.
Hameiul e greu de cultivat, se spune „Der
Hopfen will jeden Tag seinen Herrn sehen“, hameiul vrea sa-si vada zilnic
taranul. Desi s-au realizat multe
inovatii totusi este necesara f multa munca.
Dar merita, deoarece:
in vin e adevarul, in bere bucuria, berea dupa vin e un chin, vinul dupa bere,
o placere, mai bine burtos de bere, decit cocosat de munca.
Berea are si ceva
sfint. La nemti berea se producea pe vremuri mai ales in minastiri, si era
permisa de baut in post, Liquida non frangunt ieunum, nu trebuie post la
lichide! Era si sanatoasa, se spune ca la o epidemie de ciuma, sau holera,
calugarii si calugaritele au supravietuit pt ca nu beau apa, apa fiind
infectata. Dar cantitatea de bere bauta era limitata la 5 litri, adica 10 beri.
As fi gata sa spun si povestea cartoanelor de bere, cum ziceau rusii, “biscuit
esti?”, dar o stie toata lumea.
Eu nu sunt mare bautor de bere.
Ajungem la cei dragi. Ne bucuram cu totii.
Ma gindeam sa trag si un fel de concluzii,
Romania e frumoasa, stie toata lumea, sau de ce le place unora sa umble hai hui
peste tot, nu cumva nu se simt bine in pielea lor si vor sa fuga de ei? Sa
lasam filozofia de doi bani!
Multumesc tuturor
celor pe care i-am intilnit, cu totii mi-au umplut viata si m-au facut fericit.
Ramineti sanatosi si sa aveti prieteni! Si asa s-a terminat expeditia din acest
an. Poate mai facem vreuna. Una din aia per pedes la Compostela! Am auzit ca
si-n Ro exista asemnea trasee!
Asa se termina si
acest expozeu, sper ca v-a placut. Iau o pauza de creatie.
Multumesc pt atentie!
Si-am incalecat p-o sa
si v-am spus povestea asa, si-am incalecat pe o maslina si v-am spus o mare
minciuna!