Miine-poimiine zburam la Roma. Desi se spune ca toate drumurile duc la Roma, al meu nu a dus niciodata acolo, cum spunea Dan Spataru:
Drumurile noastre poate
Se vor întâlnii vreodată
Drumurile și iubirea
Gândurile, fericirea
„Vedi Napoli e poi muori“, che pronunciò il rinomato scrittore tedesco Goethe si n-am murit. Fusei in Amalfi, in Rimini, in San Remo, in Montepulciano d'Abruzzo, in Brunello di Montalcino, da unde nu fusei, da nu am fost la Roma. Sincer sa fiu nici nu mi-as fi dorit. Nu-mi place pizza si nici macaroane.
Dar am cedat presiunii femeilor. De fapt lupta a fost crincena, nici prizonieri nu s-au luat. Bietul G. a fost luat cu asalt de d-na T (nume schimbat de redactie), inca in urma cu doi ani. Dar si cea mai semeata fortareata pica lovita de picatura chinezeasca. Dumneai fuse deja de jde ori la Roma, chiar si ultima data. Pai ce vine dupa ultima? Nefasta mea, care uneori, f rar, devine sotie si prietena ei d-na T, vor sa-si ia pantofi italienesti, din China, cum am luat si de la San Marino. Acolo ne-a prins o ploaia torentiala si un prieten era mindru incaltat cu pantofi de lux, noi, de la San Marino. A doua zi, pe plaje, desi era descult, parea incaltat, deoarece iesise vopseaua in piele. Unii ziceau ca sunt pantofi de unica folosinta pt. domni, care ajung la loc de liniste si verdeata.
Prietena e de fapt sotia (nefasta) unui bun prieten. In patru, si chiar insotiti de baietii nostri ca brazii, cind inca aveau mucii pe piept, am facut, de multe ori, cararile si padurile seculare nesigure, fie Carpati, fie chiar Ceahlau. E absolut neobisnuit ca sotiile prietenilor sa se inteleaga. Nu-mi explic. Pe bunul meu prieten admiratorii cartii mele il cunosc, e Giorgica (Giorgio, pe italieneste), care vine de la Gheorghe, dar lui i se spune Titi, ca vine de la Constantin. Cei care nu au citit cartea nu au decit sa se rusineze, sa va fie rusine, incultilor.
Constantine, Constantine,
Ma mir si ma uit la tine!
Ziua, noaptea prin padure,
Plin de roua, vai de tine!
Si daca ma uit mai bine,
Constantine, Constantine,
Neagra-i camasa pe tine!
Asa ca Giorgica, in loc sa-si spele rufele la riu, suflecate pin-la briu, la fel ca orice moldovean de la Stefan babanu, cind a zis el, unde sunteti moldovenii mei, a plecat la Roma, cu badea Cartan si a tot stat acolo, zi de vara pina-n seara, pin-s-a desavirsit revolutia romaneasca, de tip nou. Le-a facut alora si drumuri, si biserici, si avioane si da tate, da ase mai ghinisor, si la ce le-a folosit.
Si au zis, haide ba sa vezi si tu, mi-au zis, ca Roma e pe sapte dealuri pe care au facut case si castele, si gradini, si stadioane, si teatre si opere de arta, si biserici, multe biserici, gradini minuni ale lumii, aia cu lupoaica, Romulus si Remus.
Zburam de la Köln cu Ryanair, la 12:05, ne intilnim la Ciampino, pe la prinz, ei vin de la Bucuresti. Si ei tot Ryanair zboara, da de la Bucuresti e mai scump, desi e la vale. Pregatirile bagajelor a fost f grea, dimensiunea maxima a acestora este de 40x20x25 cm. G a propus sa ne luam si noi niste posete. Vom renunta la chiloti si ciorapi de schimb. Sa le vad unde pun pantofiorii.
Se anunta o temperatura ideala, cer senin, vremuri grele.
Va vom tine la curent! Tineti computerele deschise!
Forta Italia!
P.S G e extrem de suparat, nu-i place sa piarda, a trecut la represalii, vor fi distribuite chestionare cu istoria Rome antice. Vremuri grele!