Dulce Romanie

Ce-ti doresc io tie dulce Romanie!

O tu dulce Romanie, de ce m-ai luat de linga boi, de ce-am plecat d-acasa? M-ai facut ceea ce sunt si mai mult d-atita, de ce atita te iubesc cind sunt departe, de ce visez la tine-n zbor si am ginduri desarte? Ca tare esti frumoasa, amanta mea cu ochii negri...



La multi ani draga Romanie!



Deschid o sticla, va iubesc, mai deschid o sticla
va iubesc si mai tare Marii si Marioare, Lii si Ciocirlii, Marcele si Simone si Lenute si Seherezade si Viorici, si Mihaiele si Ioane, Raluci, Diane, Oriande

Printesa

A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Din rude mari imparatesti
O prea frumoasa fata.
Hai bunicule sa ne jucam!
Nu ma joc cu tine daca bagi destele in prize.
De ce sa nu bag degetele?
Pai e tensiune de 220 V si 50Hz.
Hai atunci sa alergam de-a busilea!
Pai, pa bunicu il dor salele! Mai bine hai sa dormim un pic!
Sa nu sforai! Atunci o sa pling, pling, un ocean de lacrimi string. Bunicule asta e un vapor mare? Bunicule, ma gidil, tii ce mai rid.. Hai sa cintam la pian si la chitara.
Tii ce frumos stii sa cinti! Cine te-a-nvatat?
Bunica! Bunicule, fa-ma avion.
Sa te faca tac-tu!
Bunicule tu rizi de mine, stii ca io nici nu stiu sa vorbesc! Nici n-am implinit un an.
Ba stii smechero, vorbesti cu ochisorii. Si nu mai da din genele alea lungi ca faci vint.

Sfirleaza cu fofeaza

Avioane: IAR 93 si IAR 99, Doamne ce tinar eram si ce frumos si ce-mi placea!

De ce zboara fluturii, de ce zboara pasarile, da avioanele?

Pai ce poate fi mai frumos sa zbori, fly butterfly fly!

Stiu, stiu ca-i frumos, cind visez zbor, zbor pe aripile gindului cind stau cu mina-n barba si ma uit pa fereastra.

Da de ce zboara? Pai daca au aripi! Pai si gainile au aripi si nu zboara? Si norii nu au aripi si zboara?

Pai aripile au un profil NACA simetric sau asimetric, cele cu viteza mica au profil asimetric si celelalte... Da da de ce zboara?

Cind o sa fiu mare o sa ma fac padurar, ba nu, mai bine o sa fac avioane care sa zboare sus, sus.. avion cu motor ia-ma si pa mine-n zbor.

Da nu-i greu sa faci avioane? Nu-i greu trebe doar sa faci un fuselaj, aripi, ampenaj orizontal si vertical si sa le pui motoare si... era sa uit le trebe si roti!

Cit de greu e azi sa faci fapte bune.

Probabil influentat de multimea emisiunilor TV din preajma Craciunului si a nenumaratelor scrisori pe care le primesc de la organizatii caritative sau poate si din cauza mincarii si bauturii m-am sculat intro dimineata cu o idee fixa.

Azi vreau sa fac fapte bune, muulte, multe fapte bune.

Am inceput prin a-i spune nefestii ca nu trebe sa-mi pregateasca micu dejun. Ia zise insa ca-i face placere, deci am lasat-o, si am trecut aceasta pe lista faptelor bune. Mi-am zis, wow, ziua incepe perfect, o fapta buna dis de dimineata nu ie de colea, nu.

La iesirea din casa am salutat-o pe cucoana care isi plimba ciinele la acea ora. A fost total surprinsa si chiar si ciinele, care de obicei se trage disperat cind ma vede, parca s-a mai destins. Pe sosea pin la Autobahn, am scapat un biciclist zgribulit de la moarte sigura, am trecut numai pe verde si am claxonat numa de trei ori in semn de salut. Pe Autostrada am observat ca e f. greu sa faci fapte bune, am intilnit o Corsa care mergea cu 130 pa banda doua, m-am apropiat de ia cu multa simpatie, am salutat-o prin claxoane si faruri. Proasta draq cind am depasit-o mi-a facut semne cu destu la cap, ce sa-i faci sunt si o multime de oameni necivilizati.

La munca am salutat-o pe Receptionera, asa se numeste la noi portareasa si am intrebat-o ce-i mai fac copii si sotu. Nu stiam ca n-are copii si sotu a parasit-o. Am intrebat-o daca nu pot s-o ajut cu ceva, facindu-i ghidus cu ochiu, s-a uitat ca vaca la mine.

Am avut o Besprechung si i-am dat dreptate unuia spunindu-i “ca-n sfirsit are si iel o idee buna”, s-a uitat ca bou la mine cu o privire timpa. De, nu toata lumea poate suporta o lauda sincera.

La intoarcere, cum spuneam, pe Autobahn nu se pot face fapte bune, da odata ajuns acasa m-am gindit ce frumos ar fi sa-i pregatesc nefestii cina. Am deschis o sticla de vin bun sa se aereasca si intre timp m-am apucat sa pregatesc ceva de mincat. Nu a fost de loc usor pt. ca-n frigider erau o multime de pachete si pachetele, unele colorate care nu stiam ce reprezinta. Mi-am dat seama ca nu sunt deloc structurat asezate si am inceput sa le scot si sa le sortez pe lipide, glucide si proteine. Pt. a face treaba ca lumea am scos totu si le-am intins ordonat prin bucatarie folosind si spatiu de pe podea. Am mai deschis o sticla, nu stiu cum naiba da prima se terminase, probabil concentrarea si-a spus cuvintu. Mi-a luat ceva timp astfel ca atunci cind venii nefasta, am pupat-o si i-am aratat mindru ce am facut. A inceput sa zbiere ca o apucata, ca-ie foame ca imi lasase totu pregatit pa dulap si-n microvele, lucru care m-a enervat enorm si i-am zis ca si ma-sa tot asa era si ia o timpita care nu poa sa aprecieze munca altuia.

Am lasat-o plingind si m-am dus la circiuma din colt, obsedat inca de dorinta de a face fapte bune. M-am asezat la masa unor vecini pe care-i stiam din vedere si i-am intrebat daca au ceva impotriva sa dau un rind. Au fost extrem de fericiti. Dupa al treilea rind am simtit o caldura in suflet produsa de multumirea de a face fapte bune. Circiuma s-a umplut incet, incet si nu am incetat sa fac fapte bune. Pe la inchidere am vrut sa-l ajut pe circiumar sa faca misanplasu, da dupa ce am scapat de emotie citeva pahare pe jos mi-a multumit si mi-a propus sa ma duc acasa.
Am adormit pe canapea in sufragerie cu sentimentu datoriei implinite, desi dupa cum se vede nu-i intotdeauna usor sa faci fapte bune, totusi daca te caznesti reusesti.

P.S Ziua urmatoare m-a cam durut capu probabil din concentrarea de a face fapte bune asa ca mi-am zis ca am binemeritat o pauza de vro luna, poate mai incerc mai incolo.

Neamtu tiganu, om de stiinta

Va voi vorbi de un subiect f. drag mie si anume de persoana mea.

Neam de neamu meu nu a visat sa devin savant. Nici io nu stiu cum s-a-ntimplat. Mi-ar fi placut sa fiu fotbalist, sau dansator, sau pilot. Da asta ie, trebe sa-mi duc crucea. Ca om de stiinta trebe uneori sa tin spiciuri la congrese. Trebe sa spun ca sunt tare timid si am „Lampenfieber“, adica mari emotii.

Cu o noapte inainte de a iesi pa scena nu pot dormi, imi fac si refac de mii de ori teStu in cap, imi pun singur intrebari si-mi raspund. Compun poante peste poante pe care de altfel le uit. Nu am nici un talent de actor, sa recit un text invatat, din fericire insa sunt spontan si pot improviza. Cu citva timp in urma am tinut una d-asta la Schkopau, asta-i un castel prin fostu DDR care cica a fost un fel de centrala de recreatie a StaSi. Unu altu zicea sa vorbim in soapta ca nu se stie daca microfoanele au fost demontate.

Am intrat in foc ultimu inainte de pauza de masa. Inaintea mea fu unu de la concurenta, un fonfait de francez cu nume italienesc. Ma bilbii la inceput pina ma-ncalzesc, da mai apoi merge struna, imi vin idei de care nu ma cred in stare. Rezist si potopului de intrebari, savurez aplauzele si merg val virtej in parc sa trag o tigare. Unu se tine dupa mine si vrea sa vorbim despre prezentare. Ne-intindem noi la vorba pina ca vad ca apare unu transpirat strigind "Herr Tiganu, Herr Tiganu, de cind va caut!", "Ce s-a-ntimplat?". Microfonu imi ramasese agatat de reveru hainei si tot ce vorbeam se transmitea in sala. Transpiratu imi zise ca m-a cautat prin tot parcu si nu banuia ca instalatia are asa bataie lunga. Intrind inapoi in sala de sedinta sunt intimpinat de un hohot imens.

Seara are loc banchetu. Mincare, bere, bere, bere. Satul de bere ma duc la bar sa fumez si comand o vodca. Mai vin citiva, un englez, un turc si vro doi nemti. Dau o runda. Apar si moderatoarele Gita, o bunaciune bruneta si Helga una cam trupesa. Mai dau o runda, Gita prefera techila cu sare si lamiie. Isi pune sare pe pumnu-nchis si-l linge uitindu-se la mine, mai apoi suge lamiia. Englezu da si iel un rind, Gita vrea techila, sare pe pumn, o privesc, turcu se-mbujorase si se trage mai aproape de Helga, neamtu de englez.
Mai da fiecare cite un rind.

Cindva mergem la culcare. Cavaler de moda veche o conduc pe Gita. Aveam camere alaturate. Bagam cartea in slitu camerei, Schlaf gut, se opreste in pragu usii iei, ma opresc in pragu usii mele, Guten Nacht, Guten Nacht… ezit, parca mai era ceva?, ma hotarasc intr-un tirziu, prea tirziu, vad usa inchizindu-se cu zgomot, parca prea mult zgomot. Sunt al draq de timid.

Dimineata ma scol devreme. Imi fatase o pisica-n gura, vodcaaaa, fac un dus rece, ies in parc. Aud pasi repezi prin pietrisu aleilor, o vad, Gita venea imbujorata de la joging, o salut zimbind, imi raspunde f. rezervat.

Peste citeva zile primesc un E-mail de la Gita cu evaluarea prezentarilor. Perfidia congreselor ie ca fiecare iti da note, anonim. Gita ma felicita am iesit printre primii, fonfaitu de la concurenta ie ultimu, nu ma asteptam.

De curind am mai primit un E-mail de la Gita cu call for paper pt. data urmatoare.

Nu stiu ce sa fac, sa pregatesc ceva sau mai bine nu?

President Traian Basescu: Romania will register economic growth in 2010

de A.C. HotNews.ro
Vineri, 23 octombrie 2009, 15:16 English Business
Romania's economic growth will be registered in 2010 and the IMF loan was needed to maintain the Central Bank's reserve, President Traian Basescu declared, quoted by Romanian news agency Mediafax. Even we are undergoing an economic crisis Romania is not the country we knew five or ten years ago that cannot overcome such difficult economic moments, Basescu said. He added that the country has the same resources it had in 2007 due to the economic crisis. We loan money because we do not want to affect the reserve of the National Bank, which amounts to about 26 to 27 billion euro.


Draqu m-a pus sa-mi fac blog. Acum vreau nu vreau trebe sa scriu ceva. Ce pot scrie ca sa-mi fac trafic? Nu prea stiu ce trafic am ca nu mi-am pus numarator da orsicit.. deci trebe sa scriu ceva de politica ca-i campanie prezidentiala si trebe sa ma implic si io ce draq, ca cica omu-i un animal politic.

Ieri, duminica am fost la un matineu muzical. Sonate de vioara si pian, la vioara un preten bun si la pian o japoneza. Buna, f. buna. Schubert, Bela Bartok, Strauss. Bartok ie greu de digerat mai ales inainte de masa, da japoneza s-a descurcat misto cu acordurile folclorice. Oricum concertu a avut mare succes, s-a dat si bis.

Dupa am mers la party, au fost destul de multi. S-a discutat de muzica, mai ales de nasoalele de la filarmonica din Bucuresti unde se bat unii cu altii, cica chiar s-au anulat niste concerte, le-a scazut lefurile.

Mincarea a fost f. buna, a fost si tuica din Maramures, a adus-o Virgil si Ana, niste tineri f. simpatici din Timisoara. D-abia au venit in Germania doar de citeva luni, ambii muzicieni f. buni, se pare, au prins posturi f. bune la orchestre grele. Lu Virgil i s-au furat instrumentele, flaut si inca ceva de suflat, in Germania, comunitatea romaneasca a sarit insa in ajutor si i-a facut rost de imprumut ca sa poa sa dea concurs.

Mai apoi s-a discutat de copii, masini si s-au spus bancuri. Vasile stie f. multe bancuri, il cunosc de mult si-i stiu si toate bancurile pe care le-am auzit de zeci de ori. Acum le-a spus insa in germana pt. japoneza, mi s-a parut ca-n germana sunt chiar mai proaste decit in romana. Japoneza a ris.

Da uite ca m-am luat cu vorba si n-am scris nimic de politica. Virgil, baiatu nou venit, ierea f. multumit, zicea ca s-a-mplinit urarea lu Basescu cu „Sa traiti bine!“. Iel traieste bine, de cind a venit in Germania!

Duminica la mine

P-aci pa unde locuiesc io ie f. linistit. Sunt case mici cu gradina, crescatorii de cai si de pastravi si de caprioare, strazile sunt mai tot timpu goale ca cumnatu din Ro cind fu p-aci chiar zise, ba nu-mi place la tine ca parca iti vine sa vorbesti in soapta pa strada. Vis-a-vis de casa mea ie un parculet, cu un mic teren de fotbal si loc de joaca pt. copii. Iata poza facuta duminica pe la 10.

Cind s-a facut locu, un vecin, Herr Meier, chiar a facut petitii ca a crezut ca o sa fie galagie de la copii. S-a inselat, niciodata nu vezi copii in parc, mai apare din cind in cind cite un om sau o femeie cu unu sau mai multi ciini sau unii cu jogging.
Duminica dimineata se mai insufleteste atmosfera, merge lumea la biserica imbracata frumos. Sunt doua slujbe una la 9 si una la 11. Chiar te miri vazind asa multa lume mergind pe jos, de multe ori am impresia ca lumea a uitat sa merga. Io duminica ma scol devreme, chiar daca m-am imbatat simbata, de cind am imbatrinit nu mai pot dormi si ma duc sa iau chifle si ziar. Nu am mai mult de doua sute de metrii, da ma-ntilnesc cu multa lume, morgen, Wie get’s?, gut, danke. Morgen, schlechtes wetter heute… dimineata sunt cam morocanos.

Intr-o duminica chiar am luat chifle si ma-ntorceam acasa citind ziaru, am simtit asa un mare freamat, vorba poietului da ce freamat se aude, biziit ca de albine… nu stiam de unde vine, ma uit in stg. in dr. si undeva in parc vad o multime de mai mult doamne da si domni. Herr Meier a iesit si iel cu mobilu-n mina pregatit sa telefoneze la politie, se simtea confirmat ca locu de joaca nu-i altceva decit un loc al pierzaniei, un spatiu de infectie sociala cum scrisese iel in petitie. Din toate directiile apareau doamne care cu carucioare cu role, care cu bastonu, care-mpinse, care trase. Ce sa fie, ce sa fie? Ma duc si io imping citeva babe, ii trag un brinci unui mos si ajung sa vad peste multime. In mijlocu grupului era o tinerica cu un copil, tinerica avea o privire speriata ca de Caprioara poietului.. cum draq il cheama? Si babele strigau excitate,
ein Kind, ein Kind!

Toate se-nghesuiau sa puna si iele mina macar pe carut, Tante Helga era in orgasm, reusise chiar sa-l atinga pa copil pa minute.
Sincer sa fiu si io eram extrem de mirat, nu mai vazusem de mult un copil pe aici, nimeni nu stia de unde vine, toti faceau presupuneri ca ie din orasu vecin, ca ie facut de o matusa cu-n ofiter, unii spuneau ca-i blond cu ochi albastrii, altii ca-i brunet, Herr Meier era convins ca-i negru ca numai astia fac copii.

Noi si voi

Scris de daca_nu_nu

Aşa-s io, sufletisdă câteodată... De fapt, aşa-s io! Auzi aici (ca acuma ma iau si de tine), cum dracu să nu existe noi şi voi??? Depinde de unde te uiţi. De unde mă uit eu, există. Iată de ce?.

1. Există nişte ”noi” care formează o categorie ignorată azi. Cine suntem noi ăştia?Suntem nişte unii care ne-am născut pe vremea lui Ceau, dar n-am apucat să trăim pe atunci: n-am crescut cu cheia de gât (că locuiam cu bunicii), n-am stat la coadă (că locuiam la ţară, deci nu trăiam din raţia lui Ceau, ci din pâinea de casă a bunicii) şi n-am apucat să fim atinşi la deblă de ideologia aia, pentru că am început să pricepem taman într-o vreme în care lumea se cam lehămeţise de comunism (adecă i se lungise urechile de foame aşteptând, vorba lui Creangă...). Adaug la acestea şi un soi de... patriotism local, dacă vreţi, că aici la noi, oamenii au rămas cu frică de Dumnezeu: zicea bunică-mea că n-avem unde ne-ajunge, dacă ne-am semeţit până-ntr-acolo de-am făcut semeteu în casă la vlădica! Paranteză: Şi mai zicea bătrâna că ”or vint tălharii ăştia şi-or scos tăte cărţile-elea scumpe di la popi pe marjinea Târnăvii şi le-o dat focu; şi-or fujit jitarii şi-or strâgat cât or putut la oamnini, pe hotară: ”Haidaţi, măi oamini buni, că arde Evanghelia!” Şi-or lăsat oamenii lucru şi-or fugit cu carăle şi-or scos cărţile din foc şi-or plecat cu ele, car după car, pe calea Clujului pănă la Aiud. Şi-acolo le-or lăsat la on popă, pare-mi-se, şi nu mai ştie nime ce s-o ales de ele.” (O parte au fost recuperate, dar nu asta e important acum.)Buuun. Bun. Noi, ăştia - care nu-s numai eu - n-avem vreun motiv anume să-i iubim pe comunişti; dar nici n-avem nuştiuce tare legate de salamul cu soia (că nu-l mâncam) sau de libertatea de expresie (că n-am apucat).Ce-am observat?În discursuri, în analize, în dezabteri etc., ”noi” ăştia NU existăm. Există ori ”eroii” care-au purtat cheia de gât, ori confraţii de suferinţă care au stat sub gloanţe la revoluţie (eroi pe bună dreptate, fără îndoială), ori mai ştiu eu ce categorie, dar nu există oamenii neimplicaţi/neafectaţi, care ar putea avea o judecata cât de cât la rece. Ba, mai mult, dacă n-ai mâncat salam cu soia, n-ai... origine sănătoasă????!!!! Uuuuuups. Ăştia suntem ”noi”. Cine sunteţi ”voi”, astanumai voi ştiţi.

2. A doua categorie de ”noi” este a celor care au ales să rămână în ţară, din tot felul de motive. Ei, mai nou, bag de seamă că s-a încetăţenit deja ideea aia cu ”exodul inteligenţelor”, care nu m-ar deranja, dacă s-ar înţelege prin această sintagmă faptul că au plecat nepermis de mulţi oameni de calitate remarcabilă. Aşa este, iar noi le simţim lipsa cu vârf şi îndesat. Dar, pe lângă aceştia, au plecat şi o grămadă de loaze, care rabdă foame sau îşi câştigă existenţa... vai de capul lor.Însă bag de seamă că sintagma asta a fost deja denaturată, insinuând că deştepţii au plecat (toţi?!), iar proştii au rămas (nu o dată mi s-a spus: dacă eraţi aşa deştepţi eraţi de mult dincolo; dar n-aţi plecat că nu v-aţi fi descuracat). O fi şi aici un dram de adevăr.Da, acuma întreb şi io:Care-s ăia buni? Care-s ăia răi??? De ce-s buni? Că zice X? Sau, din contră:De ce-s răi? Că zice Y?
No, poftim, că tot veorbeam de funie: Dacă nu pot înţelege ceva, apoi musafirii nepoftiţi îs ăia! Domnule, mi-ai stat un cincinal în occident, vii şi-mi spui cât de deştepţi îs ăia şi cât de civilizaţi, că nu te duci la nimeni dacă nu-ţi anunţi vizita dinainte, da vii în România şi poc!, trânteşti vizite după vizite (neanunţate, fireşte!), că ştii tu că-i sâmbătă şi precis e acasă X... Că X n-are altă treabă decât să te primească pe tine (că pleci luni şi nu mai ai vreme!) şi să te asculte două ceasuri...Acuma-s rea! Ştiu. Vă rog să mă scuzaţi politicos. Dacă nu vă spuneam, mă şi lovea guta!Revin la ”noi” şi ”voi”, să-mi gat povestea. Andrei, ai postat la tine o înregistrare cu Iliescu. Am votat articolul +, dar n-am comentat, că nu ştiu ce să spun, câtă vreme nu-s în chestie. De ce am votat +? Pentru că, după cât mă duce pe mine mintea, tu ai dreptate: Iliescu n-a făcut decât să continue agonia predecembristă. De ce comentez aici şi nu la tine? Pentru că lucrurile se leagă. Cum?
Haideţi să vedem ce spune dl Iliescu: că_comunişti aieştia nu-s, că uzurpat-au comunizmu, că au întinat idealurile... Ale cui? Ale celor care au crezut în comunism, nu?.... Cine adică? DUMNEALUI şi cei cărora li se adresează! Cui se adresează dl Iliescu, într-un vehement şi revolutionar captatio benevolentiae??? Confratilor săi, alături de care a pus umărul la clădirea a ceva ce au venit unii şi le-au furat. A-ha! Deci: domnul Iliescu e suparat pe blogul lui Andrei că au venit unii şi-au luat de-a gata ceva în care ei au crezut. Buuun.Ce face dl Iliescu, la rândul lui??? Ia de-a gata!!! Momentul lui a sunat!!! Şi avea să ţină, futh-ui, vo zece ani în direct!Dar rându-i rând şi nu sare pe nimeni! El a luat de-a gata ceva pentru care şi-a irosit tinereţile generaţia în blugi. Astăzi, generaţia în blugi spune (pe bună dreptate!!!) gata cu ăştia! KORRECT! Dar cui o spune??? LOR! EI CĂTRE EI!!! (Voi către voi??? Posibil.)Concluzie:Impresia mea este că aţi picat în aceeaşi capcană ca şi musiu Iliescu: e momentul vostru, de victorie, de răfuială, de spunere, de tăcere, numai Dumnezeu ştie, pentru că eu/noi NU PRICEPEM MARE LUCRU DIN CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JUR!!! De ce v-au furat revoluţia, Andrei? Pentru că eraţi ca noi acuma!Noi nu facem revoluţie. Încă. Oricum, dacă va fi să fie vreodată, nu generaţia mea o va face, că, între timp, până s-au tot răstit unii la alţii, până vă tot răstiţi unii la alţii, noi batem încet-încet către 40 de ani. Mai un pic şi-o să ne răstim şi noi unii la alţii. Iar pentru copiii noştri, MESAJ???, sula, Marioară, să fie cu iertare!KONEŢ:Cine suntem NOI???Ăia de care VOI habar n-aveţi că existăm! Ăia pentru care n-aveţi niciun mesaj, pentru că n-aţi învăţat nimic din ce vi s-a întâmplat, cu excepţia faptului că rându-i rând!!! Aşa o fi, rându-i rând, dar şi la bine şi la rău.Cam aşa văd eu lucrurile de aici, de unde mă aflu. Cam aşa îl înţeleg eu pe NOI şi cam aşa îl bănuiesc pe VOI. Poate greşesc, nu zic ba. Dar poate voi mă luminaţi. Dacă se poate, fireşte.Daca_nu_nu!

P.S. Şi încă n-am vorbit despre EI! EI sunt cei care vin după NOI...

Mai bine tinar, frumos si bogat..

Motto "ie nasol sa imbatrinesti, da cealalta alternativa?"

De la o virsta incepe sa te lase una sau alta. Va rog sa nu rideti si sa va ginditi la prostii ca nu la aia ma refeream. Cert este ca esti un factor de risc si daca ajungi pe mina unui doctor, e suficient ca acesta sa-ti vada paru argintiu si deja isi suna nefasta si-i spune ca poa sa-si ia blana dorita.

In primavara m-a chemat sefu si mi-a zis ca trebe sa plec in China. Am intrat in sistemu de pregatire, scolarizare cum sa maninc cu betisoare, cum sa beau, la asta cred ca au pierdut timpu, si verificare tehnica, respectiv de sanatate si vaccinuri corespunzatoare. Medicu firmei s-a bucurat f. mult cind m-a vazut, io am fost cam timid, nu mai vazusem un doctor in actiune de vro 15 ani.

A inceput sa ma-ntrebe cum ma simt. Bine, i-am raspuns. Am vazut ca i-a tresarit o vena. Daca beau, fac sport, fumez. Am raspuns afirmativ. Ingrijorarea lui crestea, scria cu multa patima ceva in computer, ma impresioneaza doctorii care scriu in computer cu mai multe degete. Ma intreaba de mai multe ori citi ani am desi vedea totu in ecran. Intrebarile erau cu schepsis ceva de genu „stii tu ma tigane citi ani ai?“.
Ca daca iau medicamente? Nu, nu iau, s-a mirat f. tare!
Ma consulta, ma asculta, ma masura, mutra i se inacrea tot mai tare. Zise intr-un tirziu ca e nevoie de un check mai detaliat si-mi facu trimitere la o clinica universitara celebra din zona. Ma dusei acasa, ii spusei nefestei ca nu mai ie nevoie sa ne ocupam de concediu de la anu, ii facui o dare de seama a situatiei financiare a noastra, i-am multumit pt. anii in care m-a suportat. Nefasta a profitat de ocazie si si-a comandat niste toalete negre, ca negru subtiaza, pe care si le-a dorit de mult da zicea ca nu avea ocazia sa le poarte.

Ajung la clinica si-mi dau seama ca medicu firmei a avut dreptate, nu ma simteam de loc bine, in sala de asteptare citeam prospectele multor boli si mi-am dat seama ca sufar de cele mai multe, de mult timp. Doctorita, o fata draguta si tinerica cu care m-as fi intilnit cu placere in alte imprejurari, imi pune aceleasi intrebari pe care le puse si alalatu. Raspund cu grija de teama sa nu ma prinda cu vro minciuna. Intrebarile erau mai detaliate, domsoara vroia sa stie exact nr. de pahare baute pe zi si la sf. de saptamina. Eram tot mai convins ca am facut bine ca i-am permis nefestii sa-si ia trusou ala negru. Cica trebe sa fac analize, ma trimite sa-mi ia singe. O fetita frumusica imi face citeva gauri in mina stg. si nu gaseste nici un strop de singe. Nici in dreapta. Am inteles ca sunt un caz unic, pur si simplu nu am singe, mi-am amintit ca ma julisem la fotbal si nu-mi curse nici un pic. M-am mirat ca nici macar tuica nu gasise. Vine o sora mai vinjoasa si reuseste totusi sa gaseasca vor trei litrii. Mai apoi ma baga in tot felul de aparate, imi baga tuburi peste tot, camere color si alb negru. Cu aceasta ocazie aflu ca modulu de elasticitate al ficatului meu e de 4.4 kiloPascal.

Dupa vro doua luni ma duc din nou la control. Doctorita arata mult mai bine, tocma venise din vacanta si era bronzata. Dosaru meu era destul de gros desi marea majoritate era scanat in computer. Imi arata un film f. interesant facut cu camera in interioru corpului meu. Sincer sa fiu nu prea ma omor dupa filme, mai ales alea de actiune si nici regia nu era cine stie ce, iar banda sonora putin reusita. Doctorita imi spune ca nu au gasit pin-acum nimic da de aceea trebuie sa mai vin peste trei luni ca mai cauta si precis vor gasi ceva.

Acasa nefasta imi arata noua garderoba pe fond inchis, ii sta intr-adevar bine.