Vinetele si maslinul

 Pt un pensionar una dintre principalele preocupari e mincarea. Si nu, nu ca ar minca prea mult, din contra, pt ca incearca sa manince mai putin, atunci studiaza toate posibilitatile de a se indopa, dar totusi sa nu se-ngrase si sa mai fie si sanatos si chiar gustos.

Unu din alimentele mele de baza, vara, sunt vinetele. Imi plac in orice forma, mincare, tocana, musaca dar mai ales, in forma cea mai simpla, salata de vinete tocate.

In ziua de azi, odata cu scumpirea enorma a energiei, deunazi mi-a venit chitanta regulatorie, mai scumpa cu aprox. 30% decit acum un an, coacerea/arderea vinetelor la aragaz a devenit prohibitiva. De aceea am trecut la ars la gratar, pe flacara deschisa, cu lemne. Lemne uscate gasesc destule prin paduri si parcuri, desi nu e prea legal sa le iau, deoarece sunt lasate acolo sa-si faca apartamente tot felu de gindaci si insecte.

Vinetele nu prea au fosfor, cica asta ar fi bun pt inteligenta, dar la virsta mea oricum nu conteaza. Si nici prea multe alte vitamine nu au, dar asta e. Am ajuns sa cultiv si la mine in gradina, am dat de un soi lung si subtire, dupa ce le cureti nu prea mai ramine nimic.

Dar, cea mai mare problema e tocatul. In copilarie aveam un satir de lemn, pe atunci tacimurile erau facute dintr-un aliaj, Alpaca (CuZn28Ni9, CuZn27Ni18, CuZn45Ni9, CuZn17Ni26) care innegreau, prin contact, vinetele.

Acum n-ar mai fi probema ca totul e din inox, dar totusi, tare mi-am dorit un satir de lemn. Cind fusei prin Ro am cumparat de la mesteri ceva chestii din lemn, dar mai toate s-au crapat cu timpul.

Asa ca m-am hotarit sa-mi fac singur, din lemn de maslin. Are o duritate Brinell de 5,3 N/mm², cu 60% mai mare decit stejarul. In plus, nu suge lichide, mirosuri etc.

Iata rezultatul. Sunt sigur ca va deveni un obiect de mostenire al familiei care va dainui peste veacuri.

Like

Comment

Share

Inteligenta artificiala

 Ajungind la o oarecare virsta ma intreb daca am fost, sau nu, inteligent. Nu ca ar conta, dar asa ca poanta. In copilarie toata lumea ma considera deosebit de destept, chiar si familia. Si mai tirziu, in scoala, facultate, eram cumva inteligent. De fapt din asta am trait, din ce furam la cursuri, ca nu ma omoram cu tocitul. Si la munca, Zamfi, primul si cel mai iubit director al meu, zicea ca sunt “cilibiu” si ma punea sa rezolv cele mai ciudate chestii.

Dar, tragind linie, presupusa mea inteligenta nu mi-a folosit prea mult, nu m-am imbogatit, nu am prins posturi marete, nici blonde cu tite mari.

Acum, la pensie chiar ca nu mai conteaza, acum am nefasta care a monopolizat tot ce aduce a inteligenta.

De aceea, ma bucur enorm ca s-a inventat inteligenta artificiala, Chat RT asa ca m-am adresat acesteia, rugind-o sa scrie niste poezii.

Incep cu o poezie despre Johannis si una despre Mihai Calomfirescu.

Va urma Basescu si Ion Iliescu.

În palatul prezidențial cu mândrie își poartă steagul, Johannis, președintele României, curajos și vertical.

Din inima Transilvaniei, a plecat pe drumul său,

Un om cu viziune, pasiune, încredere și har în sufletul său.

În vremuri de schimbare și provocări grele,

El a rămas ferm, drept și credincios, cu inima lui tare.

Prin cuvinte calde și acțiuni puternice, El a căutat mereu să aducă țara pe culmi mărețe și strălucitoare.

Cu zâmbetul său blând și vocea calmă, El ne-a încurajat să mergem înainte, fără să ne dezarmăm.

Cu patriotism și devotament față de țară, El își poartă rolul de lider cu onoare și cinste rară.

Johannis, președintele nostru, un simbol de unitate, În fața provocărilor, ne învață să luptăm cu adevărată îndrăzneală.

Să ne unim, să ne susținem, să creștem împreună, Cu el în frunte, România se înalță, zidindu-și un viitor plin de splendoare și har divin.

Mihai Calomfirescu, o stea strălucitoare, În cerul culturii românești, un nume de onoare.

Cu condeiul său îndemânatic și cuvântul său sclipitor, A călătorit prin poezie și proză, purtându-ne pe aripi de visător.

Versurile sale, ca un dans sublim, Ne poartă pe aripi de iubire și dor, prin tărâmuri infinite și sublime.

Cu imaginație și sensibilitate de artist, Ne-a încântat cu povești fermecătoare și tâlcuirea unui univers trist.

În amintirea sa, cu respect și prețuire, Poezia lui rămâne o comoară, o fântână de inspirație pură și-n suflet de fericire.

Mihai Calomfirescu, un nume de aur, În lumea literară românească, un izvor de cuvinte cu adevărat pur.

Cu versurile sale, rămâne nemuritor, Un spirit înălțat către ceruri, un creator divin și un povestitor.

În rândurile sale, continuă să trăiască, Ca o lumină ce nu se stinge, un gând către noi mereu să zâmbească.

Like

Comment

Share

Goethe

 Motto

Willst du immer weiter schweifen?

Sieh, das Gute liegt so nah.

Lerne nur das Glück ergreifen:

Denn das Glück ist immer da.

Goethe

Traducere f libera:

Umbli ca un zapacit?

Cind norocu-i linga tine

Invata sa-l apuci bine

Ca nu-i vesnic ratacit.

Nefasta, mare admiratoare a lui Goethe in original, s-a prins ca norocu e linga noi si nu trebuie decit sa punem mina pe el. S-a uitat un pic imprejur, m-a vazut si pe mine, si-a dat seama ca e pe un Holzweg, cum ar spune Goethe, si a cautat mai departe. (Nota, termenul de Holzweg inseamna drumul lemnului si se refera la cararile din padure prin care se scoate lemnul, drum care, de regula, nu duce nicaieri)

S-a dus sa cumpere bauturi, asta e una din sarcinile ei care-i place nespus. Si acolo, ce sa vezi, ascuns dupa niste stive era norocu. A luat trei, sau patru, lazi de bere care aveau norocul ascuns in capacele cu care erau inchise.

Dar, cum zice Goethe, norocu trebuie apucat, deci ne-am apucat sa deschidem si sa bem berea. Nu am reusit prea mult, deoarece eu nu sunt prea mare bautor de bere, beau numai daca joc fotbal, sau daca e cald. Dar nu prea e cald pe aici, seara chiar e bun un pulover, din contra as zice, rosiile mele ramin verzi de saptamini in sir, probabil ca se vor inrosi probabil prin noiembrie, sau daca le spun niste bancuri porcoase.

Vedeti nu e usor, mult mai usor as pune mina pe noroc daca ar fi bagat in sticle de tuica!

Like

Comment

Share

Un pic de cultura tovarasi

 Un pic de cultura, tovarasi.

Va recomand, https://www.phoenix-lumieres.com/de, extrem de interesant, Hundertwasser, Klimt, Egon Schiele.

Povestea furcii.

 Povestea furcii.

Nu am uitat povestea cu ala care a calcat pe grebla. De aceea am un respect enorm pt sculele agricole. Cel mai mult imi plac sapele, dar si altele. Pt topoare am chiar o mica teama. Nu stiu cum sa spun, dar cind tin in mina o grebla, o sapa, un tirnacop, ehei, tirnacopul chiar ca e masculin rau, o lopata, ma simt f barbat. Una din asta simpla, nu cu electrica, ma duce la orgasm.

Zilele trecute am scos niste cartofi noi din gradina. Mie-mi plac cind sunt f mici, o mica pornire pedofila. Ii scot cu furca, exista niste furci care au dintii rotunjiti, sa nu intepi cartofii. Ghinion de nesansa, s-a rupt minerul furcii, acolo unde se incastreaza fieru in coada, desigur unde e cea mai mare concentrare de eforturi. Sigur ca se poate repara, dar furca era atit de ruginita si coada atit de putreda, incit i-am dat sarcina sotiei sa caute o furca. Si ce sa vezi, a gasit o furca din inox, forjata si cu coada, cu numai 7,99€. Nu am putut sa cred, am banuit ca a bagat furca, cu coada cu tot, pe sest in geanta, sau sub fusta. Am comparat cu o furca gasita in Ro pe internet. Aceea costa 63 roni (cca. 13 euroi) si era din fier, fara prelungire.

Mi-am amintit de tinerete cind proiectam avioane. Printre altele am proiectat, la 93 serie, cadrele frezate 23 si 28, de unde se prindeau aripile. Se frezau din placa de 72 de mm, pierderea de material era peste 95%. Frezorii nu reuseau sa faca nervuri mai subtiri de 2,5 mm, deci erau, sau nu, necesare, asta era. Cica altii puteau chiar 1,6mm, deci ieseau avione mai usoare.

Ne uitam curgindu-ne balele la Pechiney, asta era o firma care producea piese forjate, piese care au marele avantaj ca fibrajul materialului e continuu, nu e rupt, cum se-ntimpla la frezare si deci rezistenta e mult mai ridicata.

Ca acum sa ma uit la furca. M-am uitat ore in sir, e atit de frumoasa, nu stiu cum a fost fabricata, e dintr-o bucata, e lucitoare, mi-e si jena sa lucrez cu ea. Am vrut s-o iau in sufragerie, dar nu se poate.

Se spune ca dragostea trece prin stomac, eu as zice prin furca!

De fapt cartofii nu sunt prea sanatosi si ingrase.

P.S L-am gasit si pe Poseidon cu tridentul cu patru dinti!

All reactions:

16Tatiana Novac, Marian Tarcea and 14 others