neamtu tiganu

vineri, 1 iulie 2022

Batrinu si prunu

Va las un pic la Alba Iulia si facem o pauza in jurnalul de calatorie deoarece a aparut un breaking news.

Batrinu si prunu

Drama in trei cinturi dupa Ernest Hemingway.

Cintul unu
Prunul e, pe departe, cel mai folositor pom fructifer. Acesta produce fructe, de asemenea, extrem de folositoare pt omenire. 

O, Doamne, care faci așa minune,
Slăvit să fie-n veci numele tău,
Că ai lăsat pe drumul spre Zalău
Atâția pomi în care-atârnă prune.

Aceste fructe bune în budincă,
În tarte, în magiun sau în găluști,
Sunt minunate numai când le guști
Sub forma lor lichidă de pălincă.

Pe-aici nu vezi divorțuri numeroase,
Că dacă e răchie din belșug,
Bărbații stau acasă și nu fug,
Că li se par nevestele frumoase.

Așa că, Doamne, dacă suntem buni
Și-ți ascultăm de toate cele sfinte,
Fă o minune, te rugăm fierbinte
Și pune-n toată țara numai pruni.
(Sorin Poclitaru
Oda Prunei)

Accentul se pune pe verbul “produce”, in propozitia precedenta si cu rol de predicat. Ce se-ntimpla atunci cind nu produce? Eroul nostru, prunul, nu a produs nimic multi ani, desi a fost ingrijit precum un print. A fost stropit, coafat, tuns si frezat, chiar agentul sanitar i-a dat cu var. Dar nimic. Acatiste, rugaciuni nici ele nu au adus nimic. S-a trecut chiar la amenintari, i s-a pus toporul pe la creaca, nimic, nici o pruna in mai bine de 8 ani. Atunci s-a luat o hotarire grea, gata, si-a trait traiul, e cazul sa devina masa.

Cintul doi
Pt taierea, dezradacinarea prunului s-a trecut la studii serioase. S-au gasit mai multe metode, metode care insa depind de forma radacinii, adica adinca, sau plata sau ramificata, forma care era o necunoscuta la inceput.  Din pacate, conditii vitrege nu au permis folosirea utilajului greu. Singura care a fost considerata pragmatica a fost cea in care se foloseste sapa si tirnacopul. Strategia era sa se sape adinc imprejur pina cind prunul va ceda, vazind ca nu are sanse.  
Prima zi. 
In prima zi cintaream 88 de kg imbracat, fara tirnacop. Am sapat cam trei ore si am reusit o adincime neuniforma de cca. 10 cm. Seara m-am bagat la TV, dar am adormit inainte de a se da stirile de ora 8. 
A doua zi.
Cintaream deja 87 de kg si aveam o pozitie ori verticala, ori orizontala, trecerea de la una la alta fiind f grea. Aolica, salele. Am mai sapat inca ca 10 cm, descoperind niste radacini f groase. Am incercat sa le tai cu un flex.
A treia zi, 
M-am dus dis de dimineata si am primit sfaturile unui vecin care mi-a propus sa bag dinamita la radacina. Altul mi-a zis sa fac o statuie. Am reusit sa tai vreo doua radacini din numarul total, n. 
A patra zi.
De dimineata am vrut sa ma cintaresc dar nu m-am putut urca pe cintar. Am sunat la doctor sa-mi dea concediu medical. Am probleme sa ma hranesc deoarece nu pot ridica mina la gura.
A cincea zi,
Ma simt ceva mai bine, mi-am incins mijocul cu un bandaj elastic. Imi sta f bine. 
A sasea zi,
Mi s-a rupt toporul. Am instalat un vinci care trage cu o forta maxima de 1000daN, adica cu 1000 de kg. Dupa calculele mele, mecanismul ar trebui sa traga cu 450 kg, deoarece are un raport de pirghii de 9 la 1, deci as putea trage cu ambele miini cu ca. 50, inmultit cu 9, bingo, 450.
Prunul nu s-a miscat nici un milimetru.
A saptea zi,
Am reusit sa mai tai niste radacini si sa mai scot cu o mica lopatica, stiind in genunchi, ceva pamint. Am ajuns la 85 de kg.
A opta zi,
Am folosit si un cric de la o masina mai veche, pe care l-am pus sub un ciot de radacina. Prima victorie, s-a miscat ca. 5,6 mm. Cricul s-a rupt. Am mai taiat din radacini, folosind lama de la toporul care s-a rupt, pe care l-am batut cu barosul. 

Cintul trei
Cel mai dastept cedeaza, prunul s-a inclinat cca 32 de grade, dar il mai tine ceva.
Victorie, l-am infrint, prunul e culcat. (Trebuie sa recunosc ca lovitura de gratie i-a dat-o nefasta, care a retezat cu barosul, tinindu-l intr-o singura mina, un capat de radacina cu un diametru de 15 cm). Eu cred ca prunul a cedat si din cauza privirilor pe care i le-a aruncat. 
Si iata minunea, dintr-un prun batrin, bolnav si suparat, a aparut un corcodus tinar, vesel si robust. Imi place la nebunie ciorba acrita cu corcodele, am invatat de la o prietena si de la sora-mea. In zece ani voi avea corcodelele mele. In Romania corcodusul e pun pic dispretuit, in schimb in Ge si mai ales in Tirol e f apreciat, are si un nume fermecator, Mirabelle. Prin Austria Mirabellenschnaps e f cautat.
Am ajuns la 83 de kg. 
Din trunchiul prunului voi confectiona o masa si astfel voi ajunge la greutatea optima de 80kg.

Tatiana Novac, Stefan Teodorescu and 9 others

3 comments

Comment

Jurnal de calatorie (VIII)

Ei toţi beau, se veseleau
Şi pe domn îl fericeau,
Dar când fu despre beţie,
Despre dalba veselie,
Iată, nene, că sosea
Şi la domn îngenunchea
Radul din Calomfireşti,
Zmeul Ţării Româneşti,

M-am invirtit mult in jurul cozii daca sa spun, sau nu, nu as vrea sa credeti ca ma dau mare, chiar daca sunt. Da, sunt ruda directa cu Mihai Viteazu, stra-stra-stra bunicul meu a fost capitan al lui Mihai Viteazu, unul din cei mai buni. A fost omorit de fratii Buzesti de oftica pt ca stra... bunicu meu era mai tare decit ei. Atunci mama lui Mihai Viteazu a marturisit ca-n tinerete a pacatuit cu tatal lui Mihai Viteazu si ca de fapt Calomfirescu e frate cu Mihai. Dar, modest fiind, nu am lasat pina acum sa se inteleaga acest lucru si chiar si la Alba Iulia, unde mi se cuvenea, nu asa, un loc de cinste, nu m-am bagat in fata. Cert e ca m-am zgiriat la un cot cind am doborit un prun, voi reveni cu o relatare epopeica, si am constatat ca am singe albastru.

Dar sa revenons à nos moutons. Este luni. Facem planul de bataie. Unde sa mergem? Exista multe obiective, dar unele sunt destul de departe si nu vrem sa petrecem ziua in masina. De altfel incepem un pic sa obosim, prea multe impresii venite in scurt timp ne fac sa nu le mai gustam. Asa ca mergem la Parcul deontologic, cum e aia parc deontologic, pardon dendrologic, adica cu paduri si tufe. Cred ca ar fi trebuit sa-i gaseasca un nume mai comercial, cum ar fi Parcul cu copaci, sau Parcul lui Strimba lemne pt ca acest nume, deontologic, parca e o boala, un chimical, sperie. Nu poti sa spui m-am plimbat cu iubita in parcul deontologic, suna ca dracu, altfel ar fi daca ai spune ceva cu valea zinelor, spiridusi, soarelui, vintului turbat, salcimii nebuni etc.

Nu-i departe, dar e luni... si luni e inchis. Totusi prin poarta se vede cineva care misca, doamnele noastre isi pun in lupta farmecele, isi dezvelesc pulpele si gata, Sesam deschide-te!, poarta se deschide. Ne intimpina un barbat simpatic, ne povesteste cite ceva. Parcul e construit de un roman inimos, iata in sfirsit ca termenul inimos se potriveste, si e administrat de oras, dar urmeaza sa fie dat in administrarea judetului. El, barbatul, are un salariu f mic, dar totusi e bine ca are o casuta in parc unde locuieste gratuit. Ne plimbam cca o ora jumate prin parc si-n tot acest timp auzim zgomotul motocoasei barbatului. Trebuie sa fi extrem de motivat sa muncesti singur, fara nici o supraveghere.

Ni se pare f interesant, un parc sincer, fara fitze cu plante exotice tinute sub borcan. Peste tot arbori si tufe cu etichete, unele cunoscute pe linga care am trecut de zeci de ori fara sa stim ce sunt, altele intr-adevar exotice, dar adaptate zonei.

Frumoasa e natura!

Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lângă isvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam.
S-aud cum apa sună-ncetișor:

Este o plimbare f placuta, mai ales ca parcul fiind inchis suntem singuri. Se spune ca nu ar fi ursi, parcul fiind ingradit, dar nu cred suta la suta. De altfel frica de ursi ne-a ingradit mult raza de actiune pedestra.

miercuri, 29 iunie 2022

Jurnal de calatorie (VII)

Întregul desfăcut în trei
Prin vămi vremelnice de soartă
Îl ţine strâns sub tâmpla ei,
La Alba-Iulia, o poartă.

Şi dacă trupul său de lemn
Veşminte-mpărăteşti nu are
Păstrează-n carne primul semn
Din prima noastră întrupare.
(Alba-Iulia - George Ţărnea)

Am ajuns si la Alba Iulia. Un oras incarcat de istorie. Stiu ca cititorii mei sunt culti in cap, chiar mai tare decit mine, asa ca n-o sa-i plictisesc cu istoria. Cert e ca multi au vrut aceasta zona, de la romani, la unguri, turci, nici nu e de mirare, e frumoasa, bogata, pamint fertil si cica avea si multe fete frumoase. Si noi am vazut multe, mai ales ca era Duminica pe la prinz si era lumea pe strasse. Cred ca pe seara ar fi fost si mai multe, ca atunci ies frumoasele. Deci nota 8 plus.
Am gasit cetatea usor, dar am dus o lupta eroica cu plata parcarii prin SMS. Nu a mers neam, SMSul venea inapoi. Am incercat sa instalam un app, dar trebuia sa-ti dai tot felul de date de banca.

Cetatea arata bine, e renovata recent, desi parca ici-colo in stil prea modern. Cel mai frumos e hotelul Medieval, de cinci stele, din incinta castelului. Fiind Duminica am avut parte si de schimbarea garzii, schimbare care rivalizeaza cu cea de la Londra, fiind chiar mai vesela. 
Si aici am avut parte de colegi de ai mei vorbareti, unul ne-a povestit ca a facut gradinita in incinta fortaretei si ca inainte era mai bine. 
Am fost si in incinta cu plata, am fost insotiti de un soldat al cuiva, nu stiu al cui, care ne-a povestit multe, pt zece lei. Ne-a povestit si viata lui, ca era moldovean si in timp ce e el era la lupta a auzit ca nevasta-sa il insela. Si-a dat seama ca uitase sa-i puna centura de castitate si a prins-o cu doi deodata. 
Fortareata are multe tuneluri si scari, fapt ce dadea posibilitatea aparatorilor sa traga cu tunul dintr-o parte si apoi sa se duca in alta, astfel incit ii zapacea pe dusmani. 
Am facut multe poze, eu am facut cu tizul meu, Mihai Viteazu, noi intre noi. Am mincat la un restaurant sapat in dealul castelului, loc care fusese depozit de munitii si alte chestii. 
De la Alba...la Jidvei

La cramă – noi uităm necazul
Și-n zonă curge vin, cât vrei;
De-ar fi știut Mihai Viteazul...
Intra cu „ pompa” în Jidvei!
(nicolae bunduri)

In zona sunt multe obiective turistice, inclusiv un trenulet Mocanita spre Zalau, (cred ca desfintat intre timp), inclusiv ghetarul Scarisoara, si chiar si tirgul de fete, dar de abia pe 20 iulie, dar nu le-am vazut. 
Asa ca am mai mers si pe la Parcul deontologic, de care vom vorbi miine.
O zona care merita vizitata, frumoasa, curata, cu oameni calzi, apropiati! Poate ar fi meritat sa ne rezervam mai multe zile. 
Recomand.

marți, 28 iunie 2022

Jurnal de calatorie (VI)

Motto „iubesc oamenii, tare ii iubesc!“

Astazi vom vorbi mai mult despre oameni.

Am ajuns la Casa din vii. Va previn ca totul e f bine, asa ca veti avea o postare optimista, vesela, spumoasa ca un spritz de vara. Chiar daca termenul de „din vii“ nu prea e prezent. Se vad resturile unor vii, dar lasate in paragina. Un fenomen extrem de trist pe care il vom mai intilni. Vad negru viitorul vinului romanesc, asta ca sa mai temperez veselia.

Casa se afla la marginea unui sat. Ne intimpina gazda, fara nici o ironie o putem numi “doamna”. Are si o exprimare f culta, fara sa fie pretioasa. Are si niste capre jucause. Primirea e calda, dar nu exagerata. Ni se ofera o palinca. Mi se pare un gest frumos, chiar daca nu-l pot onora deoarece ne e foame si s-ar putea sa mai trebuiasca sa sofez. In sat exista un restaurant, dar e inchis. Vad un gratar si-ntreb daca-l putem folosi. Da, gazda se apuca sa-l pregateasca. In sat e un mic magazin de unde am putea sa cumparam carne. Mergem acolo. Vinzatoarea ne spune ca mai bine am merge in satul vecin unde e o fabrica de carne si putem gasi ceva bun si proaspat. Ciudat, isi tradeaza proprii clienti concurentei? Drumul spre satul vecin e presarat cu multe case noi, le-am putea numi, fara sa gresim, vile. Dupa gustul meu sunt prea moderne, lipseste factorul traditie. Eu daca mi-as lua vreodata o casa la tara as dori neaparat sa aiba cerdac.

Carnea e delicioasa, incingem un gratar pe cinste. Cu salata de legume, stropite cu tuica.

Spre seara sta sa ploua, tragem o plimbare prin sat. Curat. Lumea da binete. Niste copii f draguti ne saluta si chiar se ofera sa ne ajute in una sau alta. Se exprima extrem de ingrijit. Un satean, stind pe scaun in fata portii, ne invita la vorba. Aflam povestea vietii lui. Are doua case, plus inca doua, mai incolo, facute pt copii. Dar nu inchiriaza, ca nu are nevoie de bani. Are o nevasta f frumoasa, zice el, doar ca e pocaita. A fost in Germania la o sora.

In alta zi ne cataram pe un deal. Se vede f frumos. Apare si un cioban mosneag, mai tinar decit mine, cu citeva oi, nu multe. Are chef de vorba. Il injura pe primar si pe toata lumea. Era suparat, era fan Dinamo, care retrogadase.

Sub deal vad un barbat care avea o punga de plastic. Il urmaresc cu privirea si-l vad aruncind punga intr-o vale. Ii spun ciobanului. Incepe sa injure, respectivul era din politia locala si probabil arunca resturile de gaini si vulpe otravite. Zice ca o sa-l ia in balon, o sa-i spuna ca l-am filmat si il vom da la ziar. Ciobanul a fost in USA, unde are un baiat. Nu i-a placut acolo.

Fiind un batrin tinar si nelinistit ma scol de dis dimineata. Doamna era la datorie sa pregateasca micul dejun. Un mic dejun mare si f bun, cu specialitatiile locului. La masa mai era si un tinar. Intram in vorba, imi povesteste ca e din Bucuresti, ITist, si el si sotia, si au o fetita. Au suferit mult in pandemie stiind intr-un apartament cu doua camere in Aviatiei, linga Baneasa. S-au hotarit sa se mute la tara, mai ales ca le e frica de razboi, care ar lovi mai intii Baneasa. A cautat mult o casa, dar cel mai important pt el sunt oamenii, nu peisajele, nu infrastructura, ci oamenii. Zice ca pe Valea Prahovei e o mizerie cu manele si gratare. Aici a venit consultind internetul, a facut o vizita de citeva ore, a vazut oamenii, a vazut copiii satului si a batut palma mintenas. O casuta de 100m², acum o amenaja si cu ceva solare.

Aflam ca ne aflam in satul Șeușa (în maghiară Sospatak, în germană Salzbach) în comuna Ciugud, lucru pe care l-am ignorat initial. Cica aceasta comuna ar avea o anumita celebritate in atragerea fondurilor europene, ar fi chiar fruntasa, primarul fiind chiar o vedeta. Ne amintim ca pensiunea Casa din vii fusese construita cu fonduri europene, acum era in constructie o piscina. Piscina costa 30000€, din care doar 3000 fonduri proprii. Casa era intr-adevar la nivel european, avea niste bai de cinci stele.

Desi nu am prea vazut fete, totusi ii dau nota 7, cred ca are potential.

Pe noapte costa ca 200 de lei inclusiv micul dejun copios.

Dar gata cu povestile cu oameni, ca n-am venit aici sa ne distram, va urma povestea Albei Iulia.

neamtu tiganu

Pages