Jurnal de Corona II

nu a venit Veta cu Izoleta
vers din rapsod popular.

Dimineata i-am invidiat pe americani, acestia au dreptu la pusca, pusca care mi-ar prinde f bine cind la geamul meu, cum se crapa de ziua, mii de pasarici zapauge incep sa se certe. Cel mai nasol e ca unele cinta, vorba vine, mai degraba zbiara, precum telefonul, ca sunt sigur ca ma suna cineva. Parca mult mai buna ar fi fost o gripa aviara decit Corona! Adica eu stau izolat si ele hoinaresc de colo colo si mai ma si trezesc.
Apropos americani, un prieten american, tot din generatia de risc, imi scrie, citez din memorie, Ontario are peste 500000 de lacuri. Am pregatit un sac cu sare, unul cu malai, plus unelte de pescuit si de facut focul. Ne pregatim in caz de criza apocaliptica sa rezistam pe baza de pescuit si alimentatie pe baza de peste prajit, dat prin malai. Altii au pregatit curse de iepuri si veverite.
Sincer sa fiu nu sunt prea curios cum e veverita la gratar!

Dar a mai trecut o zi cu Corona. Fiecare zi cistigata e cistigata, nu asa!? Azi voi continua munca la gradina, munca intrerupta de pauze lungi si dese, cheia marilor succese.

Va urez sanatate, ca-i mai buna decit toate!
Sper sa ne vedem si miine!

Jurnal de Corona

sa vina Veta cu Isoleta
Versuri din rapsodul popular Neamtu Tiganu

Voi incepe cu o veste proasta, de altfel nu am decit vesti proaste, in Germania s-au inchis bordelele deoarece nu se putea garanta distanta de 1,5m intre client si prestatoarele de servicu. Asta in pofida faptului ca o firma ingenioasa a scos pe piata un costum de protectie intreg garatat 100%, in versiune de vara si de iarna.
Si eu, ca si intregul popor, m-am izolat, adica am fost cu bicicleta in padure. Nu m-am intilnit cu absolut nimeni si am cules un sac de urzici si un saculet de leurda. Mai am o mina de malai si deci am mincarea asigurata pe doua-trei zile, ca am gasit si oua de la taran.
Am fost si la gradina unde am inceput muncile de primavara, sapat, pregatit de pus cartofi, ceapa verde e deja marisoara, doar loboda face nazuri, loboda pusa inca din noiembrie. La inceput a incoltit frumos dar mai apoi s-a razgindit si sta de trei luni in stadiul de speranta.
Am inceput cu mult avint proletar-taranesc, avint frinat de un soare mingiietor care m-a impins in sezlong, din care l-am admirat pe Gustav, pasarica noastra zglobie si mai multi fluturi. Noroc ca berea era rece, ca statul degeaba imi face o sete teribila.
M-am zgiit in telefon, mai ales ca aveam niste actiuni cumparata si visam sa creasca considerabil, lucru care s-a si intimplat, terminind ziua cu un cistig frumusel cam cit trei pensii. Ca oricum fac parte din grupul de risc, avind in vedere virsta, asa ca m-am gindit sa mor bogat, sa nu zica lumea bine ca s-a dus sarantocul ala.

Deci cum se zice, om muri si om vedea.
Urez tuturor sananate deplina!

Caproni si Coanda

O cunostinta, de un leat mai mare chiar decit mine, care l-a cunoscut personal pe Coanda, mi-a povestt urmatoarele: Mentionez ca persoana nu m-a autorizat, dar nici nu mi-a interzis, sa-i fac public numele.

Se stie ca Coanda a studiat prin 1908-1909 in Belgia, electricitate. Acolo s-a imprietenit cu un anume Caproni. Coanda deja avea ideea compresorului intubat antrenat de un motor cu piston si care ulterior a fost chiar materializat in avionul lui. Se spune ca Coanda i-ar fi povestit lui Caproni de aceasta, de altfel Caproni l-a insotit la Paris cind si-a construit Coanda prototipul.

Cu timpul se despart drumurile lor, Coanda devine proiectant la Bristol Colonial Aircraft, unde nu mai urmareste ideea avionului cu reactie, ci se preocupa de avioane cu elice.

Caproni se intoarce in Italia si-si face firma lui. Profita din plin de sustinerea lui Mussolini si construieste mai multe modele de avioane cu mai mult, sau mai putin, succes. Se asocieaza cu alt inginer, Campini, si realizeaza in 1940 avionul Caproni Campini N.1, cunoscut si drept C.C.2. Acesta a fost considerat, in acei ani, drept primul avion cu reactie, desi H 178 zburase un an mai devreme, dar era secret.

Principiul de tractiune al acestui avion seamana extrem de mult cu cel al lui Coanda, desi e departe de ceea ce numim azi "reactie", simburele acestuia fiind un motor cu piston, cu o putere de 900CP, care antreneaza un compresor, amintim ca prototipul lui Coanda avea doar 50CP. Avionul C.C.1 atinge o tractiune de 700kgf.

Airbus si bursa

Printre pasiunile mele se numara si bursa, adica sa joc la bursa. Pasiunea mi-a venit cumva fortat si anume prin faptul ca am muncit la un concern si acesta ne oferea anual un numar de actiuni cu preturi reduse. Eram obligati sa le tinem un anumit timp dar apoi le puteam vinde. Unde mai pui ca in perioada in care le detineam primeam si dividente, nu mult 2-3% dar orsicit. Plateam actiunile in ianuarie cind primeam si cite o prima deci se aduna cite ceva fara efort. Numarul de actiuni la care aveai dreptul depindea de functia avuta, cu cit erai sef mai mare cu atit puteai cumpara mai multe.
Sa vedem cum e la Airbus, de exemplu, ca suntem la capitolul aviatie.

Iata chartul actiunilor Airbus in ultimii 10 ani. Se observa ca au crescut cu aproape 900%, adica de 9 ori. De ex. daca cumparai aciuni de 1000 de euro, in 2010, cind valoarea lor era 16€, iar ca angajat Airbus le-ai fi luat cu 10, acum ai fi avut ca. 13000, fara sa mai socotim di dividentele, care ar fi fost ca. 1000 €. Socotind mai departe, ca-n fiecare an ai fi investit cite 1000€, ai fi avut dupa 10 ani, ca. 90000. Repet, investesti 10000 si obtii 90000. Desigur la vinzare trebuie sa platesti impozit pe profit, deci la un profit de 80000 ai plati ca. 20%, iti ramin oricum 60000 bani curati. Socoteala se poate extinde pe mai multi ani, astfel incit dupa 30 de ani ai putea iesi la pensie cu un capital de peste 300000€. 

Desigur, in prezent e o situatie speciala, Airbus profita enorm de catastrofa lui Boeing cu 737 MAX. Cel mai mare cistig il are Airbus cu avioane civile, care reprezinta 75% din cifra de afaceri, cu familia de avioane A 320, dar si A 330 si 350 (acesta e din fibra de carbon). Se estimeaza ca in lume exista in total 22680 avioane, iar pina in 2038 vor exista 39000 avioane noi. Airbus are comenzi pt 7700 de avioane.

Desigur exista si greutati, A 380 va fi scos din fabricatie, A 400M se tiriie, nici profitul la A 350 nu e prea grozav, iar A 220 nu se misca prea bine. 

A220 are o poveste interesanta legata de razboiul comercial initiat de Trump. De fapt A220 e facut, initial, sub denumirea de programul C, de Bombardier in Canada, un avion regional. Trump a amenintat cu marirea taxelor pt canadieni la 300%. Intre timp s-a bagat si Airbus, a cumparat o bucata, si fabrica o parte din componente in USA, astfel ca avionul nu mai intra sub incidenta taxelor de import visate de Trump. In final Trump si-a bagat concurentul in casa, adica in USA, spre tristetea lui Boeing. Ca tot veni vorba de Trump, totusi acesta a reusit sa-i dea o lovitura lui Airbus, obligindu-l sa plateasca o amenda de 7,5 miliarde Euroi pt ca sunt subventionati de state.

Concluzie: nu voi sfatui niciodata pe nimeni sa cumpere actiuni, de altfel eu nu am actiuni de la Airbus. Succesul meu financiar in peste 20 de ani de "joaca" la bursa e extrem de modest, de regula am pierdut ce am cistigat, e un fel de joc de suma nula.

update: 03.03.2020 Virusul Corona i-a dat lovitura si actiunii Airbus, a scazut in doar trei zile la 116. Tendinta e de scadere in continuare.

Boeing 777x

In ultimul timp mi-am cam facut de cap, ba cu opera, ba cu schiul, ba cu una alta si am neglijat avioanele. Deci sa mai vorbim despre avioane. Azi vorbim de noul Boeing 777x. Spun "noul" desi nu e chiar nou, ci mai mult o evolutie a ceva vechi. De altfel in aviatia civila s-a inventat destul de putin in trecut, dupa parerea mea, dincolo de perfectionari, upadate, cum se spune azi. Poate cea mai mare revolutie a fost folosirea fibrei de carbon acum citiva ani. Amintesc, pe scurt, un manager de la Boeing a avut ambitia sa foloseasca acest material minunat. Legenda spune ca nu s-a putut sprijini pe nici un studiu, care ar fi dovedit ca fibra de carbon ar aduce avantaje, a fost mai mult o ambitie. Si asa s-a nascut Boeing 787 "Dreamliner". Europenii s-au speriat rau si au trecut si ei la Airbus 350. Am fost extrem de curios sa vad care au fost rezultatele folosirii fibrei. Ma asteptam sa se spuna ca s-a usurat avionul cu X%. Da ti-ai gasit, au fost alte modificari care au alterat contributia fibrei de carbon, de ex. ferestre mai mari, presiune scazuta in cabina, corespunzatoare inaltimii de 1800 de metri, o parte din comenzi electrice. Ciudat ca nu au aparut greutati prea mari, cu exceptia "niturilor" de imbinare la Dreamliner, lucru care a intirziat programul ca un an. Chestiile legate de afumarea acumulatoarelor nu sunt legate de fibra de carbon.
Ma asteptam dupa aceste realizari, de altfel atit B787 cit si Airbus 350 s-au vindut destul de bine, ca acest material sa se foloseasca in continuare. Spre surpriza mea noile modele de Airbus au revenit la aluminium.
Iata ca B777x ajunge la un compromis, fuselajul din aluminium si aripile din fibra de carbon. Trebuie mentionat ca 777x e cel mai lung avion din lume, lucru care duce si la o anvergura imensa, de 71,8 metri. Mentionez ca Airbus 380 are o anvergura de 79,8 metri. Se pare ca greutatile lui 380, in aeropoartele tot mai aglomerate, i-a obligat pe americani sa introduca o inventie folosita in aviatia militara, mai ales pe portavioane, si anume bracarea aripilor astfel incit, la sol, anvergura ramine de doar 65 metri.

Comfortul pasagerilor a crescut considerabil, preluindu-se presiunea mica de la Dreamliner, corespunzator 1800 metri, precum si ferestrele mari care se intuneca electronic, fara perdelute. In plus a crescut ceva latimea cabinei, de la 5,87 la 5,97 ceea ce duce la o oarecare libertate la nivelul coatelor. Cresterea latimii s-a facut doar prin micsorarea grosimii materialului izolant, fara sa afecteze diametrul exterior al avionului.

Picant e ca-n septembrie, la probele statice, s-a produs o rupere exploziva a fuselajului.

Mare a fost bucuria concurentei crezind ca asta e o catastrofa. Dupa parerea mea, avind in vedere ca ruperea s-a produs la doar un procent distanta de ruperea planificata, aceasta e un lucru deosebit de bun care arata ca dimensionarea a fost facuta la fix, fara grasime suplimentara. De altfel ranforsarea zonei a fost extrem de simpa astfel ca avionul a putu fi dat la zbor.

P.S Despre Boieng 737 MAX nu vreau sa spun nimic.
PPS La Boeing lucreaza mai multi romani, pe unii ii cunosc, au fost la INCREST.

Poftiti la opera

Unora, care ma cunosc mai putin, nu le-ar veni sa creada ca sunt pasionat de muzica clasica si chiar de opera. Desi, de regula, merg des, in ultimul timp totusi nu prea am fost. Am si norocul ca am o multime de prieteni in orchestrele nemtesti, obtin bilete de favoare si nu sunt obligat sa platesc cite 91 euroi pe bilet. E adevarat ca am stat la cucurigu, scaunele cam scirtiau si nu s evedea nici scrisu (NB pt cei mai putini familiarizati cu opera, undeva sus, peste scena se proiecteaza textul in lb germana). De aceea am recuperat Duminica, la Opera din Düsseldorf, am vazut I Puritani, de Bellini. Opera e plina de muzica, cica ar fi ultima Belcanto, si cind spui bel canto, e chiar belcanto.

Deosebit e faptul ca opera e regizata de Villazon, un tenor cunoscut care s-a apucat si de regie. Subiectul e asa cum e la opera, el si ea, tragedie, ceva politica. Villazon a bagat ceva modern si desi actiunea se petrece prin 1690 soldatii sunt inarmati cu Kalasnikov. Bine ca nu a bagat si smartfone.

Vedeta incontestabila a fost Elvira, respectiv Adela Zaharia, absolut fantastica,

Distributia e plina de romani. Un rol maret il face Bogdan Talos, mie oricum imi plac la nebunie basii, dar Bogdan e un bas cu muzicalitatea si usurinta unui tenor. Printul e Arturo, si el roman, respectiv Ioan Hotea, care are momente marete dar si niste guitaturi, la inaltimi, care mi-au facut frica. In plus e si un pic prea mic de statura, in timp ce Adela e f inalta, asa ca era un pic caraghios sa-i vezi in duetele mai amoroase cum ea se cocosea spre el. 

Corul e absolut grozav, mai ales partea barbateasca se potriveste perfect imnurilor eroice. 

Dirijorul a mai scapat din mina uneori concordanta intre orchestra si, mai ales, cor, dar totusi a fost f frumos. Au mai fost si altii, dar nefiind romani nu vorbesc depre ei, sau doar un pic despre Lord Valton, jucat de un turc, bas-bariton Günes Gürle, care a avut un rol mai mic, dar exceptional. 

Iata citeva arii deosebite, Suoni la tromba, unde a excelat Bogdan Talos.

Sau Son vergin vezzosa , aici cu iubita mea Netrebko, dar nici Adela nu fost mai prejos, sau cel putin cind o asculti pe viu, parca e mult mai frumos. Sau ce ziceti de varianta asta? Joan+Sutherland

Publicul german s-a deovedit, inca odata, ca e f cunoscator, se vede cind imparte aplauzele, Bogdan si Adela au fost standing ovation, si chiar si Ioan.

update.. articole mai vechi pe aceeasi tema http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2018/10/haideti-la-opera-sau-mai-bine-stati.html sau http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2010/07/va-invit-la-opera.html sau https://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2016/04/ramona-dragostea-mea.html sau https://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2010/01/violeta-si-carmen.html

2020

am ajuns chiar si eu in 2020.
Cine ar fi crezut ?, cu viata care am dus-o, bautura, nopti nedormite, munca, uneori prea multa munca, stress, fumat tare da tot, da m-am lasat, femei, cred ca trebuie sa ma las si de ele.
Si totusi ma uit la mine si la altii. Ma tin bine, am chefuit si dansat de revelion ca la tinerete. Uneori ma uit in oglinda si ma mir cit de bine arat, nu, nu ca as arata chiar bine, dar mult mai bine decit ar trebui sa arat.
Si ma simt bine, tot la fel, mai bine decit ar trebui sa ma simt, mai ales daca ma gindesc ca lumea e distrusa, tone de codoi, si sunt vinovat, tare vinovat, maninc carne de vaca, merg cu masina si cu avionul. Dar sunt si nesimtit, ca nu-mi pasa, si nu ma simt rau ca sunt nesimtit, ma simt bine.

Am ajuns sa ma admir atit de tare ca sunt chiar gelos pe propria persoana.
**************
daca tot am ajuns la destainuiri, sa spun tot; in 2020 nesimtitul de mine a emis 12.180 kg/codoi astfel:
-auto,      1160
-zboruri, 3574
-locuinta 5008
-mincare 2438
Ciudat e ca daca nu as fi facut sport as fi economisit ca 200 kg/codoi, deci sportul e rau pt mediu.
Pt a compensa ar trebui sa sadesc 24 de copaci.
Recunosc ca depasesc media nemteasca pe cap de locuitor, care e doar 8700, dar sunt sub USA, Emirate, Australia etc, ca sa nu spun ca-n Romania e doar 3520.

Deci sunt un nesimtit!
Da, partidul si guvernu nu ma iarta, vorba lui Greta "We will not let you get away with this",  a bagat din 2021 un nou impozit, 25 de Euroi pe tona de codoi, deci va trebui sa platesc suplimentar 217 euroi pe an. 
*************
Dar totusi ca sa-mi mai linistesc constiinta am calculat si cit am consumat in primii ani de viata, adica aproape 40 de ani traiti pe vremea impuscatului. Pe atunci nu aveam masina, de zburat, am zburat maxim de vreo trei ori, in 40 de ani. Caldura nu prea aveam, gaze nu prea aveam, si curent doua ore pe zi, mergeam cu bicicleta sau cu autobuzul. Nici de mincat nu prea mincam, cel putin carne, ca nu prea aveam de unde. Deci am facut socoteala si am ajuns la o emisie de 960 kg codoi/an. Deci acum imi pot permite sa emit mai mult, sa-i ajung pe altii din urma.
********************
Dar, tot la capitolu nesimtit, marturisesc ca de anul nou ma uit la Concertul de la Viena. E drept uneori il inregistrez, ca daca am chefuit toata noaptea nu ma pot scula la prinz, da nu conteaza. In nesimtirea mea m-am bucurat de fiecare data de modul in care se incheia, cu Radetsky Marsch. Uneori stateam in pat si bateam si eu din palme la fel ca duomnele si duomnii de acolo. Da sa vezi patanie, ca am gresit si aici. Marschu asta e scris ca toate celelalte de unu Strauss, ca erau tare multi, nu conteaza care, in cinstea unui maresal care a avut niste victorii. Desi s-a intimplat prin 1848 oricum nu e corect politic sa onorezi un militar care a ucis oameni buni, chiar daca erau italieni, oricum pe italieni ii cotonogeste oricine, unu la mina.
Dar iata ca s-a mai pomenit un pocinog. Unu, Leopold Wenninger s-a trezit in 1914 sa faca un aranjament pt orchestra a acestui mars, versiune care se cinta in Viena, in fiecare an incepind cu 1946.
Da sa vezi nasoala, Wenninger asta, care a orchestrat marsul in 1914, a devenit mai tirziu, nazist, deci dupa ce a facut treaba aia murdara, sau poate era si inainte de a apare nazismul. De altfel a murit in 1940. Dar multor nazisti le-a placut acest mars si l-au ascultat si ei cu placere, lucru nescuzabil.

Iata deci, ca-n 2010, un istoric f vigilent a descoperit istoria cum ca marsul scris in 1848, orhestrat in 1914 si cintat, fara intrerupere din 1946 pina in 2019, reprezinta o mirsavie nazista care sclinteste mintiile tinerilor. Mai ales ca folosea timpane, triangle si clopotei, instrumente specifice prusacilor care au devenit si ei, nu asa, nazisti. Drept urmare s-a scos de la naftalina o alta varianta, macelarita de oamenii de bine, mult mai buna, fara timpane, clopotei etc.
In acest context alti oameni de bine au propus sa se interzica si aplauzele, in ritm, care insotesc de regula acest mars, deoarece si astea amintesc de vremuri grele deoarece si pe vremea aia se aplauda.
Iar eu, ca un nesimtit, aplaud!

************
update
si nemtii au facut un concert la Hamburg, in Elbpfilarmonie, poate ati auzit.. e aceea care in loc sa fie terminata in 2010 a fost terminata in 2017, si a costat, in loc de planuitele 77 milioane, de 12 ori mai mult, 860 milioane. Acum ceva timp avea probleme cu igrasia in pivnita, specialistii nemti spunind ca e normal asa ceva, odata ce e pe malul apei. Acum s-a intrerupt un concert pt ca s-au stricat microfoanele https://www.t-online.de/region/hamburg/news/id_87084890/hamburg-konzert-in-der-elbphilharmonie-musste-abgebrochen-werden.html
Nici Germania nu mai e ce a fost odata! (Va rog sa nu interpretati, cind am spus "odata" m-am referit la istoria recenta, nu la cea veche, stiti voi)

Ion Muresan

POEMUL ALCOOLICILOR

Vai săracii, vai săracii alcoolici,
cum nu le spune lor nimeni o vorbă bună!
Dar mai ales, mai ales dimineaţa cînd merg clătinîndu-se pe lîngă ziduri
şi uneori cad în genunchi şi-s ca nişte litere
scrise de un şcolar stîngaci.


Numai Dumnezeu, în marea Lui bunătate, apropie de ei o cîrciună,
căci pentru El e uşor, ca pentru un copil
ce împinge cu degetul o cutie cu chibrituri. Şi
numai ce ajung la capătul străzii şi de după colţ,
de unde înainte nimic nu era, zup, ca un iepure
le sare cîrciuma în faţă şi se opreşte pe loc.
Atunci o lumină feciorelnică le sclipeşte în ochi
şi transpiră cumplit de atîta fericire.


Şi pînă la amiază oraşu-i ca purpura.
Pînă la amiază de trei ori se face toamnă, de trei ori se face primăvară,
de trei ori pleacă şi vin păsările din ţările calde.
Iar ei vorbesc şi vorbesc, despre viaţă. Despre viaţă,
aşa, în general, chiar şi alcoolicii tineri se exprimă cu o caldă responsabilitate
şi dacă se mai bîlbîie şi se mai poticnesc
nu-i din cauză că ar expune idei teribil de profunde,
ci pentru că inspiraţi de tinereţe
ei reuşesc să spună lucruri cu adevărat emoţionante.


Dar, Dumnezeu, îmarea Lui Bunătate, nu se opreşte aici.
Imediat face cu degetul o gaură în peretele Raiului
şi îi invită pe alcoolici să privească.
(O, unde s-a mai pomenit atâta fericire pe capul unui singur om!)
Şi chiar dacă din cauza tremuratului nu reuşesc să vadă decît un petec de iarbă,
tot e ceva peste fire.
Pînă cînd se scoală unul şi strică totul. Şi zice:
“În curînd, în curînd va veni seara,
atunci ne vom odihni şi vom afla împăcare multă!”
Atunci unul după altul se scoală de la mese,
îşi şterg buzele umede cu batista,
şi le este foarte, foarte ruşine

Guest star

DOAMNELOR SI DOMNILOR, 

va prezentam

o scriitoare, nepoata-mea, 11 ani... (traducerea va urma)

Auf der Jagd

Leise, auf Sanftpfoten, schlich die nächtliche Jägerin, auf die Mülltonnen, nebendem Block zu. Es raschelte leise, dann, sprang eine graue Maus, aus der Mülltonne. Die Katze, sprang mit einem Satz, nach vorne um die Maus zu fangen, doch die Maus war schneller. Sie lief auf den kleinen Pfötchen, direkt auf die Straße zu. Die Katze, hechtete hinterher und nahm die Verfolgung auf. Plötzlich, kam ein blaues Auto, von rechts angedüst. Die Verfolgerin, blieb in der Mitte der Fahrbahn stehen, das Auto kam immer näher. Dann, lief sie auf die andere Straßenseite. Die Maus, versteckte sich in einem Abflussrohr, hoch über der Katze. Doch die Mietze, war schlau und roch die Maus, mit ihrer feinen Nase. Sie kletterte auf einen Baum, sprang auf das Dach und schlich erneut, auf das Abflussrohr zu. Die Maus, allerdings glaubte die Gefahr gebannt zu haben. Sie spazierte gemütlich über das Dach und bemerkte die Katze, die immer noch auf Verfolgungsjagd war, nicht. Das war die Gelegenheit, für die Katze. Sie warf sich auf die Maus und liss sie nicht fliehen.

*******************

Juni 13, 2019

Himmelblau

An einem schönem Samstagmorgen, spazierte ich, durch den Rosengarten, der Longstreet. Die  Sonne spielte am taubenblauem Himmel, mit den weißen Schäfchenwolken, verstecken. Ich legte mich auf das taufrische Gras und sah in den Himmel. Es war nicht windig und die Wolken zogen nur langsam vorüber. 

Am Himmel beobachtete ich eine Wolke, die ein bisschen wie ein Pferd aussah, das auf den Hinterhufen stand. Eine kleinere  Wolke, auf Nasenlänge des Pferdes, machte das Bild vollständig. Nun sah es so aus, als würde das Pferd Feuer speien. Ich beobachtete den Himmel noch ein paar Minuten, dann setzte ich mich auf. Ich schaute auf den großen, knorrigen Apfelbaum, dessen Äste im Wind wehten. Dann strich ich mir die Haare aus dem Gesicht, stand auf und ging durch das Rosen Tor mit den verflochtenen weiß- und  rotfarbenen Rosen, nach Hause.

Tja, ich und meine Phantasie...