Sunt impresionat de cit de melomani
au devenit romanii. Am impresia ca tot poporul a invins mahmureala si a vazut
Silvesterkonzert din Wien. Eu il vedeam din tinerete, uneori din obligatii
familale, dar mergea bine la ciorba de potroace ca pregatire pt sf Vasile. Mai
era asa cum facea acela care spargea cauciucurile masinilor cu nr strain parcate
la Athene Palace, si cind l-a prins militia a declarat ca vrea sa simta alt
aer.
Varianta scurta a impresiilor mele a
fost ca mi-a placut f. mult. O muzica usurica, cum se potriveste la un asemenea
eveniment, dar savuroasa, ici colo chiar incintatoare. Cantilene de o finete minunata,
si, mai ales zonele pianissimo, niste soapte ca niste batai de fluturi.
Programul, cumva clasic, dar si
original, a mers pe geniul dinastiei Strauss and frends, muzica asemanatoare
dar si f diversa.
In varianta lunga, „Donausagen” de
Ziehrer a fost prima noutate, care a fost foarte bine aleasă, întrucât această
piesă a cuprins întreaga tradiție muzicală vieneză a „epocii Strauss” și a adus
astfel ceva asemănător amalgamului sunetelor și melodiilor acestei epoci.
În a doua parte a concertului de
dimineață, Filarmonica a prezentat polca „Sirenen Lieder” de Josephine Weinlich
(1848–1887), care a fondat cândva la Viena prima orchestră de femei din Europa.
F. frumoasa.
Extrem de mult mi-a placut Egyptische
Marsch, cu o adiere orientala.
Franz von Suppe cu a lui „Die schöne Galathee“
mi s-a parut splendida si desigur un Strauss cu Fledermaus-Quadrille.
Valsul curcubeului a fost cumva
nepotrivit, plictisitor.
Cind e voba de un concert cred ca e
potrivit sa vorbim despre muzica, insa, de data asta s-a vorbit enorm despre
dirijor. Evident calitatea exceptionala a concertului e meritul si al dirijorului,
nu numai a formidabilei orchestre, care probabil a mincat Strauss cu lapte de mici
copii, si in care au patruns chiar si citeva femei.
Fitele dirijorului, ochii dati peste
cap si buzele senzual tuguiate cred ca l-ar fi facut pe Celibidache sa-l
stringa de git cu cravata galbena. Alergatul prin sala precum Ronaldo dupa ce a
dat un gol, incalzirea galeriei Rapidului, si, mai ales, pupatul pe git al unui
violonist a mers un pic prea departe. Pe undeva a fost prea mult Andre Rieu.
Momentele de balet au fost splendide,
o coreografie cu mici accente umoristice, pe undeva vezi birocratia bruxeleza,
mi s-a parut o realizare de mare clasa.
La anul va fi un dirijor rus, sa vezi
discutii.
Ca poate fi si altfel o demonstreaza Silvesterkonzert din Drezda, Semperoper. Va recomand sa-l cautati, mai ales pt a o asculta pe Pretty Yende, o voce formidabila.
