Negocieri

 Incep cu un apel umanitar: pe aici sunt 13 grade si ploua, ploua, ploua... in Ro sunt 40 de grade, pai e drept!?

Cu Giorgica nu am fost nici coleg de liceu, nici de facultate. De altfel e mult mai mare decit mine, cu peste un an. Am fost doar colegi de munca. Desi suntem f deosebiti, el are si mustata, ne-am inteles deosebit de bine. Si ce a fost cu totul miraculos a fost ca si sotiile s-au inteles f bine. Se intimpla f rar ca sotiile sa nu distruga prietenii f vechi.

Prietenia noastra s-a manifestat si prin expeditii fantastice. Inca din timpurile cind habar nu aveam ca exista ursi pe lume, am traversat Carpatii, insotiti de baietii nostri, ajungind chiar la ceangai, desi fusesem avertizati de localnici ca ori ursii, or ceangaii, ne vor minca. A ramas de pomina pofta cu care mincau baietii, pe atunci aveau vreo 8-9 ani, pate cu biscuiti, in lipsa de altceva, in timp ce parintii deja nu mai mincau seara.

Multe expeditii am facut impreuna, una din cele mai recente, absolut minunata, a fost Roma, unde am fost de doua ori, odata virtual, in timpul pandemiei si altadata real. Facebook mi-e martor.

Cu timpul, expeditiile si-au schimbat caracterul, partea de drumetie si numarul de pasi s-au miscorat considerabil si chiar si expeditiile in intregul lor s-au scurtat si au devenit mai comode.

Din pregatirea excursiei de anul asta a fost clar ca va fi f dificil. De aceea ne-am intilnit la Cina cea de Taina sa negociem. Dupa cantitatea de tuica si vin, din productie proprie, pregatita, se anunta ca tratativele vor fi f grele. Propunerile initiale se deosebeau radical, de la Maramures, la Clisura Dunarii, pe de o parte, la Herastrau, Cocosatu si Pavilionul H era o mare distanta. S-a evocat chiar sanatoriul Ana Aslan.

Intr-un final am ajuns totusi la un compromis, citeva zile pe Valea Prahovei. Am respirat usurat, mai bine decit nimic, acum eram eliberati de o grije si puteam face planuri mai departe.