Din circiumi in circiumi

 Desigur pt cele patru zile la Busteni, care vor urma, am avut nevoie de mai multe zile de pregatire.

In acest timp am organizat mai multe intilniri de diferite grade cu prieteni, fosti colegi, pe care nu-i vazusem de f multi ani.

E de mirare cum de am ramas in relatii atit de bune avind in vedere ca la Institut avusesem parte de o multime de sefi care cautau sa ne dezbine, ca sa nu vorbesc de multimea securistilor oficiali, sau mai putin oficiali, care ne provocau sa ne turnam reciproc. Nici interminabilele delegatii la I Av Craiova, de care vroiam sa scapam, nu ar fi trebuit sa concure la o prietenie atit de stabila. Si totusi...

O placere deosebita a fost sa-l intilnim pe Marian T., nume prescurtat de redactie. In general nu divulg identitatea persoanelor, nu am nici o aprobare si nu stiu daca ar fi de acord sa se afiseze public cu mine. Nu pun nici poze cu ei, desi am strins o multime. Mi-a facut o mare placere, nu-l mai vazusem de peste 40 de ani. Marian fusese seful colectivului climatizare-presurizare IAR 93 si 99. Juca bine fotbal. Am aflat ca a muncit in lumea larga, de la USA, la Brazilia (?), sau o fi fost Mexic si pina in Japonia. Mi-a aratat si o poza cu o negresa... wow.. Poate mai repetam cindva.

L-am intilnit si pe Puiu, fost director de proiect IAR 93 si mai apoi 99, cel care a tinut stindardul ridicat la Institut, muncind pina la adinci batrineti, cred ca pina la peste 75 de ani. M-am bucurat mult, chiar daca intilnirile de azi nu mai sunt la fel de debordante si umede ca pe vremuri.

Cu Ionut am avut intilnire mai larga, cu familiile. Ionut s-a intors de citiva ani, cu familia, din USA unde a muncit mult timp la Boeing. Si-a luat casa la tara, unde avea o tiua mare, vroia sa-si construiasca un cuptor-gratar din caramida. Nu juca fotbal.

Casa Doina, e o locatie minunata pt asa o intilnire. Am fi putut s-o mai lungim, mai ales ca era o seara frumoasa si-ncepuse chiar muzica life. Cine stie, poate am fi ajuns chiar sa dansam!?

Am o nostalgie pt Doina. Student fiind, uneori, dupa ce luam bursa, imi permiteam o bauta la Doina. Dedesubt, la crama, am gustat prima data Balada lui Ciprian Porumbescu, cintata la vioara.

Dar si mai tare e micul dejun cu viitoarea nevasta. Era mai, duminica dimineata devreme, un soare mingiietor, dupa o noapte „pierduta“-party. Tare imi placea sa pierd noptile.

And I said, "What about breakfast at Tiffany′s?"

She said, "I think I remember the film and

As I recall, I think we both kinda liked it"

And I said, "Well, that′s the one thing we've got"