green grass of home

 Dar sa incepem cu ... sfirsitul. Ajuns acasa, (paranteza, a se observa ca folosesc termenul “acasa” pt locuinta din Ge, oare de ce?) green grass of home ma astepta intr-o veselie, ajunsese pina la c.. oaste ca nici nu te poti p...a de ea. Asa ca va trebui sa cosesc, sa implementez rasadurile de rosii de la nasa din Ro, (multumesc nasa) sa sap, sa stropesc, sa .. Deja m-am sculat pe la sase cu chef de munca, asa ca mai zabovesc pe Fb poate-mi trece. (vezi poza).

Tot la capitolul inchisul cercului am vizitat, in ultima zi, o casa in care mai fusesem cu peste 30 de ani in urma. Imi amintesc ziua exacta, era 22 decembrie 1989, pe la 12 trecute fix, am fost cu un tovaras, Dan americanu, si am vrut sa profitam de vremea frumoasa si sa vizitam un “preten”, ca tovaras nu-mi puteam permite sa-l numesc. Pretenu nu era acasa, desi il mai cautau si multi altii. Intre timp a cam fost impuscat si casa a devenit un loc de vizitat unde unii-l venereaza, iar altii il scuipa. Intrucit in urma cu peste 30 de ani am fost cam pe fuga nu prea am remarcat “frumusetiile” arhitecturale si de design. Desi nu ma pricep, am inteles ca e un amestec intre zeci de stiluri „importate“ din vizitele facute pretutindeni in lume. Este acolo si un mic Versailles. Ghidusa era f interesata de amintirile noastre pe care le-am impartasit cu darnicie, chiar daca, in bunul stil romanesc, ma contraziceam cu Dan care ma insotise atunci. Chiar vroisem s-o sun de le telefonul scurt pe nefasta care era, in acele vremuri, in Germania federala. Am inteles de ce “pretenu” se impauna, casa era plina de pauni. O remarca, nu este nici un tablou de Sabin Balasa, de care vom mai vorbi in descrierea excursiei.

Gata pt azi, trebuie sa ma grabesc, stiti ca batrinetea are un singur avantaj, nu dureaza prea mult!