Gustav

Gustav e de o obraznicie ce n-ai vazut. Uneori muncesc ceva la gradina si am sentimentul ala ciudat ca cineva ma urmareste. Ma intorc si-l vad, e Gustav. Isi holbeste ochii la mine de parca n-a mai vazut taran la cimp. Il intreb politicos, ce vrei ma? Incepe si-mi povesteste ceva cu o voce pitigaiata de nu pricep nici o vorba. Ba, ii zic, nu pricep nimic, vorbeste si tu mai rar, ce dracu! Ti-ai gasit, parca de abia l-am provocat, o ia si mai tare.
Ma enervez, ba, stii ceva, eu am treaba, ia du-te tu de unde ai venit, cine ti-a permis sa intri in gradina mea?
Pleaca. Istovit ma duc in casuta si ma intind un pic. Nu atipesc bine ca iar simt ca ma urmareste cineva. Deschid ochii, desigur e Gustav, ba da esti culmea, ii zic, si aici vi, vrei o bere, vrei un mic? Nu-si gaseste locul, umbla de colo colo ca un zapacit.
M-am gindit sa-mi iau o pisica.