Începură să discute
multe lucruri de-ale lor, dar mai ales
Cum s-alunge dintre
ele, fără multă judecată: ouăle de ciocolată!
Primul însă, luă
cuvântul Oul Roşu. Rumen, gras,
Din cuibarul unui
popă.(de-aia şi vorbea pe nas!)
Şi întreabă
adunarea:-„Oare pentru care fapte,
o-amestecătură de
cacao şi de lapte,
îndrăzneşte să
se-adune azi cu noi, ca să discute
multe…vrute şi
nevrute?”
Cel interpelat se
uită cu dispreţ în jurul lui.
E gătit cum altul
nu-i,
Căci de jos şi până-n
creştet e înfăşurat în funde,
Care-i dau o eleganţă
când se-ntoarce şi răspunde:
-„Domnilor,
întrebarea dumneavoastră mi se pare indiscretă!
Şi-o discuţie mai
amplă, poate duce la….urmări!
E drept, că eu nu am
darul de-a deveni nici omletă, nici jumări, dar…”
Atunci, un ou de
raţă, verde se făcu la faţă
Şi-ncepu ca să
se-agite gata, gata să se spargă, tremurând ca varga.
(Dacă poate-un ou să
fie vargă!)
-„Ce-ascultaţi la
şarlatanul care-n panglici se făleşte?”
(strig-o voce din
mulţime)”_Stai că te provoc la luptă,
căci revolta-n mine
creşte!”
E voinicul adunării,
roşu-aprins şi-ncondeiat,
Foarte rotofei şi
mândru, vine către-mpricinat:
„-Crezi că eşti
viteaz măi frate, şi ca mine mai voinic?
Glanţ, glazură, fandoseală,
dar în burtă n-ai nimic!
Mizerabile! Ţigane!”
-„Eu ţigan?”,-„Da,
da, ţigan!”
-„Ei, atunci, aflaţi
cu toţii că eu sunt: American!
De sunt negru ca o
cioară, ca o pasăre de plumb,
Domnilor, vă spun secretul:
sunt din oul lui Columb!”
Se făcu tăcere-n
sală, candelabre s-au aprins.
Ciocolata e-ncântată
că minciuna ei, s-a prins.
Şi-atunci, folosind
momentul care le-a surprins pe ouă
Voinicelul o loveşte,
spărgând ciocolata-n două!
Morala:
Ouăle adevărate, n-au
ştiut că-s înşelate de DOI şarlatani de vază,
Şi îşi luară drept
consemn, unul mare, unul tare, adică…..Un OU de LEMN!
sarbatori fericite si tie!:)
RăspundețiȘtergereFrohe Ostern, neamtule! :)
RăspundețiȘtergere