luni, 9 septembrie 2024

Haihui, tot in Bucuresti

Hai si la Muzeul Satului, am fost pe acolo in urma cu peste 40 de ani. Mi-a placut, mult mi-a placut. Si cind te gindesti ca e infiintat in 1936! Ciudat e ca-n anii 36 peste 75% din populatie era rurala si deci traiau satul la botul calului, deci cum de s-a nascut necesitatea unui asemenea muzeu?

Dar, repet, e interesant. Desigur multe cladiri au nevoie urgenta de renovari, operatii deloc usoare si f scumpe. Ce nu se incadreaza in imaginile satului e putoarea pestilentiala produsa de ciotul lacului Herastrau. De unde miros de fin, de unde miros de vaci, pur si simplu putoare. O supraveghetoare simpatica, cumva ciudata, arata ca o matusa cu broboada din fundul satului, dar cind deschidea gura se exprima f bine, chiar academic, ne povestea ca exista multe proteste, chiar a vecinilor, dar garda de mediu e in inspectie pe litoral.

Poate si de aceea e inchis Palatul Elisabeta, asa cum a incercat un paznic tinar sa ne explice in engleza, fara suces. E drept ca nici in romaneste nu a reusit. Acum pe bune, doar n-o sa avem pretentia ca fiecare paznic sa vorbeasca engleza cind nici o parte din parlamentari nu reusesc, dar macar sa stie daca se va redeschide ar fi elementar.

Apropos parlamentari, am trecut si pe la Casa Poporului. Un VW negru, condus de un baiat f brunet, care intra in CP, m-a claxonat suveran pe zebra de la intrare, vezi Doamne el era important si grabit. I-am facut niste gesturi de care nu sunt mindru, dar am avut noroc ca nu era pe acolo nici o piatra.

La fel de important era un jandarm pe care l-am intrebat cum se viziteaza Casa. Mi-a raspuns arogant ca eu ce cred? Daca as fi stiut nu v-as fi intrebat, i-am raspuns. Dar cit costa vizita? Nu stiu.















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comentati