Ieri seara, marti, m-am imbracat frumos si am plecat cu nefasta, la niste preteni, sa vedem meciu Romania-Franta. Timpu era f. urit, ploua si era ceva furtuna, nefasta mi-a zis, din start, ca ea nu conduce la-ntoarcere, deci perspectiva unei seri frumoase stropite din belsug cu alcool era deja umbrita.
La pretenu meu, roman de origine, am mai intilnit si alti amatori ai fotbalului, un neamt insurat cu o romanca, ambii farmacisti si un american neinsurat, f. f. gras, asa cum sunt americanii si teribil de nesuferit, cum vom vedea mai departe. Nefasta pretenului, o femeie f. draguta, a pregatit niste tapasuri delicioase.
Ne-am asezat la meci, noi barbatii, femeile s-au asezat separat si vorbeau ceva, da suficient de discret ca sa nu ne distraga, eu am pus tricoloru in fata TV-ului, sa ne aduca noroc.
S-au cintat imnurile, Marseieza si Desteapta-te romane. M-am sculat in picioare si am pus mina la inima, nu stiu de ce da pa mine de cite ori ascult imnu ma trec lacrimile, asa sunt eu mai sensibil. Ma uitam la nesimtitu de american, infuleca din tapasuri chiar in timpu imnului, ca chiar imi venea sa-i zic "Ba americanule, nu ti-e ma rusine?" , aproape ca nici nu m-am prins ca cintaretu de imn a luat-o pe coclauri.
Incepe meciu, eram tare emotionat, aveam asa o presimtire ca Romania va avea o victorie frumoasa, pe ecran erau imagini din tribune, se vedeau multe fete frumoase, i-am aratat americanului ce frumoase sunt romancele. Nici nu s-a sinchisit, a zis ceva de maiami si a infulecat mai departe.
A inceput meciu, romanii atacau in trompa, la jumatea terenului, da si francezii, parca totusi mai mult romanii, nu ma prea puteam concentra la meci din cauza americanului, ridea de i se spargeau falciile, se inecase chiar cu tapasurile si murmura, printre hohote de ris „aivneversi“, nu am inteles la ce se refera, am continuat sa privesc, iar el „aivneversi“. Intr-o pauza de corner l-am intrebat ce vede atit de amuzant, eram convins ca nu-ntelege, am incercat sa-i explic regulile de la fotbal. N-am reusit nimic, guita ca un porc, credeam ca se sufoca. I-am aruncat niste priviri superioare la driblingurile lu Lazar, neam de neam american nu a facut asa ceva.
Intr-un tirziu s-a mai linistit si a explicat, rar, cu accent newyorkez, ca niciodata n-a vazut sa iasa brazde dintr-un teren.
I-am explicat ca romanii sunt viteji si cind iau cu asalt muta muntii din loc, d-apai niste iarba, i-am recitat Mircea cel Batrin, mama lu Stefan cel Mare, aia cu Plevna, de tehnica pamintului pirjolit si de otravirea fintinilor, ti-ai gasit, nesimtitu de american nu pricepea nimic, ridea ca idiotu.
Romanii au invins in final cu 0-0, dovedind o superioritate evidenta la toate capitolele.
P.S In poza de mai sus se vede jocu dur al francezilor, este evidentiat lipsa lor de fair play si modu, de-a dreptu mirlanesc, cum incearca sa distruga frumosu stadion!
La pretenu meu, roman de origine, am mai intilnit si alti amatori ai fotbalului, un neamt insurat cu o romanca, ambii farmacisti si un american neinsurat, f. f. gras, asa cum sunt americanii si teribil de nesuferit, cum vom vedea mai departe. Nefasta pretenului, o femeie f. draguta, a pregatit niste tapasuri delicioase.
Ne-am asezat la meci, noi barbatii, femeile s-au asezat separat si vorbeau ceva, da suficient de discret ca sa nu ne distraga, eu am pus tricoloru in fata TV-ului, sa ne aduca noroc.
S-au cintat imnurile, Marseieza si Desteapta-te romane. M-am sculat in picioare si am pus mina la inima, nu stiu de ce da pa mine de cite ori ascult imnu ma trec lacrimile, asa sunt eu mai sensibil. Ma uitam la nesimtitu de american, infuleca din tapasuri chiar in timpu imnului, ca chiar imi venea sa-i zic "Ba americanule, nu ti-e ma rusine?" , aproape ca nici nu m-am prins ca cintaretu de imn a luat-o pe coclauri.
Incepe meciu, eram tare emotionat, aveam asa o presimtire ca Romania va avea o victorie frumoasa, pe ecran erau imagini din tribune, se vedeau multe fete frumoase, i-am aratat americanului ce frumoase sunt romancele. Nici nu s-a sinchisit, a zis ceva de maiami si a infulecat mai departe.
A inceput meciu, romanii atacau in trompa, la jumatea terenului, da si francezii, parca totusi mai mult romanii, nu ma prea puteam concentra la meci din cauza americanului, ridea de i se spargeau falciile, se inecase chiar cu tapasurile si murmura, printre hohote de ris „aivneversi“, nu am inteles la ce se refera, am continuat sa privesc, iar el „aivneversi“. Intr-o pauza de corner l-am intrebat ce vede atit de amuzant, eram convins ca nu-ntelege, am incercat sa-i explic regulile de la fotbal. N-am reusit nimic, guita ca un porc, credeam ca se sufoca. I-am aruncat niste priviri superioare la driblingurile lu Lazar, neam de neam american nu a facut asa ceva.
Intr-un tirziu s-a mai linistit si a explicat, rar, cu accent newyorkez, ca niciodata n-a vazut sa iasa brazde dintr-un teren.
I-am explicat ca romanii sunt viteji si cind iau cu asalt muta muntii din loc, d-apai niste iarba, i-am recitat Mircea cel Batrin, mama lu Stefan cel Mare, aia cu Plevna, de tehnica pamintului pirjolit si de otravirea fintinilor, ti-ai gasit, nesimtitu de american nu pricepea nimic, ridea ca idiotu.
Romanii au invins in final cu 0-0, dovedind o superioritate evidenta la toate capitolele.
P.S In poza de mai sus se vede jocu dur al francezilor, este evidentiat lipsa lor de fair play si modu, de-a dreptu mirlanesc, cum incearca sa distruga frumosu stadion!
************
Update. Problema gazonului e tare cotoioasa. Mai toate stadioanele au probleme, deoarece gazonu are nevoie nu numai de apa ci si de soare. Iata mai jos solutia adoptata pe Stadionul Veltins Arena, a lui Schalke 04. Tot terenu de fotbal este scos pe sub tribuna in asa fel incit gazonu sa aiba parte de aer si soare.