De ce scriem?

 

Umberto Eco spunea: “Rețelele de socializare le dau legiunilor de idioți dreptul de a vorbi, când odinioară vorbeau doar la circiuma după un pahar de vin, fără a dăuna comunității.”

Sigur ca Eco are dreptate, de altfel au cam disparut acele scunde taverne mohorâte unde pătrunde ziua printre ferești murdare. Nici nu mai ai cu cine bea o tuica, un vin. Chiar am intrat deunazi sa beau o bere. Erau citiva cu ochii pierduti, beau si taceau, unii se uitau in telefon, unu la bar, altu intr-un colt, cine mai vorbeste azi la circiuma? Doar televizorul. Si sigur ca Eco se cam oftica, cine-i mai citeste lui cartile daca noi, idiotii, avem dreptul de a vorbi si a scrie?

Psihologii spun ca unii scriu pe retele ca să primească recunoaștere și atenție, să se exprime și să construiască o conexiune cu ceilalți.

Stau si ma-ntreb de ce scriu eu, destul de mult, chiar prea mult!?

In scoala nu stateam deloc bine cu compunerile, chiar din contra. Talentul de “scriitor” mi l-am descoperit in Ge, la scoala de germana. Profesoara, exasperata de progresul incet si incetinel, si de vesnicele reprosuri, mai ales al arabilor, care spuneau ca lb germana e gresita, ne-a dat tema pt acasa sa facem o compunere. Un sfirsit de saptamina m-am chinuit sa scriu. Pe atunci era mare problema sa gasesti cuvinte in dictionar, aveam unul extrem de mare, dar tot nu e suficient deoarece nu gasesti cuvintele compuse tipice germane. Cind ne-a adus profesoara compunerile corectate a tinut sa citeasca in plen compunerea mea si a fost de-a dreptul entuziasmata. M-a intrebat chiar daca sunt scriitor, a fost dezamagita sa auda ca sunt doar ing. M-a indemnat sa scriu in continuare. Din pacate compunerea s-a pierdut in negura vremii. A fost pe departe cea mai buna scriere a mea.

Deci eu scriu in primul rind ca pot. Nu am nimic de impartasit cuiva, nu dau lectii, nu tin nici macar sa fiu recunoscut. Nici nu ma intereseaza prea mult daca sunt citit. Scriu pt mine, de fapt nici pt mine, scriu doar pt a-mi ordona gindurile, sanchi, care ginduri, chiar de ce scriu?

Alti psihologi spun “ Când ai vorbit ultima dată cu tine? Când te-ai întrebat…?“

Tare ne bateam joc in adolescenta cind fetele aveau jurnale, cu floricele pictate. Iata ca in halul asta am ajuns si eu.

Scriu pt ca exist, scriu pt ca sunt narcisit, scriu pt ca sunt aproape cea mai importanta persoana, afara de cei dragi, pt mine. Scriind am aflat o multime de lucruri despre lume si despre mine, nu stiu daca mi-au folosit la ceva, dar mi-au umplut viata.

Si totusi parca nu m-as supara, chiar daca nu ma intereseaza, daca cineva mi-ar da laikuri si pupici si inimioare, acestea ma bucura mai mult decit injuraturile. Cel mai mult imi plac laikurile de la persoanele pe care le pretuiesc. Spune-mi cin-te place ca sa-ti spun cine esti.

Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,

Decât un nume adunat pe o carte!

 

PS Data viitoare vom analiza de ce citeste poporul si ce citeste!