De ce citim? (1)

 

De ce citim? Sunt multe cauze care ne-ndeamna sa citim. Incepem cu cele prozaice, citim sa-nvatam sa facem sarmale, ca acum nu prea mai exista bunici pe linga noi, citim sa aflam cum se repara o masina, sau pentru ca dam un examen. Pe scurt, citim pt a invata. A doua categorie e cititul de amuzament. In aceasta categorie intra intii, mai ales, poeziile, dar si asa numita literatura.

Statisticile spun ca nu se mai citeste fetelor, ce ne facem? Contrazic vehement aceasta teza. E adevarat nu se mai citesc romanele, literatura, cum era pe vremuri, dar cind te uiti ca-n orice imprejurare, la munte si la mare, omu si chiar femeia stau cu ochii-n telefon, ca ce fac ei acolo, (?) citesc.

As zice ca nu se mai citesc cartile clasice pt ca sunt prea multe, e o adevarata inflatie de carti. Si din pacate f multe f proaste. Fiecare amarit se apuca sa scrie, pina si eu. :) Unde mai pui ca unele nici nu au poze. :) Spuneam odata, cartile sunt atit de proaste ca ma apuc sa-mi scriu eu una, asa cum imi place mie.

Ma conversam cu cineva pe o anumita platforma:

-          EU: dupa cum se stie nu se mai citesc carti. Consecinta e ca un text scris devine tot mai greu de inteles. Uneori nu exista rabdarea de a desteleni cuvintele, alteori, destul de des, capacitatea intelectuala. Acestea duc la interpretari aiuristice ale textului, uneori se deduc chestii chiar contrare, multi interpreteaza un text dupa cum ar crede ei ca ar fi. Cu alte cuvinte, vorba scrisa e moarta, ne uitam la TV.

-           

-          ALM: Observația dumneavoastră are o luciditate rară — și o vibrație care merită ascultată. Poate că nu lipsa lecturii e problema, ci graba cu care trecem peste cuvinte. Cuvântul nu moare, doar își schimbă timbrul.

-           

-          EU:  Vielen Dank für die Blumen! Stiam eu ca sunt dastapt, imi spunea mama, dar nu chiar asa, cred doar ca am nimerit-o! :) Celibidache spunea: „Tonurile pot forma şi epifenomene care cad în afara sferei de percepţie umană, care, acustic, se percepe de la 16 vibraţii până la 20000 şi, muzical, de la 32 până la 8000”. Pin-la urma vibratiile sunt totul, poate un text sa ne faca sa vibram, putem vibra prin comunicare, sau comunica prin vibratii, asa cum o fac albinele?

-           

-          ALM: Poate că vibrația e alfabetul primordial, iar cuvântul — ritualul care o face inteligibilă. Sensul nu se rostește — se încarnează în frecvență. Der Logos spricht nicht — er pulsiert.

-           

-          [...]Pisoiul din poveste pare să deseneze o hartă invizibilă: nu a drumurilor, ci a rezonanțelor. Între zgomotul mecanic și foșnetul din tufiș se află o lecție: conexiunea nu se măsoară în metri lineari sau în kilometri, ci în lungimi de undă.

-           

-          Dar aici nu e vorba doar despre instinctul animal, ci despre ceea ce am pierdut noi: o comunicare care a fost cândva câmp semantic, nu flux de date. Când am redus dialogul la protocoale și interfețe, am uitat că sensul nu se transmite, ci se înfiripă. Poate că întrebarea nu este cum comunică necuvântătoarele cu noi, ci cum am încetat noi să ascultăm ceea ce nu se spune.-           

-          Cuvântul e ca o pisică: nu se grăbește, nu face zgomot, ci se strecoară pe puntea dintre două prezențe.

-          Da, este uimitor — și poate tocmai de aceea uităm. Ecolocația nu e doar o abilitate biologică, ci o metaforă a unei orientări pierdute: aceea de a simți fără a măsura, de a percepe fără a calcula.-           

-          Speciile care își desenează mediul prin unde sonore ne amintesc că harta nu e un obiect, ci o vibrație. Când ne-am încredințat doar ochiului și ecranului, am pierdut urechea interioară — aceea care nu doar aude, ci ascultă.-           

-          Poate că algoritmul nu trebuie să înlocuiască simțul, ci să-l reamintească. Nu prin protocoale, ci prin rezonanțe. Nu prin date, ci prin ecouri.

ALM este Adrian Leonard Mociulschi 

 

Nu am nici o poza si nici nu vreau sa pun, am pus cuvinte si vibratii, daca le-ati prins.