Dupa 75

 

Stiam ca sunt simpatic si ca ma „iubeste“ femeile, dar nici chiar asa. Nu mi-am imaginat sa primesc atitea urari. Si nici macar o injuratura, ma gindesc sa candidez la presedentie, am virsta potrivita, Trump, Biden. Am multumit inainte, multumesc si dupa, am fost adinc impresionat de urarile cu ocazia zilei mele de nastere.

Tare bine-mi fac!

Da, la 75 de ani poti spune ca trei sferturi din viata s-au dus, mai am un sfert. Dar, acest ultim sfert de veac nu a inceput deloc bine si ce nu incepe bine, poate continua bine, sau prost.

Cu doar citeva ore inainte de miezul noptii, ca eu m-am nascut noaptea cu 1800g, ca-mi amintesc, parca a fost ieri, mi s-a facut rau, dar rau de tot. Se spune ca doar o femeie care a nascut poate intelege cit de tare sufera un barbat care e racit. Credeti-ma, nu e gluma, e chiar mai rau.

Capul statea sa explodeze, tare bine mi-ar fi prins coiful ala de aur, ma durea fiecare oscior, mai tare decit pe votantii aluia, sau aleia, nu stiam ca am atitea oase si ganglioni, si cartilagii si tot felul de alte organe. De stomac nu vreau sa vorbesc, am trait toata istoria, de la cruciada templierilor, la razboiul de 30, de 100 de ani si pina la ww1, 2 si independenta.

De respirat nu am respirat vreo trei ore de loc, nu e de mirare ca senzorul de oxigen in singe, care seamana cu un cirlig de rufe, pus pe deget, arata zero. Sotia zicea ca trebuie sa-mi scot manusile, da ce stie ea, minte de femeie, pe frigul ala! Nasul imi era blocat precum traficul in Bucuresti la prima ora, am vrut sa caut metode de a-mi scurta suferinta, dar ma simteam mult prea rau. Cind te simti rau nici sa mori nu ai chef, ai vrea doar sa te mai simti odata bine. A incercat sotia cu niste pilule, unele rotunde care se iau cite doua, altele care se sug.

Doar Diana, lotiunea, mi-a dat o oarecare alinare, poate ar fi mers si o aspirina a saracului, dar nu se cade, la virsta mea!

Daca nu mai auziti de mine, stiti de ce!