Fiind un pensionar tinar batrin si nelinistit, ma agit, ma agit. Zilele trecute m-am agitat la Hamburg. Prima zi a fost f trista, deoarece a murit Mimi:
Sì,
mi chiamano Mimì
Ma il mio nome è Lucia
La storia mia è breve
A tela o a seta
Ricamo in casa e fuori...
Son tranquilla e lieta
Ed è mio svago
Far gigli e rose
Cine
e Mimi? O fata saraca din Paris, tare dulce, care, intelegeti (?) el si ea, si
ea la sfirsit moare. Dar moare al dracu de trist, pe bune acum, chiar ca m-au
trecut lacrimile, ca chiar am spus, bhaa, nu puteti sa muriti mai vesel?
Ca
asta fu Boeme, de unu Puccini, la fata locului. Cum spuneam, meserie te halesc,
doar Musette, o curva de fapt, aia care s-a dat in barci la varianta vazuta de
mine, a fost cam muta, nu se auzea mai nimic. Iata aici o varianta mai teapana,
cu, nu asa, Netrebko.. https://www.youtube.com/watch?v=6spsEkftJ7M
Ba
Puccini, ba Verdi, bha Shakespeare, ba ce dracu va vine sa omoriti bunaciunile...
nu puteti si voi sa bagati ceva care sa le tina tinere si frumoase?
Mai apoi furam
la Tiffany, o pizzarie, dragut si ceva mai vesel, dar totusi, nu mi-a iesit din
minte Mimi, ca asa sunt eu sensibilos.
Miine va duc la
Elbphilharmonie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentati