Tot pe drum, pe drum
, pe drum si cu mindra..
Mergem la Oradea, de
ce acolo, pai multa lume ne-a povestit ca e misto, lucru care se va confirma. Drumu
e usor, nu mai opresc la Caciulata sa maninc la Coziana. Va amintiti ca bucatareasa
a refuzat sa se casatoreasca cu mine, desi aveam intentii serioase, dar, mai
ales, m-am hotarit sa nu mai maninc niciodata. In apartamentul din Bucuresti
era si un cintar, cintar care m-a facut fericit... o vreme, pina cind am aflat
ca arata cu cel putin 4-5 kg mai putin.
Valea Oltului e mareata
si goala, de parca ar fi pe vremea o zi cu sot si alta fara. Tare frumoasa e,
oare cum va arata cu autostrada, daca voi apuca sa o vad!?
Intram in Oradea si
avem ceva greutati sa gasim pensiunea, e pe undeva pe dealul Ciuperca. Ajungem
acolo si admiram, seamana cu Observatorul de la Los Angeles, acolo unde se intilneste
ia si el, va amintiti? Poate exagerez un pic, vroiam de fapt sa arat ca am fost
si eu pe acolo.
Da o gasim. Arata
exceptional, si si pretul e extrem de civilizat. Suntem primiti cu palinca, din
nou acel obicei frumos de care am mai vorbit. De fapt o prietena a unei
prietene ne-a recomandat. Are si piscina, nu e rau deloc, a inceput
canicula.
Nu avem nici un plan, am refuzat sa studiez
wikipedia sa aflu ce trebuie admirat. Gazda ne vorbeste de niste case evreiesti
proaspat vopsite. Le punem pe lista. Urcam la Ciuperca si luam totusi o
gustare, mica.
Noapte buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentati