Ajungem la Leordeni.
Noile noastre gazde sunt din gasca sotiei, stiti cum sunt astia,
conservatoristi, de la cinci ani, in timp ce noi astilaltii ne jucam pe maidan,
ei faceau game si arpegii. Muzicieni, de scoala veche. In
tinerete erau bogati, aveau Trabant. La batrinete au aplicat dictonul, daca unu dintre noi moare eu ma retrag
la tara si daca n-a murit nici unul, s-au retras amindoi. Si-au creat un mic
paradis, au chiar si o gradina de legume, stim cu totii cita munca inseamna.
Plin de ciini si pisici.
Acolo ii intilnim si
pe, ce bucurie, cei care ne-au rasfatat la Timisoara.
Petrecem doua zile
frumoase, linistite, fara excursii, excese, doar conversatii simpatice. O seara
cu arii din opere, alta cu risete!
Eu am poreclit, in
secret, gazdele, Maestrul si Margareta. Citez: Maestrul şi Margareta sunt
înviaţi şi părăsesc civilizaţia. Pentru că nu şi-au pierdut încrederea în
umanitate, li se oferă viaţa veşnică, dar într-un loc al umbrelor asemănător
descrierii lui Dante a locului numit Limbo.”
Margareta tocmai a
terminat de scris a doua ei carte. Am dat citate la inceput. Nu sunt autorizat
sa-i divulg nici numele, nici titlul cartii. Cine e interesat insa ma poate
contacta pe privat.
Plecam mai departe.
Urmatoarea oprire Oradea!
Sunteti un frumos. Hermoso.
RăspundețiȘtergereDaca ati scrie si despre avioane ar fi beton armat precomprimat.