Despre reparatii...
E clar pt toata lumea ca la masinile de azi reparatiile sunt mult mai dificile. Pe de o parte tehnica e mult mai complexa, pe de alta parte exista f multe marci, sau generatii de masini fiecare cu particularitatile lor, iti trebuiesc miini de ginecolog sa patrunzi in zonele ascunse.
Una din greselile tipice facute de mecanici e cea legata de suruburi, da, suruburi. Nu se stie cine a inventat aceste geniale elemente, dar e sigur ca s-a intimplat de sute, sau poate mii (?) de ani. Ciudat e ca desi acestea sunt extrem de vechi totusi inca se mai cerceteaza si se fac chiar greseli. La Siemens aveam doi ing f buni care se ocupau exclusiv cu suruburi.
Cea mai complicata chestie e momentul de stringere. Cei mai multi mecanici auto neglijeaza complet acest aspect, ei string cu simtire, si unii sunt atit de solizi ca iese apa din piulite. Am adunat date de momente de stringere la schimbarea discurilor si a placutelor de frine.
De ex. surubelul pt. discul de frina se stringe cu 5Nm, cele care prind etrierul cu 196 Nm, altele cu 30Nm, iar rotile cu 120Nm. La alte piese se stringe cu 50Nm plus 90°, adica dupa 50 se mai roteste cu 90°!
Oare citi mecanici sunt dispusi sa-si regleze cheia dinamometrica de atitea ori?
Dar, cum se stabileste acest moment de stringere? Chestia e destul de complicata, pe linga diametrul surubului, se mai considera materialul si grosimea flanselor, forta pe care o preia surubul, uneori chiar temperatura de lucru, si o chestie extrem de greu d econtrolat ai anume coeficientul de frecare, atit pe filet, cit si intre piulita si saiba, sau flansa. Acest coeficient poate fi f periculos, multi mecanici ung filetul din belsug, lucru care poate fi catastrofal.
Nu orice mecanic a studiat cu Manea! Iata o poza, pe care am mai bagat-o pe aici, de la examenul meu si, coincidenta mi-a cazut chiar imbinarea cu suruburi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentati