Spre Bucuresti

 O luam spre Bucuresti. Multe multumiri. Am fost gazduiti cu caldura, de la soba :), chiar am fost rasfatati.

Am din nou o idee creata, sa vizitam piata din Buzau. Da, eu iubesc pietele. Daca as fi poet as zice ca pietele sunt sufletul unui oras, al unei localitati. Nu pot suferi molurile, in schimb am vizitat, pe unde am umblat, neaparat piata. Am fost in Piata Rosie, am fost in  天安門廣場,in Obor, in Piata Natiunilor Unite, in Piata de flori, Naschmarkt (Viena), Markthal (Rotterdam), Piata Spania (Roma), dar unde nu am fost! Din pacate incep sa dispara, prin Ge aproape ca nu mai exista. Mult mi-a placut o piata de duminica, intr-un satuc uitat de lume in Franta, pe linga Loara. Nu era numai piata, ci era si locul de intilnire al satenilor, taranii erau veritabili, se vedea pe miinile lor batatorite, in ciuda mecanizarii. Produsele erau pline de pamint, proaspat scoase, nu luceau, le miroseai insa, cele mai multe chiar miroseau a ceea ce erau. Mai mi-a placut mult piata din Salonik. Piata Amzei, in schimb a devenit un fel de aiureala.

La Buzau e o piata sincera, cum spun eu. Sotia mi-a gasit chiar o pereche de trening, originali, veritabili, cu eticheta de marca. Am luat si rosii, numai 8 lei kg., bunicele, in Obor erau 35, ca sa nu mai vorbesc de piata din Aviatiei, unde cumpara numai pilotii. Am mai luat brinza, f buna si ceapa verde, peste 10 legaturi, costa numai un leu. Eu sunt mare consumator de ceapa verde, as minca si la prajituri.

Deci ajungem acasa la prieteni.

Mare e bucuria, lumea se destinde, de parca am fi fost in Ucraina. Eu sunt un pic trist, mie nu-mi plac sfirsiturile.

A fost frumos, chiar daca incalzirea globala ne-a adus zile cu ploaie, zapada si frig. Si mici probleme medicale au stricat un pic voiosia noastra caracteristica. In definitiv am umblat prin lume, ca-i lung pamintul, ba e lat, maninci rahat, ca e patrat, spunea Cosbuc cind era beat. Am tot vazut obiective turistice de la cele mai celebre, pina la cele ascunse. Dar am invatat ca nu obiectivele turistice sunt importante intr-o expeditie, ci oamenii cu care ai ocazia sa-ti petreci citeva zile, prieteni buni, de o viata.

Le multumesc din suflet ca m-au suportat atita timp, ca stiu, nu e usor cu mine.

Deja planific expeditia de la anul, un gest curajos pt cineva peste 70 de ani. Poate facem o Dunare, sau Delta. Poate ar trebui sa schimbam citeva principii, desi si acum am avut etape scurte, totusi schimbarea zilnica a locatie, impachetat, imbarcat, despachetat a dus la un oarecare stress.

Atentie, va urma, mergem si la Cimpina.