M-am tot invirtit in jurul cozii, sa povestesc, sa nu povestesc. Iata ca voi povesti, desi mi-e putin penibil.
Da, am fost la schi, sau macar am mers spre... as vrea sa scriu schi cu litere f mici, dar Fb nu are. Adica desi am fost la schi nu prea am schiat, de ce? Pai incepe sa mi se faca frica, incep sa observ ca nu am totul sub control, picioarele imi tremura, chinul e atit de mare ca nu mai am placere. Si merg si prea incet, s-a pierdut acea vraje a vitezii, acel "Nervenkitzel", cum spun nemtii.
Dar am si scuze, precum batrinul care merge la femei, ii trebuie o ora s-o convinga si doua sa-si ceara scuze. Pirtia a fost mizerabila, nu mai ninsese de vreo doua saptamini. Dimineata era gheata ca la fiecare cristiana iti tremurau genunchii incercind sa tai gheata. Pe la prinz au fost si plus 15 grade, zapada devenind un fel de noroi lipicios.
Dar, totusi am facut ceva, atita s-a putut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentati