O Germanie mai putin profunda

Intimplarea face sa fiu nevoit sa fac un salt de peste 2000km, in Germania, Würzburg, unde m-am aflat de curind. Se potriveste ca urmare a povestii noastre cu bautura, deoarece aceasta se vrea o zona viticola. Din start spun ca nu-mi plac vinurile nemtesti. Desigur ei se caznesc, incearca din rasputeri, dar pur si simplu nu e suficient soare. Si, ma rog, vinurile albe mai merg, da regele vinului e cel negru, pe care-l beau barbatii pt a fi femeile fericite. Giorgica, care a facut schimb de experienta cu nemtii, spunea ca acestia lasa doar o coarda pe bustean, cica pt a iesi calitate. Si mai au o schmekerie, la cap de rind pun trandafiri, cica trandafirii sunt sensibili si daca astia sa maneaza, in mod normal inainte de a se mana strugurii, e semn ca trebuiesc stropiti. Asa se pot economisi niste stropiri. (Se vede in fotografie) Iata-i ca incearca sa scoata un vin rosu, Domina, o combinatie de Spätburgunder, cu Portughez albastru. Cica ar fi grozav. Stau in asteptare, vinului rosu ii trebuiesc citiva ani pina arata ce poate! Würzburg imi trezeste si niste nostalgii, cind eram in cimpia muncii, am tinut la fortareata, care se vede in fotografie, un speach la o conferinta. Picant a fost ca Siemens fusese prins mituind niste functionari prin Orient si deci si noi palmasii trebuia sa dam dovada de cinste ireprosabila, asa ca nu aveam voie sa primim cadouri decit de max 20 de euroi. Asa ca organizatorii ne-au dat, celor care am tinut vorbe, cite un cos cu produse locale, dar unii venisera cu avionul, asa ca nu puteau sa ia cosurile, ca nu aveau bagaje de cala. Cu atit mai bine a fost pt mine, care eram cu masina, si am putut sa-i ajut pe ceilalti luindu-le cosurile.