Romania profunda (VIII)

Dupa cum am promis, iata ca trebuie sa vorbim si despre bautura. Relatiile mele cu bautura sunt f strinse, unii mai catolici m-ar putea clasifica chiar in categoria betivi. Dar, totusi, nu am avut niciodata probleme acute din acest motiv, nu am condus niciodata baut, nu mi-am neglijat niciodata datoriile profesionale, sau de familie, din acest motiv. Nu mi-am batut nici nefasta, nici chiar cind trebuia. Fac parte dintre betivii care atunci cind ajung la apogeu devin f pupaciosi, romantici, iubitori. Cind beam cu nasu, chiar ni s-a reprosat ca suntem ca doua maimute, desigur in sens pozitiv. Berea. Ajuns in Germania am lucrat citiva ani ca proiectant de instalatii de imbuteliere, si aveam bere la discretie. Situatie cam perfida, deoarece eu nu ma omor de bere. Desigur, uneori mai beau si eu cite una, de ex, cind transpir la fotbal sau la sex, dar acum tot mai rar. Taria Da beau tarie, de toate felurile, dar sa nu fie dulci. Preferata mea e tuica, da aia de prune, si numai de prune, daca mai e tinuta si-n butoi de dud, vreo trei ani, pina devine galbuie, pai nu exista ceva mai bun. Nu trebuie sa fie tare, 40, sau chiar mai putin, e suficient, s-o beau la micul dejun, in loc de ceai. Din nefericire, in Romania, desi este tuica peste tot, f. rar gasesc ceva care sa corespunda gustului meu elevat. La multi romani prevaleaza cantitatea in detrimentul calitatii si gasesti “tuica” facuta din toate combinatiile posibile, din tot felul de fructe, din resturi, mai se pune si zahar, ca si cum ”tuica” ar fi un distilat din gunoi. Nu fratilor, tuica adevarata e regina bauturilor, trebuie respectata si iubita. Nu va bateti joc de tuica! Vinul Cu mai multi ani in urma fiul meu a facut practica la Airbus, la Toulouse. Era tinar student, single si vinatoarea de fete era la ordinea zilei. I-am ordonat sa gaseasca o mica frantuzoaica, draguta, care sa nu posede bogatii si case, ci doar o vie cu niste beciuri mari. Nu m-a ascultat, a gasit o romannca, e adevarat o fata f. buna, dar de la bloc. Mi s-a parut un mare egoism din partea lui, nu s-a gindit si la mine. Vinul meu preferat e vinul negru, sec. In Romania gasesti peste tot vin, nerusinat de ieftin, 6, 7, 8 lei. Am fost si eu prin vii si am vazut cita munca e, sapat, legat, stropit, recoltat, zdrobit, butoaie, s.a.m.d, nu pot sa pricep cum poate sa fie atit de ieftin? Unde mai pui ca sunt si oameni de bine care fura. Prietenul meu povestea ca i-a fost furata sirma cu care era legata via, pt ca era un pic mai stralucitoare. Nu-si permite nici sa astepte sa se coaca strugurii pt ca riscul ca intr-o dimineata sa nu mai aiba ce sa culeaga e enorm. Dar nici viticultorii nu au rabdare. Nu prea se pastreaza vin de la un an la altul. Se creeaza un spirit pedofil, vinul e baut crud. In vara vinul fierbe a doua oara, dar nu e lasat sa-si dezvolte aromele e consumat cu cruzime. E adevarat ca pastrarea, peste an, a vinului, inseamna butoaie suplimentare, care costa, inseamna spatii de depozitare, inseamna si riscul ca vinul sa se dea peste cap si sa ajunga otet. Si, la fel de adevarat e ca bautorii nu onoreaza financiar calitatea nou obtinuta. Una peste alta, beau cu placere vinul oferit cu atita generozitate de dragutii mei prieteni! Oricum, pe unde am fost am fost tratat regeste, multe multumiri. Cum zicea Villon De junghi să aivă parte și de lance, De bâtă noduroasă și de spată, De paloș zdravăn, de cârlig, de cange, De ghiont cu ghioagă-n ghinturi fericată, De suliță călită, de săgeată, De furcă, de țapină, de baltag, De furi pândind la coturi de drumeag Să-i hăcuie, să-i jefuie de pungă, Să-i spintece, în inimi să-I împungă. La beregăți să-i sângere puțin; În beciuri de Gheenă să ajungă, Crâșmarii care toarnă apă-n vin ! De arc păgân, de iatagan, de prăștii, Să aivă lotrii parte, și de bardă ; Tu, creierii lor, trăsnet, să-I î mprăștii!... Iar părul, elinescul foc li-l ardă; În ștreang le-atârne hoitul, rug să-I piardă : Mă rog la cer să piară de podagră, Ori și mai bine, bată-i buba neagră ; Scurma-i-ar țepi încinse-n măruntaie, Și zece gâzi, de vii să mi-i jupoaie, Să-i fiarbă în oloi la focul lin, Sirepi să-i rupă, face-s-ar gunoaie, Crâșmarii care toarnă apă-n vin ! Să-i prinză vijeliile pe uliți; Le farme, balimezul, căpățâna; Orbească-i ale fulgerelor suliți: Zăvozii facă-i una, cu țărâna, Le rupă beregata, șoldul, mâna; Înghețe-i gerul bocnă, bată-i grindeni, Și ploaia biciuiască-i pretutindeni; Să n-aivă mantii, nici dulame groase; Îi sfâșie-ascuțișe lungi de coase, Și leșul prăvălit le fie-n Rhin; Zdrobiți să fie de-op'zăci de baroase, Crâșmarii care toarnă apă-n vin ! ÎNCHINARE: Crăpa-le-ar Domnul, – Principe, – ficații Și setea ogoi-le-ar cu venin, Căci n-au păreche-n lume blestemații: Crâșmarii care toarnă apă-n vin