O Germanie mai putin profunda

Intimplarea face sa fiu nevoit sa fac un salt de peste 2000km, in Germania, Würzburg, unde m-am aflat de curind. Se potriveste ca urmare a povestii noastre cu bautura, deoarece aceasta se vrea o zona viticola. Din start spun ca nu-mi plac vinurile nemtesti. Desigur ei se caznesc, incearca din rasputeri, dar pur si simplu nu e suficient soare. Si, ma rog, vinurile albe mai merg, da regele vinului e cel negru, pe care-l beau barbatii pt a fi femeile fericite. Giorgica, care a facut schimb de experienta cu nemtii, spunea ca acestia lasa doar o coarda pe bustean, cica pt a iesi calitate. Si mai au o schmekerie, la cap de rind pun trandafiri, cica trandafirii sunt sensibili si daca astia sa maneaza, in mod normal inainte de a se mana strugurii, e semn ca trebuiesc stropiti. Asa se pot economisi niste stropiri. (Se vede in fotografie) Iata-i ca incearca sa scoata un vin rosu, Domina, o combinatie de Spätburgunder, cu Portughez albastru. Cica ar fi grozav. Stau in asteptare, vinului rosu ii trebuiesc citiva ani pina arata ce poate! Würzburg imi trezeste si niste nostalgii, cind eram in cimpia muncii, am tinut la fortareata, care se vede in fotografie, un speach la o conferinta. Picant a fost ca Siemens fusese prins mituind niste functionari prin Orient si deci si noi palmasii trebuia sa dam dovada de cinste ireprosabila, asa ca nu aveam voie sa primim cadouri decit de max 20 de euroi. Asa ca organizatorii ne-au dat, celor care am tinut vorbe, cite un cos cu produse locale, dar unii venisera cu avionul, asa ca nu puteau sa ia cosurile, ca nu aveau bagaje de cala. Cu atit mai bine a fost pt mine, care eram cu masina, si am putut sa-i ajut pe ceilalti luindu-le cosurile.

Romania profunda (VIII)

Dupa cum am promis, iata ca trebuie sa vorbim si despre bautura. Relatiile mele cu bautura sunt f strinse, unii mai catolici m-ar putea clasifica chiar in categoria betivi. Dar, totusi, nu am avut niciodata probleme acute din acest motiv, nu am condus niciodata baut, nu mi-am neglijat niciodata datoriile profesionale, sau de familie, din acest motiv. Nu mi-am batut nici nefasta, nici chiar cind trebuia. Fac parte dintre betivii care atunci cind ajung la apogeu devin f pupaciosi, romantici, iubitori. Cind beam cu nasu, chiar ni s-a reprosat ca suntem ca doua maimute, desigur in sens pozitiv. Berea. Ajuns in Germania am lucrat citiva ani ca proiectant de instalatii de imbuteliere, si aveam bere la discretie. Situatie cam perfida, deoarece eu nu ma omor de bere. Desigur, uneori mai beau si eu cite una, de ex, cind transpir la fotbal sau la sex, dar acum tot mai rar. Taria Da beau tarie, de toate felurile, dar sa nu fie dulci. Preferata mea e tuica, da aia de prune, si numai de prune, daca mai e tinuta si-n butoi de dud, vreo trei ani, pina devine galbuie, pai nu exista ceva mai bun. Nu trebuie sa fie tare, 40, sau chiar mai putin, e suficient, s-o beau la micul dejun, in loc de ceai. Din nefericire, in Romania, desi este tuica peste tot, f. rar gasesc ceva care sa corespunda gustului meu elevat. La multi romani prevaleaza cantitatea in detrimentul calitatii si gasesti “tuica” facuta din toate combinatiile posibile, din tot felul de fructe, din resturi, mai se pune si zahar, ca si cum ”tuica” ar fi un distilat din gunoi. Nu fratilor, tuica adevarata e regina bauturilor, trebuie respectata si iubita. Nu va bateti joc de tuica! Vinul Cu mai multi ani in urma fiul meu a facut practica la Airbus, la Toulouse. Era tinar student, single si vinatoarea de fete era la ordinea zilei. I-am ordonat sa gaseasca o mica frantuzoaica, draguta, care sa nu posede bogatii si case, ci doar o vie cu niste beciuri mari. Nu m-a ascultat, a gasit o romannca, e adevarat o fata f. buna, dar de la bloc. Mi s-a parut un mare egoism din partea lui, nu s-a gindit si la mine. Vinul meu preferat e vinul negru, sec. In Romania gasesti peste tot vin, nerusinat de ieftin, 6, 7, 8 lei. Am fost si eu prin vii si am vazut cita munca e, sapat, legat, stropit, recoltat, zdrobit, butoaie, s.a.m.d, nu pot sa pricep cum poate sa fie atit de ieftin? Unde mai pui ca sunt si oameni de bine care fura. Prietenul meu povestea ca i-a fost furata sirma cu care era legata via, pt ca era un pic mai stralucitoare. Nu-si permite nici sa astepte sa se coaca strugurii pt ca riscul ca intr-o dimineata sa nu mai aiba ce sa culeaga e enorm. Dar nici viticultorii nu au rabdare. Nu prea se pastreaza vin de la un an la altul. Se creeaza un spirit pedofil, vinul e baut crud. In vara vinul fierbe a doua oara, dar nu e lasat sa-si dezvolte aromele e consumat cu cruzime. E adevarat ca pastrarea, peste an, a vinului, inseamna butoaie suplimentare, care costa, inseamna spatii de depozitare, inseamna si riscul ca vinul sa se dea peste cap si sa ajunga otet. Si, la fel de adevarat e ca bautorii nu onoreaza financiar calitatea nou obtinuta. Una peste alta, beau cu placere vinul oferit cu atita generozitate de dragutii mei prieteni! Oricum, pe unde am fost am fost tratat regeste, multe multumiri. Cum zicea Villon De junghi să aivă parte și de lance, De bâtă noduroasă și de spată, De paloș zdravăn, de cârlig, de cange, De ghiont cu ghioagă-n ghinturi fericată, De suliță călită, de săgeată, De furcă, de țapină, de baltag, De furi pândind la coturi de drumeag Să-i hăcuie, să-i jefuie de pungă, Să-i spintece, în inimi să-I împungă. La beregăți să-i sângere puțin; În beciuri de Gheenă să ajungă, Crâșmarii care toarnă apă-n vin ! De arc păgân, de iatagan, de prăștii, Să aivă lotrii parte, și de bardă ; Tu, creierii lor, trăsnet, să-I î mprăștii!... Iar părul, elinescul foc li-l ardă; În ștreang le-atârne hoitul, rug să-I piardă : Mă rog la cer să piară de podagră, Ori și mai bine, bată-i buba neagră ; Scurma-i-ar țepi încinse-n măruntaie, Și zece gâzi, de vii să mi-i jupoaie, Să-i fiarbă în oloi la focul lin, Sirepi să-i rupă, face-s-ar gunoaie, Crâșmarii care toarnă apă-n vin ! Să-i prinză vijeliile pe uliți; Le farme, balimezul, căpățâna; Orbească-i ale fulgerelor suliți: Zăvozii facă-i una, cu țărâna, Le rupă beregata, șoldul, mâna; Înghețe-i gerul bocnă, bată-i grindeni, Și ploaia biciuiască-i pretutindeni; Să n-aivă mantii, nici dulame groase; Îi sfâșie-ascuțișe lungi de coase, Și leșul prăvălit le fie-n Rhin; Zdrobiți să fie de-op'zăci de baroase, Crâșmarii care toarnă apă-n vin ! ÎNCHINARE: Crăpa-le-ar Domnul, – Principe, – ficații Și setea ogoi-le-ar cu venin, Căci n-au păreche-n lume blestemații: Crâșmarii care toarnă apă-n vin

Romania profunda (VII)

Azi, cum am amenintat mai demult, vom vorbi despre mincare. Imi place sa compar diferitele mentalitati ale popoarelor legate de acest frumos obicei. Nemtii, care sunt campioni mondiali in turism, atunci cind povestesc pe unde au fost incep cu ce au mincat pe acolo. Sa vezi draga, pe Everest, la 6000 de metri era un gratar, care mergea cu putin oxigen, cu carnaciori de lama si cu sare de Himalaia. La Machu Pitchu, intr-o caverna, era un fel de brinza cu gindaci rosii, o bunatate. Am luat reteta si a incercat sa faca si sotia mea, a iesit grozav desi am avut gindaci negrii, nu rosii. In Maldive... In Romania ni s-a servit supa stricata, ii ziceau bors, era tare acra. Si o supa care mirosea urit de tot, era din Panzer, pe care noi il dam la ciine. Romania e o tara atipica, in Romania genialitatea e f aproape de prostie, bunatatea de rautate, frumusetea de uritenie si tot asa si cu mincarea, mincarile gustoase sunt alaturi de porcarii. Romancele sunt bucatarese de clasa. Daca ati mincat vreodata ceva pregatit de Irina, o prietena, n-o stiti voi, veti intelege de ce se spune arta culinara. Chiar si barbatii sunt grataragii de clasa. Cit de bine se maninca de casa, atit de prost se maninca la restaurantele pe marginea drumului. Si poti vorbi de noroc daca scapi intreg. Anul asta a lovit-o pe nevasta. Si-a dorit ciulama, ei nu ii iese niciodata. Era asa de sarata ca cred ca s-a terminat toata solnita de Himalaia. Pentru doua zile si-a schimbat numele din ciupita, (de tintari), in c----asa. Eu am mincat niste ciorba de fasole. O zeama f limpede in care am gasit cu greu si doua boabe de fasole. Am mai luat hamsii, erau atit de amare ca le-am luat cu noi si nici ciinii nu au vrut sa le manince. Chiar la restaurant scump, Pescarus, in Herastrau, am mincat o ciorba de burta care rivaliza cu cea de fasole, la fel de limpede, dar fierbinte. De piine am mai vorbit. Copil fiind mergeam la tara, la Ocnele Mari, unde un fel de ruda avea o brutarie. Nu pot sa spun ce mirosuri ieseau din piinea aburinda. Acum peste tot e doar un fel de guma de mestecat, uneori si extrem de dulce. Fie piinea cit de rea... dar de ce nu poate fi buna? Macar piinea!? Si eu am talente. De ex. castravetii acriti, pun asa de mult suflet ca-mi ies extrem de acrii si de piperati. Ma pricep si la salata de rosii, le tai atit de frumos, cu ceapa, ardei, ulei. Merge si un pic de brinza. Dar de fapt eu as minca toata vara doar rosii cu brinza. Rosiile, dar si galbenele sunt absolut exceptionale, am luat si acasa. Pe aici dai cu tunul si nu gasesti asa ceva. Dar mincarea e fudulie, data viitoare vom vorbi de bauturi.