Romania profunda (III)

Azi voi vorbi despre ciini. Mai ales despre un ciine care mi-a schimbat viata. Cum spuneam, pe mine ma musca ciinii. Unii spun ca ciinii vad cine e bun si cine e rau si d-aia ma musca. O fi adevarat, nu stiu, dar cind ma gindesc ca Hitler avea niste ciini care-l iubeau nespus.... Altii spun ca ciinii simt cind ii e frica cuiva si d-aia il musca. Mi se pare o motivatie exagerata, de ce as musca pe cineva caruia deja ii e frica? Sa povestim. Ne aflam undeva, va spun mai tirziu unde, unde peste tot erau anunturi sa ne ferim de ursi. La pensiunea respectiva erau si niste ciini, destul de mari, ceva ciobanesti, cu niste dinti extrem de ascutiti. Ni s-a povestit ca acestia apara zona de ursi. Nu prea mi-a venit sa cred, erau ei destui de mari dar pina la o lupta cu sanse de succes cu ursii mai trebuia ceva. Ne hotarim sa facem o mica excursie prin zona, pe un drum forestier. Ciinele dupa noi. Giorgica, ceva mai obisnuit cu ciinii, povesteste ca atita timp cit ciinele e cu noi, ursul nu vine. Dumnealui, ciinele, o ia inainte si ne asteapta din timp in timp. La un moment dat apare o ceata de vreo zece ciini maidanezi. Ne-am zis, asta a fost. Dar insotitorul nostru merge inainte cu o suveranitate majestoasa, maidanezii o iau la goana, el se opreste, se intoarce si parca ne invita sa venim, haide ca nu mai e nici un pericol. Am incercat chiar sa-l rasplatim, cu o bucata de piine, a mirosit-o si parca a zis, vreti sa ma cumparati, a lasat piinea neatinsa si ne-a privit cu mila. Am cunoscut-o si pe maica-sa, la fel de majestoasa si incoruptibila. Am vazut ciini fericiti, erau absolut liberi, mergeau unde vroiau, nu erau castrati, nu erau imbaiati. Da, paradisul. Culmea e ca s-au indragostit de mine, mi se asezau in brate, incep sa cred ca simt oamenii buni. Dar numai ciinii destepti. Pe undeva manifestarile lor de iubire prin lins insa nu mi se par prea placute. In peripetiile mele am avut experiente asemanatoare si cu alti ciini. Incepe sa-mi fie frica, sa nu-mi scada vigilenta!