Echipa din care am facut parte, sunt undeva mai in spate, daca vrea cineva sa ma recunoasca sunt cel mai brunet. |
Desi sunt de ca. un an pensionar inca nu m-am obisnuit cu aceasta stare, si ma agit, fac de toate de la gradinarit, la ciclism, fotbal, scriu carti, fac chefuri,... cind am cu cine, asa ca m-am inscris si la o alergare.
Duisburg e unul din cele mai sarace orase germane, a avut o perioada infloritoare in perioada minunii economice germane, dar, odata cu inchiderea ultimului furnal, a vinderii ultimului cuptor chinezilor, a devenit chiar, pe ici pe colo, o infectie sociala.
Cartierul Maxloh, de ex., are o celebritate trista in Germania, e unul din cartierele in care nici politia nu are curajul sa intre dupa lasarea serii. Peste 60% e locuit de straini, se spune ca venirea romanilor si a bulgarilor, mai bruneti, in zona, a grabit caderea cartierului.
Dar, mai exista inca niste firme, se fac eforturi de a salva cite ceva si se organizeaza intreceri. Organizarea a fost exceptionala, am primit cite un cip lipit pe nr. de participare cu care se-nregistra timpul efectiv. Peste tot erau oameni de ordine, asistenta medicala, bauturi gratis, etc. Dupa cursa s-a transformat intr-o sarbatoate populara, cu muzica, mici si bere. A fost o zi caniculara, cum rar e pe aici, cursa trebuia sa aiba o lungime de 5800 metri, dar din motive de caldura, desi la ora 19 erau doar 30 de grade, a fost scurtata la 4250. Pt. mine a fost emotionant, m-am intilnit cu fosti colegi, fosta firma mi-a sponzorizat participarea.
Rezultate oficiale. |
Am invins! |