Paris, composite mon amour!

Impins de sentimente pozitive m-am hotarit sa-i ofer nefestii un sejur de vro saptamina in Paris, orasul indragostitilor. Pe linga multele obiective turistice, pe care le-am mai vazut de citeva ori, m-am gindit sa-i fac si o surpriza, s-o invit la o expozitie f. interesanta, la JEC, atentie, se scrie cu "C" nu cu "G". Pe vremea cind eram in cimpia muncii vizitam aceasta expozitie f. des, spre invidia nefestii, de aceea am zis sa mearga si ea. Am fost destul de surprins sa aflu ca nici prin cap nu-i trece sa viziteze asa ceva si i se pare din parte-mi o obraznicie, ea asteptindu-se la cu totul altceva, cind i-am spus ca-i pregatesc o surpriza, desi a acceptat ca e o mare surpriza.

Tsai.

Deci am mers singur cu fi-miu si el pasionat de aceste aspecte.
Ce am vazut? Expozitia e din ce in ce mai mare si f. intens vizitata. Dar sa ne referim la noutatile tehnice.
Participare: in domeniul cercetarii expozitia e dominata de institutele germane, in timp ce in domeniul fabricatiei, al producerii materialelor, firmele asiatice sunt in mars impresionant. Daca in urma cu citiva ani asiaticii, cu citeva exceptii, nu prea existau, acum sunt aproape majoritari. Prezenta chinezilor se poate explica si prin faptul ca tehnologia fibrelor e inrudita puternic cu tehnologia textilelor. Trebuie totusi mentionat ca japonezii domina in continuare fabricarea fibrei de carbon, (Toray, Toho, etc.) fibra care e de fapt vedeta compozitelor.

Productia de fibra de carbon

dezvoltarea cererii si ofertei

 L-am vazut si pe marele Stephen Tsai, chinez, de fapt american, la frumoasa virsta de 87 de ani, cel mai mare om de stiinta in viata in acest domeniu. De altfel americanii erau subreprezentati. Nu am vazut picior de roman, nici printre vizitatori, nici printre firmele prezentate.

Panou avion CFK, cusut, liniile galbene sunt cusaturile

Se poate spune ca tehnologia compositelor si-a atins deja, odata cu introducerea masiva a acestui material in avioanele civile Boeing 787, Dremliner si Airbus 350, propria limita. Nu mai exista dezvoltari spectaculoase, nici producte teribile, ci doar aplicatii mai mult sau mai putin cuminti ale tehnologiei cunoscute, sau reluari a unor idei mai vechi, cum e arborele de transmisie de la automobile sau nenumaratele capote de la motor, din fibra de carbon. De fapt se repeta ce s-a mai intimplat in istoria tehnicii, tehnologiile dezvoltate in domeniul militar se extind usor in domeniul aviatiei civile pt. ca mai apoi sa fie utilizate in domeniul produselor de masa, in acest caz automobilele. Deosebirea esentiala e ca-n aviatie se foloseste ca liant duroplast, la auto incercind cu termoplaste, asa numitele "Organobleche", termoplaste care permit o fabricare in tact scurt pt. o serie mare.
Cercetarea e cu atit mai dificila, rezultatele sunt vizibile doar de cei puternic specializati in domeniu. M-a impresionat un institut german care a dezvoltat un nou material de separare, mi s-a parut o mica revolutie, tendinta e producerea fibrelor f. f. subtiri, fibre care au caracteristici mecanice mult superioare celor actuale. S-a ajuns f. departe cu automatizarea fabricatiei, comparind cu ani in urma cind inca se mai folosea laminarea manuala. De asemenea s-au dezvoltat multe sisteme de NDT (teste nedistructive). O parte importanta e cercetarea in domeniul reparatiei.
Dupa parerea mea se face inca f. putin in directia recycling.

constructia winglet-ului,
aripioara la extremitatea aripii
care cica face minuni

S-ar putea vorbi mult si mult mai concret despre subiect, dar nu cred ca printre putinii mei cititori exista interesati.

coada la vestiar

Din pacate trebuie sa vorbesc si de organizare, tipic frantuzeasca, adica mizerabila, la intrare biletul, care costa 50 de euroi, desi eu n-am platit nimic, eliberat de ei, nu a putut fi citit de automatul de intrare, aflat la doar citiva metri distanta. Obtinerea unuia corect a costat peste o juma de ora si asta doar dupa ce am ridicat masiv tonul, adica am zbierat la ei. La iesire s-a format la vestiar o coada absolut imensa, eu am stat o ora, norocul e ca aveam timp, e clar ce s-a-ntimplat cu cei care aveau avion la ora fixa. Shuttlerile expozitiei erau supraaglomerate, se mai statea o ora la coada, spre bucuria taximetristilor care cereau, evident fara sa puna ceasul, 50 de euroi pt. o calatorie de 3-4 km de la expo la aeroport. In ziua urmatoare a fost greva transportului in comun, imi imaginez cu cita greutate s-a ajuns.

uitai sa zic, da fuseram si-n La France profonde, undeva in Bretagne, unde imi exersai talentele mele de paysan cu pamint in Ausweis.

Paysan cu casma, c'est très froid