Puteti sa spuneti ce vreti, da mie imi place enorm in comunism, ca tocma m-am intors. Doamnelor si domnilor, e bine, e tare bine, e exact cum se spunea, fiecaruia dupa nevoi, adica daca ti-e foame, gasesti de mincare, ce vrei tu, la orice ora din zi si din noapte, si hai sa zicem ca mincarea-i fudulie, da mai ales cind ti-e sete, pai daca ti-e sete te duci si spui, o bere, un wiski, un vin, in cazuri majore, o apa. Si ce mai vrei, vrei umbra, ai umbra, vrei racoare, ai racoare, vrei jocuri jucause, ai, vrei muieri... oops, io fusei cu nefasta.
Da mai sunt si probleme, comunismu inca nu-i perfect, are probleme cu prosoapele, de fapt nu cu prosoapele, ele sunt doar un fel de razboi rece, doar un fel de rachete nucleare. Se vede, domne, cine e grand nation si cine e de la coada Ieuropei. De ex. englezii, erau relativi putini, da erau matinali, poate din motive de Greenwich, nici nu-si luau ham and egg ca first puneau prosoapele, asta-i domne, popor de cuceritori. Guvernu a dat ordin ca nimeni nu are voie sa ocupe teritorii inainte de ora h si un sfert, da cine tine cont de ce zice guvernu, chiar zicea guvernu ca ajunge la toata lumea, desi cred ca se-nsela, nu poa sa ajunga la toata lumea atunci cind fiecare vrea mai multe decit poa sa duca, una la umbra, una la soare, una la piscina si alta la mare.
Dupa englezi apareau nemtii, aia originali, nu corcituri ca mine, astia au o nevoie acuta sa fie intre ei, drept urmare se trag, se-mping, toate sezloancele, se pun in forma de fortareata, sa nu intre si sa nu iasa nimeni.
Era cit p-aci sa uit de adevaratii cobai ai comunismului, rusii, erau in nr. mare si ca oaspeti si ca personal, extrem de linistiti, chiar un pic timizi, se vedea ca erau obisnuiti cu sistemu, am jucat cu ei volei, f. ambitiosi, erau animatori, simpatici si cu gust, plus balerine se vedea dupa mers.
In sfirsit, apar si corciturile, io de ex. si ai mei, nefasta deja e in panica, precis nu gasim nimic liber, nu puteai sa vii mai devreme, ca oricum nu aveai somn, te-ai zvircolit ca nu m-ai lasat nici pe mine sa dorm, arunc o privire de sus, am gasit, un loc linga piscina, unu linga bar, al meu, altu la umbra, pt. copii si inca unu ascuns intre niste tufe cu un scaun schiop. Stam fiecare la locu nostru si ne transmitem din timp in timp bezele.
Ce sa facem domne, nu avem stofa de cuceritori, suntem poate prea fini, dormim poate prea mult!
P.S Jurnal de concediu, undeva in Turcia la hotel de cinspe stele cu all inclusive, sunt mindru de mine, nu am luat decit trei kg., in ciuda mincarii absolut exceptionale, da am mincat numa rosii cu brinza! Am fost teribil de trist la intoarcere, gradina s-a ruinat!
Hihihi, ce mi-era dor de tine, Neamtule! Am fost parte din acelasi razboi al sezloangelor, dar in Bulgaria. Noi aveam 2 cupluri de polonezi care sfidau ceasul in materie de intins prosoape pe cele mai bune si mai frumoase si mai cu umbrele functionabile. Bine, pe mine ma bulversa cum cei doi domni polonezi se rostogoleau (la propriu) pe scari beti morti la 12 noaptea, da' la 7 jumate erau instalati la micul dejun, sezloangele ocupate, dupa care mai faceau si figuri de sirene in piscina! Iar in Bulgaria rusii (multi rau) erau neamuri mega-proaste, isi bateau copiii/nefasta, copiii impingeau alti copii de alte neamuri si faceau multa galagie. Niste marlani sinistri! Dar per total a fost o vacanta f reusita, ceea ce sper ca s-a intamplat si in cazul vostru. Pupezam!
RăspundețiȘtergerealo Liuta, fusei pa la tine sa vad ce mai faci. Iti tin pumnii in continuare.
ȘtergereE prima oara cind merg la all incl. ma asteptam sa se-ntimple ce zici tu, cu atit mai mare uimirea ca a fost altfel, in doua saptamini am vazut (auzit, de fapt) doar doua muieri, nemtoaice, bete moarte, pe la 4 dimineata. In rest extrem de rezervati, incl. rusii, desi era bautura la discretie in pret. Poate pt. ca a fost relativ scump, vro 3000 iepuroi, dpua sapt., doua pers.!
sa iti fie de bine.
Ștergerela turcii care ii vazui, all incl. evident, matinali erau nemtii. Engleji nu aveam. Apoi unele rusoaice. Si noi -dar daca era dupa nefastu', eram ultimii. Eu is aia matinala, acu si fiica mea e bine educata de maica sa adica eu.
Hmmm!... Da, din păcate: o grădină (ca şi altă fiinţă!) neglijată se pune pe tînjit pînă moare-n lipsa stăpînilor, cu tote strădaniile înlocuitorului, oricît de binevoitor.
RăspundețiȘtergereEram la Vînători-Neamţ în stagiatură apostolicească (peste prundurile Ozanei de cel puţin 2 ori pe zi, cu pingele ca vai de capul lor), iar vecinul Marian cu fîntîna, de peste drum cu gazda, mi-a cadorisit o puicuţă. Japiţa de gazdă (şi pe vechi, parşivenia!) avea grijă să nu-i facă pagubă-n boabe, deşi avea cred că 100. Aşa că puica ciugulea numai cînd veneam eu seara de pe drumuri (care cu şedinţe, care cu bodegi, că sfînt nu fui...). Vara următoare plec în conced şi las puica-n grija celui care mi-o dăruise. De cum m-am întors, vecinul mă cheamă la umbrarul viei din curte, mă cinsteşte, îmi dă şi să-mbuc, dar eu aşteptam să mă caute puica (aşa avea ea obiceiul, să-mi iasă-n cale, mai ceva ca un cîine, fără să se gudure: ca un soldat în uniformă albă cu boneţică roşă, aştepta tainul.)
- Dom'Profesor, nu vă supăraţi, nu ştiu cum să vă spun... De cînd aţi plecat, puica n-a mai ciugulit nimic, nu s-a luat cu suratele sale... Privea că tîmpa la poartă şi tot aştepta. Într-o dimineaţă am găsit-o cu ghearele-n sus în poiată... Vă dau alta, zău!...
- Nu, mulţumesc, nene Mariane!... Nu-s de mine boghetele, că azi sunt pe-aici, mîine poate nu... Soartă de venetic.
Am fost o vreme mare călător şi doar un cîine am ţinut pe lîngă mine. Mai nesimţit, a acceptat şi hrană de la alţii, cît eu hoinăream. A trăit, pînă-ntr-o noapte, cînd se-ntorcea de la haite. O Dacie 1100 a vrut să-i taie drumul, dar el n-a vrut. Au pierdut amîndoi. El doar viaţa, că blana (de iarnă!) i-am recuperat-o iar din carne făcu mama săpun pentru vreo 5 ani.
De cînd am flori prin balcoane, nici la piaţă nu prea ies cu drag... Îmi văd de ele şi de grădina cu amintiri.
frumoasa si trista poveste badie Culai, povestea calatoriei vietii, da asa puicuta credincioasa mai rar.
Ștergeream lasat comantarii la articolul cu IAR 93.
RăspundețiȘtergerePoate aveti timp sa raspundeti...
nu, nu ar fi fost posibila transformarea lui IAR93 in supersonic, s-a discutat in amnunit pe blogu http://www.rumaniamilitary.ro/, din pacate nu am linku exact, unde s-a discutat.
ȘtergereIn principiu aerodiamica avionului nu permitea zboru in suspersonic si chiar daca ar fi fost supersonic i-ar fi trebuit echipament corespunzator incl. un radar.
Instalarea unui motor performant in loc de cele doua Viper ar fost f. complicata, ar fi trebuit prize de aer noi. Una peste alta o aripa noua "delta" cu profil supersonic, cu grosime relativa mica, instalare motor, instalare radar, tren de aterizare mai mic cu pneuri de inalta presiune si inca alte maruntisuri ar fi insemnat de altfel alt avion, ar fi ramas numai cabina.
Apropo de avioane, ar fi foarte util un post dedicat celor cu teama de zbor. Eu de exemplu ma tem sa le vad si desenate dar sa calatoresc.....Ar calma cu siguranta multa lume cu teama de zbor.
RăspundețiȘtergereanony, sa-ti spun un mare secret, multor ing. de aviatie le e tare frica sa zboare, stiu ei ce stiu, sau mai bine spus, stiu ei ce nu stiu.
RăspundețiȘtergere