Dupa douazeci de ani!

Motto „doi cocosi, preteni buni, fugaresc o closca, ca s-o duca pa maidan si s-o faca posta.”

Stateam amindoi cu picioarele in piscina si beam bere, beam bere si fumam. Deja incepuse sa se insereze, soarele Californian se pitise si sufla briza rece a marii. Dan o striga pa nefasta-sa, Mario adu-ne niste tricouri. Ne imbracaram si bauram mai departe. Femeile spalasera vasele deja si povesteau, pe terasa, cu inflacarare de nepoti.
Noi taceam. Socu revederii nu trecuse de tot. Ma uitam cu coada ochiului la el. Incepuse sa cheleasca, instinctiv imi pun mina-n cap. Stateam relativ bine. Incepuse chiar sa faca ceva burtica, indrept spatele si ma asez mai tantos. Batrinelu asta sa fie pretenu meu? Ioi Doamne si ce flacai am fost! Berea nu prea mai avea gust, oricum era pisoarca Budweiser. Bleahh!
- Si cum iti mai merge?, incerc eu o conversatie
- Bine, zice el sec, da tie ?
- Merge, spun eu cu avint.
- Cu munca ?
- Binisor ! Da tu ?
- Munca-i munca, combat io.
- Hai sa te fac un ping pong, zice Dan, aratind spre masa gata-ntinsa.
- Mai bine nu, vrei sa te apuce vrun atac de inima ?
- Ba pa tine te bat si-ntrun picior.
- Mai bine stam de vorba!

Si tacem mai departe.
- Stii ce, hai mai bine sa tragem un whisky, zic io, ca tuica precis n-ai.
- Mario adu sticla aia de whisky, striga la nefasta-sa.
Maria vine cu doua pahare pline cu gheata si cu sticla alaturi. Aruncam simultan gheata in piscina si ne turnam voiniceste in pahare. Ciocnim si dam pa git o dusca barbateasca. Oi, e bun, simt cum se duce arsura in rarunchi.
- Sper ca nu aveti de gind sa terminati sticla asta-seara, striga nefasta-ma dupa terasa, ginditi-va la ficatu vostru.
Ne gindim la ficat si mai turnam o portie. Il simt pa Dan ca-ncepe sa se-ncalzeasca. Parca ar vrea sa spuna ceva. Astept, nu vreau sa-l abat.
- De mult vroiam sa te-ntreb, incepe el, da parca, mai apoi se razgindeste.
- Hi,
- Ba, zi pa bune, te-ai sucarit atunci cu Maria ?
- Care Maria ?, intreb.
- Cum care, nefasta-mea, zice.
- Ce am io cu nefasta-ta ?

Ma uit la nefeste, Maria luase proportii, intotdeauna fusese carnoasa, da acum, dadea pe dinafara. Fusesem toti trei preteni f. buni. Maria a fost o muiere tare haioasa, faceam tot felu de prostii impreuna, eram si colegi de munca. Intr-o bruna zi veni Dan si-mi zise ca se-nsoara cu Maria. Ooops. Nici prin cap nu-mi trecuse asa ceva. De altfel Dan era frumosu, muierile stateau cird la el. Norocu era ca muierile care-l placeau pe el nu le placeam eu. Acum ca am rezolvat si problema asta incepem sa tacem cu si mai mult aplomb.
- Stii ceva?, incepe el, ca deobicei fara sa stii daca va termina vrodata fraza. Spre surpriza mea continua.
- M-am plictisit de America asta, astia nu au nici anotimpuri, vara e ca iarna.
- Ai de gind sa te-ntorci in Ro?, il intreb.
Sticla era pe terminate. Vine nefasta-mea.
- Acum ca ati terminat sticla hai mai bine sa facem o plimbare la mare, zice ea.
Plecam toti patru, unii dintre noi impleticindu-se, ne apucam de mijloc si-ncercam pasu marinarilor, ridem ca niste apucati, de departe suntem cumva ca atunci, in urma cu doua zeci de ani.

Aceasta poveste e o fantezie. Asemanarea cu persoane reale e pur intimplatoare.