revelioane, revelioane

Imi amintesc cu multa groaza unu din cele mai nefericite revelioane din viata mea care insa s-a incheiat intr-un entuziasm general. Flacai si fete de flacai fiind am pregatit totu conform ISO 9000 si ne-am purces a ne distra. Adusa cu mari greutati din mari departari se afla la loc de cinste o damigeana de 20 din cel mai Cotnari cotnari. Manipularea acesteia nu era lucru de saga asa ca ne porniram s-o usuram. Prima manevra fu insa fatala, se sparse in mii de cioburi care aduc noroc. Eforturile de a suge covoru fu doar partial incununat de succes. Iata-ne deci in ajunu marii intilniri ci viitoru lipsiti de cele mai elementare mijloace de comunicare.
Facuram insa ca Dorobantii aia, cum il cheama, ca noi faceam treaba pa Vacaresti din porecla o reclama si porniram a ura pe la case a colinda. Nu ne-am imaginat nici o clipa ca sunt atitia inchisi in casa care asteapta cascind ANU NOU si se bucura de plugusoru nostru. Ca absolut toti erau nespus de bucurosi de oaspeti si mai ca nu ne mai lasau sa plecam ca cintam si dansam si am baut din cele si mai cele bune licori si fura bucate alese si am incalecat pe sa…
++++++++++++++
Cel mai trist revelion a fost insa in primu an in Germania. Am fost invitati de niste nemti. Ne-am imbracat gigea la second hand, nefasta a facut din belsug sarmale, am gasit si niste tuica, vorba aia sa nu ne ducem cu mina goala. Cind sa iesim din casa primim un telefon de la nemtoaica care plingea, se certase cu barba-su si contramanda toata actiunea. Am mincat sarmale pin-la Pasti.

Atunci am inteles cit de trist e sa fi tocma de revelion singur cu nefasta, acum inteleg de ce s-a cam incetatenit obiceiu sa se iasa pa strazi, nimeni nu vrea sa fie singur, chiar daca uneori tocma in mijlocu multimii singuratatea e mai apasatoare.