Dulce Romanie

Ce-ti doresc io tie dulce Romanie!

O tu dulce Romanie, de ce m-ai luat de linga boi, de ce-am plecat d-acasa? M-ai facut ceea ce sunt si mai mult d-atita, de ce atita te iubesc cind sunt departe, de ce visez la tine-n zbor si am ginduri desarte? Ca tare esti frumoasa, amanta mea cu ochii negri...



La multi ani draga Romanie!



Deschid o sticla, va iubesc, mai deschid o sticla
va iubesc si mai tare Marii si Marioare, Lii si Ciocirlii, Marcele si Simone si Lenute si Seherezade si Viorici, si Mihaiele si Ioane, Raluci, Diane, Oriande

Printesa

A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Din rude mari imparatesti
O prea frumoasa fata.
Hai bunicule sa ne jucam!
Nu ma joc cu tine daca bagi destele in prize.
De ce sa nu bag degetele?
Pai e tensiune de 220 V si 50Hz.
Hai atunci sa alergam de-a busilea!
Pai, pa bunicu il dor salele! Mai bine hai sa dormim un pic!
Sa nu sforai! Atunci o sa pling, pling, un ocean de lacrimi string. Bunicule asta e un vapor mare? Bunicule, ma gidil, tii ce mai rid.. Hai sa cintam la pian si la chitara.
Tii ce frumos stii sa cinti! Cine te-a-nvatat?
Bunica! Bunicule, fa-ma avion.
Sa te faca tac-tu!
Bunicule tu rizi de mine, stii ca io nici nu stiu sa vorbesc! Nici n-am implinit un an.
Ba stii smechero, vorbesti cu ochisorii. Si nu mai da din genele alea lungi ca faci vint.

Sfirleaza cu fofeaza

Avioane: IAR 93 si IAR 99, Doamne ce tinar eram si ce frumos si ce-mi placea!

De ce zboara fluturii, de ce zboara pasarile, da avioanele?

Pai ce poate fi mai frumos sa zbori, fly butterfly fly!

Stiu, stiu ca-i frumos, cind visez zbor, zbor pe aripile gindului cind stau cu mina-n barba si ma uit pa fereastra.

Da de ce zboara? Pai daca au aripi! Pai si gainile au aripi si nu zboara? Si norii nu au aripi si zboara?

Pai aripile au un profil NACA simetric sau asimetric, cele cu viteza mica au profil asimetric si celelalte... Da da de ce zboara?

Cind o sa fiu mare o sa ma fac padurar, ba nu, mai bine o sa fac avioane care sa zboare sus, sus.. avion cu motor ia-ma si pa mine-n zbor.

Da nu-i greu sa faci avioane? Nu-i greu trebe doar sa faci un fuselaj, aripi, ampenaj orizontal si vertical si sa le pui motoare si... era sa uit le trebe si roti!

Cit de greu e azi sa faci fapte bune.

Probabil influentat de multimea emisiunilor TV din preajma Craciunului si a nenumaratelor scrisori pe care le primesc de la organizatii caritative sau poate si din cauza mincarii si bauturii m-am sculat intro dimineata cu o idee fixa.

Azi vreau sa fac fapte bune, muulte, multe fapte bune.

Am inceput prin a-i spune nefestii ca nu trebe sa-mi pregateasca micu dejun. Ia zise insa ca-i face placere, deci am lasat-o, si am trecut aceasta pe lista faptelor bune. Mi-am zis, wow, ziua incepe perfect, o fapta buna dis de dimineata nu ie de colea, nu.

La iesirea din casa am salutat-o pe cucoana care isi plimba ciinele la acea ora. A fost total surprinsa si chiar si ciinele, care de obicei se trage disperat cind ma vede, parca s-a mai destins. Pe sosea pin la Autobahn, am scapat un biciclist zgribulit de la moarte sigura, am trecut numai pe verde si am claxonat numa de trei ori in semn de salut. Pe Autostrada am observat ca e f. greu sa faci fapte bune, am intilnit o Corsa care mergea cu 130 pa banda doua, m-am apropiat de ia cu multa simpatie, am salutat-o prin claxoane si faruri. Proasta draq cind am depasit-o mi-a facut semne cu destu la cap, ce sa-i faci sunt si o multime de oameni necivilizati.

La munca am salutat-o pe Receptionera, asa se numeste la noi portareasa si am intrebat-o ce-i mai fac copii si sotu. Nu stiam ca n-are copii si sotu a parasit-o. Am intrebat-o daca nu pot s-o ajut cu ceva, facindu-i ghidus cu ochiu, s-a uitat ca vaca la mine.

Am avut o Besprechung si i-am dat dreptate unuia spunindu-i “ca-n sfirsit are si iel o idee buna”, s-a uitat ca bou la mine cu o privire timpa. De, nu toata lumea poate suporta o lauda sincera.

La intoarcere, cum spuneam, pe Autobahn nu se pot face fapte bune, da odata ajuns acasa m-am gindit ce frumos ar fi sa-i pregatesc nefestii cina. Am deschis o sticla de vin bun sa se aereasca si intre timp m-am apucat sa pregatesc ceva de mincat. Nu a fost de loc usor pt. ca-n frigider erau o multime de pachete si pachetele, unele colorate care nu stiam ce reprezinta. Mi-am dat seama ca nu sunt deloc structurat asezate si am inceput sa le scot si sa le sortez pe lipide, glucide si proteine. Pt. a face treaba ca lumea am scos totu si le-am intins ordonat prin bucatarie folosind si spatiu de pe podea. Am mai deschis o sticla, nu stiu cum naiba da prima se terminase, probabil concentrarea si-a spus cuvintu. Mi-a luat ceva timp astfel ca atunci cind venii nefasta, am pupat-o si i-am aratat mindru ce am facut. A inceput sa zbiere ca o apucata, ca-ie foame ca imi lasase totu pregatit pa dulap si-n microvele, lucru care m-a enervat enorm si i-am zis ca si ma-sa tot asa era si ia o timpita care nu poa sa aprecieze munca altuia.

Am lasat-o plingind si m-am dus la circiuma din colt, obsedat inca de dorinta de a face fapte bune. M-am asezat la masa unor vecini pe care-i stiam din vedere si i-am intrebat daca au ceva impotriva sa dau un rind. Au fost extrem de fericiti. Dupa al treilea rind am simtit o caldura in suflet produsa de multumirea de a face fapte bune. Circiuma s-a umplut incet, incet si nu am incetat sa fac fapte bune. Pe la inchidere am vrut sa-l ajut pe circiumar sa faca misanplasu, da dupa ce am scapat de emotie citeva pahare pe jos mi-a multumit si mi-a propus sa ma duc acasa.
Am adormit pe canapea in sufragerie cu sentimentu datoriei implinite, desi dupa cum se vede nu-i intotdeauna usor sa faci fapte bune, totusi daca te caznesti reusesti.

P.S Ziua urmatoare m-a cam durut capu probabil din concentrarea de a face fapte bune asa ca mi-am zis ca am binemeritat o pauza de vro luna, poate mai incerc mai incolo.

Neamtu tiganu, om de stiinta

Va voi vorbi de un subiect f. drag mie si anume de persoana mea.

Neam de neamu meu nu a visat sa devin savant. Nici io nu stiu cum s-a-ntimplat. Mi-ar fi placut sa fiu fotbalist, sau dansator, sau pilot. Da asta ie, trebe sa-mi duc crucea. Ca om de stiinta trebe uneori sa tin spiciuri la congrese. Trebe sa spun ca sunt tare timid si am „Lampenfieber“, adica mari emotii.

Cu o noapte inainte de a iesi pa scena nu pot dormi, imi fac si refac de mii de ori teStu in cap, imi pun singur intrebari si-mi raspund. Compun poante peste poante pe care de altfel le uit. Nu am nici un talent de actor, sa recit un text invatat, din fericire insa sunt spontan si pot improviza. Cu citva timp in urma am tinut una d-asta la Schkopau, asta-i un castel prin fostu DDR care cica a fost un fel de centrala de recreatie a StaSi. Unu altu zicea sa vorbim in soapta ca nu se stie daca microfoanele au fost demontate.

Am intrat in foc ultimu inainte de pauza de masa. Inaintea mea fu unu de la concurenta, un fonfait de francez cu nume italienesc. Ma bilbii la inceput pina ma-ncalzesc, da mai apoi merge struna, imi vin idei de care nu ma cred in stare. Rezist si potopului de intrebari, savurez aplauzele si merg val virtej in parc sa trag o tigare. Unu se tine dupa mine si vrea sa vorbim despre prezentare. Ne-intindem noi la vorba pina ca vad ca apare unu transpirat strigind "Herr Tiganu, Herr Tiganu, de cind va caut!", "Ce s-a-ntimplat?". Microfonu imi ramasese agatat de reveru hainei si tot ce vorbeam se transmitea in sala. Transpiratu imi zise ca m-a cautat prin tot parcu si nu banuia ca instalatia are asa bataie lunga. Intrind inapoi in sala de sedinta sunt intimpinat de un hohot imens.

Seara are loc banchetu. Mincare, bere, bere, bere. Satul de bere ma duc la bar sa fumez si comand o vodca. Mai vin citiva, un englez, un turc si vro doi nemti. Dau o runda. Apar si moderatoarele Gita, o bunaciune bruneta si Helga una cam trupesa. Mai dau o runda, Gita prefera techila cu sare si lamiie. Isi pune sare pe pumnu-nchis si-l linge uitindu-se la mine, mai apoi suge lamiia. Englezu da si iel un rind, Gita vrea techila, sare pe pumn, o privesc, turcu se-mbujorase si se trage mai aproape de Helga, neamtu de englez.
Mai da fiecare cite un rind.

Cindva mergem la culcare. Cavaler de moda veche o conduc pe Gita. Aveam camere alaturate. Bagam cartea in slitu camerei, Schlaf gut, se opreste in pragu usii iei, ma opresc in pragu usii mele, Guten Nacht, Guten Nacht… ezit, parca mai era ceva?, ma hotarasc intr-un tirziu, prea tirziu, vad usa inchizindu-se cu zgomot, parca prea mult zgomot. Sunt al draq de timid.

Dimineata ma scol devreme. Imi fatase o pisica-n gura, vodcaaaa, fac un dus rece, ies in parc. Aud pasi repezi prin pietrisu aleilor, o vad, Gita venea imbujorata de la joging, o salut zimbind, imi raspunde f. rezervat.

Peste citeva zile primesc un E-mail de la Gita cu evaluarea prezentarilor. Perfidia congreselor ie ca fiecare iti da note, anonim. Gita ma felicita am iesit printre primii, fonfaitu de la concurenta ie ultimu, nu ma asteptam.

De curind am mai primit un E-mail de la Gita cu call for paper pt. data urmatoare.

Nu stiu ce sa fac, sa pregatesc ceva sau mai bine nu?