Cravata galbena

 

Cronica unui film pe care nu l-am vazut

... si probabil nici n-o sa-l vad... Cravata galbena.

Eu am descoperit la batrinete muzica sinfonica, atentie se scrie cu “n”, de abia atunci cind am inteles ca muzica trebuie ascultata, nu inteleasa, nu traita, ci in primul rind simtita, adica asa cum spunea Celibdache, totul e vibratie. Nu sunt nici pe departe specialist, din contra am urechi de tabla, lucru care ma intrista in copilarie enorm, deoarece eram dat afara de la cor, unde imi placea f mult. Nu toata muzica clasica imi place, sunt si multe nasoale. Nu sunt atit de departe incit sa-mi dau seama de calitatile unui concert dirijat de Celibidache, sau de vreo chinezoaica, cum e azi la moda.

Pe Celibidache l-am “cunoscut” prin intermediul unui f bun prieten, s-a dus saracu f tinar, care-l idolatriza pe Celi. Aveam telefonate f dese si spumoase, prin care am facut cunostinta cu o mare personalitate, atit muzicala, dar si speciala. Am citit si vazut tone de publicatii, interviuri.

Mi-ar place sa vad un DOCUMENTAR Celibidache, unul mai putin sentimental si emotional. Nu cumpar povestea cu Cravata galbena. Probabil a existat, dar ma indoiesc ca a avut un mare efect asupra dirijorului.

In lunga mea viata am avut extrem de putine exemple prin care parintii, tatal, de ex., sa incerce sa impuna copiilor drumul in viata. Sau mai bine spus, desigur, parintii isi doresc succesul copiilor, dar nu cred ca merg atit de departe incit sa le aleaga si meseria. Mai mult, in putinele cazuri in care, totusi, parintii au reusit sa se impuna, mai ales in cazul in care copiii aveau un caracter mai slab, rezultatele au fost catastrofale.

Si ca sa ma contrazic pina la capat aflati ca baiatul meu e dr. inginer in aeronautica. Si are succes! Chiar i-am facut cadou o cravata, una care avea ca model un avion si fibra de carbon!

Succesuri

 Mi se pare extraordinar interesul romanilor pt aviatie. Multe postari se public si pe Fb unde rezonanta a fost enorma, aproape 9000 de citiri in doar citeva zile. 

Deosebit e faptul ca sunt si destul de multi tineri, cei peste 65 sunt doar 15%

Trist e faptul ca sunt f putine femei,..pai ce facem fetelor, nu ne place aviatia?

update.. am ajuns la peste 10000? Nici Liiceanu au avea asa multe, ar fi trebuit s-o fac pe bani.. 

wow, aproape 13000

Avioane dispărute și fragilitatea progresului - Contributors

 

Dupa atitea subiecte grele, cu forte cu ecuatii, cu avioane zgomotoase, cu chinezi sa ne amuzam un pic, nu, nu ca tema ar fi la misto, din contra e f adinca, va sfatuiesc s-o cititi de doua ori, cel putin. Avioane dispărute și fragilitatea progresului - Contributors

Pe Contributors scrie un domn, Adrian Leonard Mociulschi, care-mi place f mult, chiar mai mult decit Plesu si co. 😀 Va las bucuria sa descoperiti singuri cine e.

Printre altele a scris un articol fascinant despre disparitia avioanelor, vezi linkul, si s-a incins o discutie, o consider eu, amuzanta:

 

neamtu tiganu 02/11/2025 La 10:36

Ce sa mai vorbim de triunghiul Bermudelor… da, e de speriat ce mai dispar lucrurile… mai ales de cind am imbatrinit, imi dispar lucrurile inutile care devin deodata extrem de utile… stiintific se numeste complexul masinii de spalat care fura ciorapi :)

Răspundeți

·       Adrian Leonard Mociulschi 02/11/2025 La 14:59Triunghiul Bermudelor și mașina de spălat – două zone unde logica se frânge! :) Poate că misterul nu e doar în oceane, ci și în algoritmii „domestici” care decid ce rămâne și ce dispare. Dacă progresul tehnologic nu poate explica ciorapii pierduți, ce șanse avem cu avioanele? Mulțumesc pentru comentariul plin de umor – ați adus un zâmbet într-o discuție despre incertitudine!Răspundeți

·       Sorin 02/11/2025 La 17:04

·       Pur si simplu, daca vrei sa inveti cum sa dispari trebuie sa inveti sa gandesti ca o soseta!Răspundeți

·       Petre Opris 03/11/2025 La 12:35

Un nou model de mașină de spălat, oferit de Black Friday, este prevăzut cu un sistem blockchain care împiedică instantaneu dispariția ciorapilor în mașina de spălat sau însușirea lor de către un răufăcător priceput la IT. Există deja aplicații de tokenizare a spălatului banilor prin intermediul bitcoin, fără utilizarea de Calgon. De aici și până la ciorapii virtuali nu mai este decât un singur pas. :))))

Răspundeți

o   Adrian Leonard Mociulschi 04/11/2025 La 2:47

Ciorapul nu dispare, ci se hash-uiește,
Printr-un fragment de cod, ca umbra în rețea.
Subresource îl aleargă și îl osândește,
Căci browserul, se pare, nu îl mai citea.
Poate că nu-i pierdut, sărmanul, ci doar e nesemnat,
Fiind ejectat cu jale, într-un commit… blocat!

(bonus pentru fani :) :D)

 A.L.M.

https://www.contributors.ro/avioane-disparute-si-fragilitatea-progresului/

 

Istoria dragonului viguros (continuare 3 si ultima)

 Istoria dragonului viguros (continuare 3)

Gata, va promit, asta-i ultima. Pina acum am privit avionul asa cum priveste un barbat o femeie, tzitze, cur, aspect exterior. Sa mergem la valorile interne, caracterul frate!
Incepem cu motorul. Initial a fost un rus. Ma rog, mergea ceva, desi erau zvonuri ca nu o prea avea cu siguranta si cu fiabilitatea. Asa ca s-au apucat chinezii sa-si faca motor singuri. Cica are mult titan si chiar pale de turbina monocristal, ce o mai fi si aia. Cit de bun sau de rau o fi nu stie nimeni. Cert e ca are chiar tractiune vectoriala, cum nu are nici Eurofighter. Wow! Nu m-as mira sa merga si spre motor adaptiv ca la F 47.

Dar din ce materiale e facut? Se pare ca sunt din alea clasice, cum aveam si noi, daca ar fi sa comparam cu Rafale care are pina la 50% materiale compozite, inclusiv Kevlar in conul radarului, sau titan in bordul de atac, si chiar si termoplaste, e de presupus ca exista o mare diferenta de greutate, adica J 10 e mult mai putin performant. Se spune caprin folosirea materialelor compozite Rafale ar fi usorat avionul cu 300 kg in mod direct si 1000 kg indirect!

Restul, radare, electronica se bazeaza pe evrei si se chinuie sa scoata si ei cite ceva. E greu de spus cit de bune sunt.

Are si un tun. Amplasarea acestuia, sub priza de admisie, nu e prea potrivita, e f departe de centrul de greutate si provoaca un moment puternic care impinge botul in jos, prin recul, dar unde sa-l pua?

Nu au reusit sa inglobeze cupola si parbrizul.

Nu ma bag sa compar si performante, viteza, viteza de urcare, plafon, raza de actiune etc. nu cred ca datele publicate sunt f sincere, vorba aia, sa nu ai incredere intr-o statistica pe care nu ai manipulat-o tu!

Cert e ca lumea cumpara acest avion, lumea asiatica, dar incep si altii. O fi si pt Romania o solutie? Habar nu am, de regula romanii prefera articole de “firma”, cica sunt prea saraci sa cumpere lucruri ieftine. Eu, fiind bogat, mai cumpar si din astea. Am auzit ca romanii cumpara varza acra din Turcia.

Paradoxal chinurile chinezilor de a produce un avion cu tot ce e la moda azi nu au folosit prea mult atunci cind au obtinut cel mai mare succes din istoria lui, doborirea unui Rafale. In aceasta misiune a fost doar o platforma care a lansat o racheta, mergind pis-pis, fara radar, fara postcombustie, fara tractiune vectoriala etc.

In loc de concluzii.... o fi bun, o fi rau, iata si o comparatie cu Eurofighter, ce e cert e ca J 10 are un pret jumate fata de Eurofighter.

Oricum China se misca, daca ma uit la industria europeana din ultimii 30 de ani singura mare realizare e modernizarea la Craiova a lui IAR99 ( :) )

Chinezii impresioneaza prin perseverenta, de zeci de ani pilesc la acest avion, il vopsesc, mai ii pun cite o floricica, il perfectioneaza. Ce ar fi fost daca si noi am fi ingrijit bietele noastre avioane in loc sa le taiem, le-am mai fi udat la radacina, am mai fi pus cite un ecran pe ele, cite o steluta, ceva.

Chinezii invata si gindesc, l-au avut pe Confucius:

“He who learns but does not think, is lost! He who thinks but does not learn is in great danger.”

Si a mai zis:

“It does not matter how slowly you go as long as you do not stop.”

Iar romanii Miorita:

Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!

Nu cumva ar fi bine ca Europa sa se apuce de maieuri si chiloti tetra?

P.S Sunt socat sa aflu ca mai exista persoane care nu stiu ca am scris o carte cu subiectul aviatie! Nu vreau sa sperii pe nimeni dar mai am doar f putine exemplare, cine nu se grabeste trebuie sa astepte pina-n primavara cind voi mai edita citeva.

P.P.S Tin sa multumesc jigodiilor, stiu ei care sunt, ca nu s-au bagat sa-mi recomande pilule, sa-mi analizeze pensia, sa-mi analizeze activitatea inainte si dupa 23 August, ca de multumiri nu ma astept de la ei!

 

Gata, asta fu!

 

Istoria dragonului viguros (continuare 2)

 Istoria dragonului viguros (continuare 2)

Deci, sper ca a inceput sa se lamureasca treaba cu canardul. Mai jos aveti o schita cu ecuatia de forte in cazul configuratei canard.

Un avantaj major al canardului e ca acesta e spalat de aer curat, comparind cu ampenajul in spate care primeste curent de la aripa plin de turbulente. Deci, mai ales in evolutii cu unghi mari de incidenta, canardul are un mare avantaj. Dezavantajul e ca prin aceasta configuratie centrul de greutate al intregului avion merge spre spate, ceea ce dezavantajeaza ampenajul vertical, respectiv momentul degiratie. Pt a compensa distanta mica intre AV si CG se mareste considerabil suprafata acestuia. Se vede in poza comparatia dintre Rafale si J-10, remarcindu-se suprafata monstruoasa a AVului J 10, ca parca se anuleaza avantajul canardului.

Sper ca s-a inteles ca nu toate avioanele cu canard au stabilitate artificiale si nici ca fara canard nu e posibila aceasta. Probabil ca se stie ca si la IAR 93 DC s-a incercat instalarea unui canard fix.

Cert e ca-n aviatia moderna f multe avioane au aceasta configuratie, chiar daca americanii nu sunt f pasionati de aceasta.

Dar sa trecem la alta componenta importanta si anume la priza de aer. Primele avioane de lupta cu motoare cu reactie, atit cele americane cit si cele rusesti au avut priza de aer montata in bot. Era o solutie comoda, curentul de aer mergea direct, fara pierderi cauzate de distorsionari ale circuitului. La MIG 21 s-a realizat si o solutie f simpla pt variatia sectiunii de intrare printr-un con care translata.

Cu timpul motoarele au devenit tot mai mari si aveau nevoie de mai mult aer. Pastrarea intrarii prin bot ar fi insemnat ingrosarea masiva a fuzelajului anterior, ca sa nu mai vorbim ca radarele tot mai mari ar obtura intrarea. Deci s-au trecut la solutii tot mai ciudate. Intii lateral, mai apoi la incastrarea aripa-fuzelaj, p-orma juma-juma si F 16 a trecut la priza de dedesupt, ca la unele avioane stealth sa fie cocotata pe acoperis, precum la hidroavioane.

Ai nostri s-au luat cu mina de cap cind au vazut asa ceva, mai ales eu care fusesem martor in armata cum unuia priza i-a furat boneta. Dar uite ca avantajul mai ales la unghiuri mari de incidenta s-a impus chiar daca uneori cind e gheata pe pista avionul trebuie sa stea la sol. Rusii, cum sunt ei mai dintr-o bucata, au bagat la Su 27 niste gratare sa se protejeze de intrarea obiectelor straine, sau chiar a pasarilor.

 Uneori e nevoie de variatia sectiunii de intrare functie de regimul de zbor, Eurofighter a dezvoltat cel mai complicat sistem cu clape, gaurele etc. ca asa le place nemtilor, complicat.

Dar toate prizele aveau o placa care delimita stratul limita, 

acesta ar fi frinat intrarea aerului. Pina niste americani, cine altii, au introdus “diverterless supersonic inlet”, aplicat la F 35.

 Iata insa ca si chinezii au avut curajul sa introduca, la variantele mai noi, acest

 sistem (?). Nu stiu daca au avut aprobarea americanilor care detineau un patent in acest sens.

Va urma. Hai inca putina concentrare, nu mai e mult!

Istoria dragonului viguros. J-10 (continuare 2)

 Istoria dragonului viguros. J-10 (continuare 2)

Cum spuneam, Dragonu si-a luat in sfirsit zborul, in 1996, dar

Sărman dragon ți s-a părut

Că zările ți s-au deschis

Dar n-a fost doar decât un vis

Rănit tu ai căzut

Prototipul s-a prabusit, din fericire pilotul s-a salvat. Si cind te gindesti ca prototipul IAR 93 001 ar mai fi zburat si azi, daca n-ar fi fost taiat.

Dar se pare ca proiectantii chinezi au facut niste gafe mari in proiectare, asa ca sunt obligati sa-l reproiecteze, fiind nevoiti sa mai bage citeva sute de kg in el. La noi a fost invers, am facut prototipul greu si am fost nevoiti apoi sa-l usuram. Ambitia lor de a ramine insa sub 10000 gol e totusi implinita. Se spune ca desi structura era in majoritate metalica, ar fi bagat totusi si ceva materiale compozite.

Iata o lista a greutatilor avioanelor de lupta in versiunea gol:

1.     FA-50 – 6.470 kg (14.265 lbs)

2.     HAL Tejas – 6.560 kg (14.460 lbs)

3.     JF-17 Thunder – 6.586 kg (14.526 lbs)

4.     Gripen A – 6.620 kg (14.600 lbs)

5.     F-16A – 7.076 kg (15.600 lbs)

6.     Mirage 2000 – 7.500 kg (16.530 lbs)

7.     Gripen E – 8.000 kg (17.600 lbs)

8.     F-16 Block 70 – 9.207 kg (20.300 lbs)

9.     J 10 – 9750 kg

10.   Rafale C – 9.950 kg (21.720 lbs)

11.   F/A-18A Hornet: ~10.400 kg (23.000 lb)

12.   Eurofighter Typhoon – 11.000 kg (24.250 lbs)

13.   MiG-29 – 11.000 kg (24.250 lbs)

14.   MiG-29K – 12.340 kg (27.220 lbs)

15.   F-15A – 12.700 kg (28.000 lbs)

16.   F-35A – 13.290 kg (29.300 lbs)

17.   F-15EX – 14.500 kg (32.000 lbs)

18.   F/A-18E Super Hornet: ~14.600 kg (32.100 lb)

19.   F-35B – 14.650 kg (32.300 lbs)

20.   F-35C – 15.800 kg (34.800 lbs)

21.   F-14A – 18.200 (40.104 lbs)

22.   Su-30MKI – 18.400 kg (40.565 lbs)

23.   Su-35 – 19.000 kg (41.888 lbs)

24.   F-22 Raptor – 19.700 kg (43.430 lbs)

25.   MiG-31 – 21.820 kg (48.100 lbs)

 

Stiu, lipsesc citeva, dar....

 

Oricum, chinezii nu se lasa descurajati, picatura chinezeasca....., si pornesc alt prototip, care zboara la 23 Martie 1997. Si mai construiesc vreo doua, pe care le incearca in draci, desi aveau destul de mari probleme, mai ales cu motorul.  Si aici nu ma pot abtine sa fac paralele. Noi am avut un singur prototip, la inceput, cu care ne-am purtat cu manusi, nu prea l-am instrumentat, l-am zburat doar in zile insorite, practic nu am invatat mai nimic de la el. E drept ca mai tirziu am avut si 002, dubla, dar si 200 prototip serie.

Dar, am promis ca voi vorbi despre canard!, Nu am uitat.

Paradoxal, dar canardul, introdus mai tirziu pe scara larga, e cumva meritul F 16, care nu-l avea. Acest avion a fost o adevarata revolutie in aviatia militara, a introdus priza dedesubt, cupola integrata cu parbrizul, scaunul la 30°, (al nostru era la 16°), vortex generator (apex), joy stick lateral in loc de mansa, racordare generoasa aripa fuzelaj, si mai ales stabilitatea artificiala, cunoscuta uneori si sub denumirea de Fly by wire. Se spune ca proiectantii F 16 nu au fost siguri ca acesta va putea sa opereze cu FbW si structura fuzelajului avea chiar in cadru suplimentar pe care se putea muta aripa, spre spate, daca n-ar fi iesit electronica si senzorii FbW, raminind cu stabilitate naturala. Desigur si F 16 e rezultatul programelor “X”, programe experimentale care studiau tot felul de idei. Aceste programe “X” sunt adevarata forta a inventivitatii americane. Doar un exemplu proaspat, „One Big Beautiful Bill Act“ al US Space Force baga un miliard in X-37B. Sau X45! Programul “X” a inceput cu Bell X-1 prin 1947, si ajunge la X-66 A.

Iar vin cu paralela, cite programe “X”, aveam noi? Unde puteam sa cercetam idei noi? Eu nu stiu sa fi avut asa ceva, probabil erau atit de secrete ca nu am auzit de ele. Poate ca nici nu aveam nevoie, noi o nimeream din prima.

Oricum, cred ca F 16 este primul avion de serie care a zburat cu stabilitate artificiala.

Si practic s-a deschis era Canardului. Canard insemana in frantuzeste rata, sincer sa fiu nu pricep ce legatura are rata cu ampenaj in fata, nu am vazut niciodata o rata, si mie-mi place la nebunie pieptul de rata, cu coada-n fata!? Mai degraba as zice ca o locomotiva spaniola proiectata de Siemens, aerodinamica fiind a unui coleg, aduce mai degraba cu un bot de rata, decit ceea ce se spune in aviatie.

Dar, iar m-am intins si am uitat ce vroiam sa spun... va urma!

P.S in poza am incercat sa arat ce ar fi insemnat pt F 16 trecerea de la dorita stabilitate artificiala, la cea naturala.

Sagetile galbene reprezinta solutia stabilitate artificiala, unde P1 (portanta) + Ao1 (F amp oriz) = G (greutate)

Sagetile rosii inseamna stabilitate naturala in care P-Ao=G. Deci daca nu ar fi iesit Fbw ar fi trebuit miscata aripa in spate, fapt ce ar misca si un pic CG (centru de greutate) spre spate, dar mai mult ar fi miscat focarul aerodinamic.

Sper ca e simplu de inteles daca facem ecuatia momentelor in jurul CG.

Deci marele avantaj al stabilitatii artificiale este faptul ca portanta aripii se aduna cu cea a ampenajului, asta poate insemna o suprafata alara necesara mai mica, sau zbor cu incidenta mai mica si deci cistig de greutate si reducere a rezistentei la inaintare.

Data viitoare voi prezenta ecuatia de echilibru in cazul canard.

Istoria dragonului viguros. J-10

 

Istoria dragonului viguros. J-10

Incerc sa povestesc ce stie de fapt multa lume, istoria avionului chinezesc J 10 si sa fac o paralela cu aviatia romaneasca.

In 1981 China avea peste 3500 de avioane, marea majoritate avioane rusesti (Mig 19, 21), asa ca s-a hotarit sa-si faca propriul avion, sa mai scape si de dependenta de rusi. Dupa multe analize s-a aprobat un buget de 62,5 milioane $.

Si Romania avea, in anii 70, o multime de avioane rusesti, dar si ea incerca sa scape de dependenta fata de rusi si sa-si faca propriile avioane. Romania si Jugoslavia au semnat contractul de colaborare pe 20. Mai 1971, data care a insemnat renasterea pasarii Phoenix, pasare care din pacate nu va trai prea mult.

*****************

Cinezii s-au gindit sa ia de baza, ca sa nu spunem sa copieze, sa colaboreze avioanele Rafale, sau MIG 29, sau chiar Eurofighter.

In 83 cei trei mari producatori chinezi Shenyang Aircraft Corporation (SAC), Hongdu Aviation Industry Group Ltd. si Chengdu Aircraft Corporation (CAC), au oferit oferte, care de care mai fanteziste, una semana chiar cu MIG 23 cu aripa variabila.

Chinezii au fost constienti ca nu vor fi in stare sa proiecteze si sa produca un avion pretentios singuri, asa ca au cautat disperati parteneri.

Prin anii aia israelienii dezvoltasera avionul Lavi, un fel de nepot al lui F 16. Unii spuneau ca ar fi fost chiar un copil din flori a lui Mirage 2000 si F 16. Chinezii au incercat sa se alature, dar americanii au spus pas, nu-si doreau un concurent la F 16.

Chengdu Aircraft Corporation obtine contractul. Sefu firmei a plecat in 1985 la cautat parteneri. In 1988 apar stiri despre legatura chino israeliana. 

**************

Ce faceam noi in 85? Deja aveam doua avioane dezvoltate cu puteri proprii, IAR 93 in colaborare cu sirbii, dar IAR 99 singuri, care se fabricau deja in serie. Deci aveam avantaj fata de chinezi. Ajutorul vestic, la care speram, sau chiar estic, a fost spre zero, singurul deget intins a fost un biet motor. Pt noi atunci, chinezii erau doar cei care exporta chiloti si maieuri tetra.

*********************

De abia in 1992 China a reluat relatii diplomatice cu Israel si s-au deschis porti de colaborare. China era extrem de interesata mai ales, de sisteme radar, de navigatie, de rachete, bombe conduse cu laser etc, sau chiar de intregul avion Lavi. Oricum chinezii au fost atit de indragostiti de Lavi ca au continuat sa se orienteze spre acesta. Gurile rele, surse rusesti, spuneau ca o parte din cercetarile de canal aerodinamic si aerodinamica in sine ar fi fost “preluate” direct de la Lavi. Sunt tot feluri de povesti ce si de unde a fost spionat, copiat. In vremea aia plina de secrete erau multe lucruri posibile, de altfel si azi nu s-a schimbat prea mult. Desi americanii aveau embargo impotriva livrarii unor echipamente Chinei, totusi israelienii nu tin cont de asta si se ajunge la o colaborare. Se pare ca la avion au lucrat si citiva ingineri rusi.

Deci iata un fel de Caragiale, israelienii se inspira direct de la F 16, scot Lavi, iar chinezii se inspira de la Lavi. Totusi intre aceste avioane e o mare diferenta si anume, Lavi, respectiv J 10, aveau aripi canard, iar F 16 nu, dar despre asta vom vorbi mai tirziu.

In mod sigur chinezii au avut aceleasi probleme pe care le-am avut si noi: motorul. Ei reusesc sa procure totusi un motor nu prea rau, rusul NPO Saturn Al-31-FN, care echipa, sau urma sa echipeze, Su 27 si mai tirziu Su 57.

Noi ne multumeam cu bietele Viper, cu, sau fara, postcombustie si visam cu ochii deschisi la altceva. Visam chiar si la Speyul militar pt IAR 95, Spey care echipa si Rombacul, dar in versiunea civila, de care se vorbea ca s-ar construi in licenta in China.

In sfirsit picatura chinezeasca isi arata puterea, in 1994, la aproape 20 de ani de la primele discutii despre avion se incepe proiectarea. Chinezii erau, la acea data, f mindri ca au introdus CAD si Finite elemente metode pt calcul de rezistenta. Sa nu uitam ca noi aveam FeM (Ansys) inca din anii 70 si ceva, e adevarat fara vizualizare, si pusesem bazele CAD prin matematizarea formei avionului, datorita unui matematican genial, Dan Vatui. Nu mai spun ca prin anii 70 revistele de aviatie erau pe prima pagina pline cu anunturi „F 16 primul avion proiectat cu CAD si fabricat cu CAM.”

In 1996, nu se stie data exacta, a zburat primul prototip. La noi, in 96, pasarea Phoenix deja era moarta, taiata, coapta.

Si aici merita o paralela cu noi. Inceperea proiectului IAR 93 a fost in 1971, iar prototipul a zburat in 31. Octombrie 74, deci in trei ani. Si eram o mina de oameni, de ex. la proiectare structurii prototipului nu cred ca eram mai multi de 20 de ingineri si si aia care se barbierisera prima data.

Dupa cum se vede am avut ceva avans fata de chinezi dar, vorba lui Esop, de multe ori cistiga broasca testoasa.

Va urma, promit ca ma voi concentra pe lucruri tehnice si mai putin pe lamentari.

umor german

 

Urmare din episodul trecut.

Rezumat: unui barbat falnic, neamt, i s-a infectat un deget. Rezista cu stoicism pina intervine sotia si-l trimite la medic.

Punctual la 17:30 intru in cabinet. O dama draguta de la receptie arunca o privrea asupra degetului meu. Ii spun asistentei ca am venit sa-mi dea niste crema pt deget. Ea da din cap si zice ca trebuie sa ma vada doctorul si precis imi va taia degetul. Nu, nu, insist eu, o crema speciala e suficienta, taiatul nu ajuta la nimic. Asistenta contraataca, nu e asa de simplu, degetul arata destul de rau. Fara operatie nu se poate. Ei bine, fie si operatie, daca se anesteziaza nu poate fi prea rau. Simt o privire mirata. Anestezie, intreaba ea. Acum pe bune, doar n-o sa ma taie pe viu, fara narcoza. Fiti atent, zice asistenta, daca va anesteziem atunci va trebui sa va intepam odata in dreapta si odata in stinga degetului. Asta va durea mai tare decit sa va taiem un pic si gata. Sa ma intepati, ma mir eu. Ma gindeam ca-mi puneti o masca pe fata si sa ma adormiti cu un gaz cum e Isofluran, Sevofluran sau chiar Desfluran. Mi se parea ca asistenta nu ma prea lua in serios. A inceput sa zimbeasca si m-a invitat in cabinet.

Dupa ce am stat acolo o vesnicie, dupa ca 10 minute apare si dom doctor cu sora. Se uita la degetul meu si spune ca arata f rau si ca trebuie sa fie si f dureros. Mare destept, pt o asemenea diagnoza nu trebuie sa fi doctor, asta putea oricine sa constate. Ii repet ce-i spusesem si asistentei, ca ar ajunge daca mi-ar prescrie o salba, as fi in doua minute plecat si nu ar mai trebui sa stau printre simulantii aia din sala de asteptare. El da din cap si zice ca mai bine isi ia timp 5 minute si taie infectia. Asa ceva merita un pacient si simulantii mai pot astepta citeva minute fara sa moara. S-ar putea, zic eu, ca ei sa supravietuiasca, dar cred ca eu nu. Asistenta cotrobaie prin sertare si scoate un intreg arsenal de cutite, topoare, bandaje, sticlute. Medicul se uita multumit la scule si constata ca are tot ce-i trebuie. Aceste multe instrumente impresioneaza un pacient, spune el sagalnic. NU, de trei ori nu, spun eu, lipseste anestezistul. Incepe sa rida ca un apucat, sadic si diabolic.

Nici nu veti remarca taietura. Durerea va fi mai mica decit e acum. Nu e cazul de anestezie.

Adica eu platesc asigurare de sanatate dar cind e vorba de anestezie nu se poate. Asta e medicina din evul mediu, fara narcoza ii replic medicului. El ride si ma-ntreaba daca vreau sa ma uit la ce face. Ar fi interesant sa ma uit. Adica sa privesc cum mi se taie o bucata din corp, fara anestezie si cum se scurg diferite lichide formate din proteine si zellditruse adica puroi. Simt cind ma atinge ca a pleoscait ceva ca atunci cind eram copii si aruncam cu baloane cu apa. Iese cite ceva, remarca medicul. Gata, raul s-a dus, as putea sa ma uit, arata f bine. Ciudata tagma mai sunt doctorii astia.

Inca un pic sa stergem. Apasa pe rana si ma apuca o durere imensa. Imi vine sa lesin, dar ma decid pt varianta barbateasca sa rezist la durere. Mai trebuie un pic dezinfectat, bandajat si gata. Chiar asa rau nu a fost. Dezinfectantul a actionat ca si cum degetul ar fi fost aruncat in foc. Ma uit urit la doctor. Imi zice ca farmacistul a zis ca acest dezinfectant nu arde. Inca o minciuna a vinzatorilor.

In sfirsit pleaca si ramine sora care ma bandajeaza enorm. Simteam de parca mi-ar fi taiat degetul. Zice, hai ca nu a fost chiar asa de rau. Depinde de care parte a baricadei te afli.

In definitiv nu sunt un pampalau, dar totusi am gasit intreaga procedura cam exagerata, ramin la parerea ca o crema ar fi rezolvat mai usor infectia, mai devreme, sau mai tirziu.

Autorul mi-a dat liber in a-l deconspira. Se numeste Frank Otte, si cartea "Das hatte ich mir anders gedacht. Ich und die anderen Kurzgeschichte“

Traducere libera: "Ma gindisem altfel. Eu si alte povesti scurte."

Carte se poate procura ca e-Book, costa cit doi mici. Frank a vindut pina si-n Luxemburg si spera sa se vinda si–n Romania, lucru care ar ajuta la integrarea europeana si in NATO.