Regina Maria si eolienele (III)

 

Da, sunt de acord cu cei care considera ca eolienele sunt inestetice, vijie. De altfel chiar si unii ecologi sunt pentru, dar impotriva, atunci cind sunt instalate in fata casei lor. Precis multi dintre noi au vazut paduri in multe locuri. Hidos e pe litoralul Olandei. La fel de hidos sunt solarele instalate in zone unde ar putea sa existe paduri. Unde mai pui ca nu prea pot fi reciclate.

Sunt de acord si cu faptul ca regenerabilele nu sunt o solutie, mai ales atita timp cit nu exista acumulatoare. Stim cu totii ce s-a intimplat in Spania. Hidoase sunt si termocentralele si crescatoriile de porci sau pasari.

Dar, nu mai vrem sa luam energie de la Putin, Europa nu prea are nici prea multe gaze, nici petrol. Unde mai pui ca taxele pe codoi cresc cit casa, deci, ce ne facem fetelor ca tot trebuie sa mincam si noi ceva, si fara energie.... Deci, vrem nu vrem sunt sigur ca se vor construi in continuare.

Sa rezolvam operatiile din pranteza:

-          Depunerea chiciurei e o mare problema. Se-ncearca aplicarea unor vopsele cu efect Lotus. Unele pale au senzori de gheata, astfel incit atunci cind se depune prea multa si se dezechilibreaza rotorul instalatia e pur si simplu frinata. Solutiile de degivrare de la avioane nu sunt aplicabile, prea scumpe.

-          Incendierea e si ea o problema. De aceea palele au paratraznet, de multe ori e un mesh de cupru, laminat, sau/si vopsele cu pulbere metalica. Cind iau foc nu reuseste nimeni sa le stinga, pur si simplu sunt lasate sa arda, pompierii avind grije doar ca focul sa nu se extinda in paduri. Pe virful Bucegi nu prea exista padure si vegetatie, deci pot arde cit vor. S-ar putea folosi rasini neinflamabile, precum fenol (folosit in aviatie), sau cu adausuri (Hidroxid de aluminium), dar ar deveni prea scump.

Revenim la partea tehnica. Pe vremuri si Increst se ocupa de eoliene. Chiar genialul nostru director, ministru, Teodorescu, inventase eolienele cu ax vertical. Absolut genital.

Palele se construiesc din fibra de sticla impregnata cu rasini. Cea mai ieftina rasina e „ungesättigtes Polyesterharz“, nu stiu cum ii zice pe romaneste si se formeaza GFK, (glass fibre reinforced plastic). Se poate folosi si rasina epoxidica, dar e ceva mai scumpa. La palele f mari se foloseste si fibra de carbon, cel putin longeroane din carbon.

Clasic se lamineaza doua jumatati, care mai apoi se lipesc. Exista si alte procedee mai high tech, cu miez pierdut, si se fac dintr-o bucata.

Cea mai comuna laminare e cea manuala. Se aplica fibra de sticla uscata pe directii diferite asa cum a rezultat din calcul si se toarna rasina, uneori cu galeata, muncitorii presind cu niste role. Am fost des in asemenea ateliere, pute de te trazneste, de aceea e recomandata folosirea mastilor. Materialele rezultate nu sunt de mare performanta, cantitatea de rasina e prea mare si deci proprietatile mecanice sunt cam slabe. Pt laminare manuala nu e necesara o calificare deosebita a personalului, de multe ori sunt femei, se pare ca sunt mai constiincioase.

Rasina e formata din rasina propriu-zisa si intaritor, care se amesteca in anumite proportii.

O alta tehnologie este RTM (resin transfer moulding), in care se aplica fibra de sticla uscata, se infasoara cu o folie ca sa fie etansa si apoi e injectata rasina, uneori pompata, ajutata si de pompe de vacum care extrag aerul din interior. In ziua de azi exista programe care simuleaza curgerea rasinii, functie de temperatura si viscozitatea rasinei. Uneori e nevoie de incalzire pt grabirea polimerizarii. Oricum operatia dureaza multe ore, si peste 24 de ore. Tehnologia de aviatie, cu prepreg si autoclava, e mult prea scumpa pt a fi folosita la eoliene.

 

Si acum poanta poantelor. Cum transportam acestea pe virful muntilor? Turnul eolienei e facut oricum din bucati, de obicei din otel, deci nu sunt probleme, pot fi duse chiar cu telefericul. La fel dinamul, cutia de viteze, si chiar gondola.

Dar palele? Nu, palele nu trebuiesc transportate, ci palele se vor lamina la locul faptei, acolo pe virf de munte. Nu e nevoie decit de un cort mai maricel, cu o mica instalatie de incalzire si aerisire, si de miini harnice. Fibra se poate cara in balot, poate fi debitata la dimensiunile necesare, uneori se si coase, iar rasina in butoaie.

Sigur ca mai e nevoie si de o intreaga pregatire de santier, macarale, beton, nisip, fier beton etc. dar acestea nu sunt extrem de voluminoase si pot fi carate separat.

 

Ar mai fi multe de povestit, sper ca nu v-am plictisit prea tare!

 

 

Regina Maria si eolienele (II)

 

Ghicitoarea nu a fost grea, da, pun in discutie instalarea pe coama Bucegilor a eolienelor. Nu sunt ecologist, nu sunt verde, decit un batrin verde, dar cred ca eolienele au si ele un mic loc in energetica tarii, daca nu sunt exagerate. De ce pe munte? Pai pe munte bate vintu, de multe ori cind mergeam la schi la Sinaia eram nevoit sa renunt, deoarece cabina nu mergea din motiv de vint. O eoliana pe virf face cit doua la cimpie, adica produce de doua ori mai multe energie. Pe virful muntelui nu sunt paduri, deci nu trebuie nimic defrisat cum e cazul dealurilor. Zona fiind nelocuita nu deranjeaza pe nimeni vuitul palelor si nici umbrele. Singurele care pot suferi sunt pasarile care se pot lovi de pale. Stiu ca unii se vor revolta, ca distrugem muntii, desi nu prea am vazut revolte cind se construieste in nebunie la Poiana Brasov, sau se defriseaza pt pirtii de schi, sau pt sosele tranfagarasene, transalpine, transrarau. Ca muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta.

Dar, desigur, orice om cu mintea-n cap isi pune intrebarea, cum ducem bha palele ale imense, turnul, si toate celelalte acareturi? Ce mai e pe timpul reginei Maria?

S-o luam de la inceput:

Azi exista eoliene marimi f diferite. Chinezii au instalat una de 20 MW, cu diametru rotorului de 240 de metri. O pala cintareste 54 de tone si are o lungime de 123 m. Cum dracu reuseste cineva sa duca aceata pala la virful Omu? Se vorbeste chiar de eoliene de 50 MW cu lungimea unei pale de 200m?

Dar hai sa nu exageram, sa luam una de 5MW, o pala are 25 de metri si cintareste cam 25 tone. Pfuu, nici asta nu e prea usor de carat, pe serpentine, cu telefericu nici nu se pune problema, nici cu elicopterul. oriciti magari, boi si cai ai! Dar d-aia suntem ingineri, sa gasim solutii, si avem solutia, dar mai tirziu.

In primul rind ne trebuie bani. Coama Bucegiului de la Sinaia cota 2000 pina pe la Omu are o lungime de vreo 10km. Daca punem eoliene la o distanta de vreo 150 de metri reusim sa-nghesuim cam 60 de bucati.

O eoliana de 5 MW costa in occident intre 5 si 9 milioane Euro, investitiile specifice pe Megawatt fiind cam de 1,2-1,4 milioane/MW. Deci inmultind cele 60 cu un pret mediu, sa zicem de 8 milioane, ne trebuiesc 480 de milioane. Desigur puteam sa mai luam cam jumate de la EU, deci cheltuim 240 milioane euroi din buzunar. La astea se adauga cheltuieli de intretinere de ca. 100.000, pina la 250000 euroi pe an. Hai sa zicem 200000*60 /=12.000.000 Euroi/an.

Ce ne aduc acesti bani? Un an are 8760 de ore, presupun ca, sunt f modest, 6000 de ore bate vintul, aseara vintu batea, mindra-n brate ma stringea. Deci producem anual 6000*5*60=1.800.000 MWh energie, (1800 GWh). (paranteza, aceasta e enorm de multa energie, Cernavoda produce 5 TWh, adica 5000 GWh). Cica pretul actual al energiei produse eolian ar fi de 465lei/MWh, zic unii. Daca-l inmultim cu 1.800.000 ne da 837.000.000 lei, adica 167.400.000 euroi.

Deci, ma urmariti (?), am cheltuit 240 mio euroi plus 12 mio intretinere anual si cistigam pe an 167. Desigur trebuie sa adaugam si ceva pt primar, pt dobinzi, asigurari, partid, si nici eu nu as zice nu daca mi s-ar oferi ceva pt aceasta idee fantastica, cu alte cuvinte am avea amortizarea in cca 3 ani. Americanii vorbesc de amortizari in 7-12 ani, dar ei nu au PNRR, dar ce stiu ei?

Hai ma ca ne-ai ametit cu tot felul de cifre scoase din burta si tot nu ne-ai spus cum ducem acareturile alea sus pe munte, sus la munte la izvor?

Putintica rabdare bibicule, putintica rabdare, ca acuma vine!

Regina Mara si eolienele (1)

 

In urma cu peste 30 de ani am fost angajat la o multinationala. Nu am inteles cum de m-au luat, nici macar nu eram din bransa, era vorba de trenuri de care nu aveam habar. Unde mai pui ca mi-au dublat salariu, dintr-un foc! Mi-a fost rapid clar ca daca vreau sa supravietuiesc trebuie sa-mi gasesc un loc special, un loc de nisa. Nu puteam concura cu cei vechi, sau cu cei care studiasera trenuri, eram angajat oricum de proba.

M-am lasat impins, dar am pedalat si eu, spre domeniul materialelor compozite si adezivi. Stiam cite ceva, dar nici pe departe nu ma puteam considera specialist. In concern nu prea exista asa ceva si chiar atunci incepuse o campanie de materiale noi. Am facut ceva cursuri, dar baza a fost studiul individual, si nu mai eram tinar. In scurt timp am devenit unul dintre cel mai bun specialist intre nespecialisti.

In cursul timpului am vizitat f multe firme care se ocupau cu asa ceva, mai ales unele daneze. Danezii se ocupau de mult cu composite, mai ales pt iahturi, au trecut mai apoi si la trenuri si la pale pt eoliene. Compozitele din aviatie nu se potriveau, erau prea scumpe si prea pretentioase.

Retinem, eoliene.

Ca sa va zapacesc de cap, voi vorbi de Crucea de pe Caraiman. Sunt sigur ca multi au vizitat-o, probabil cei mai multi luind telefericul de la Busteni. Si tot probabil multi s-au minunat cum a fost posibila constructia acesteia, in anii 1926-28. Mii de tone de profile de otel, fabricate de Uzinele Resita au fost transportate cu magari, carute cu boi pina la altitudinea de aproape 2300 metri.

Pentru restul materialelor, frații Schiel și-au pus funicularul Fabricii de Hârtie la dispoziție. Acesta transporta piesele pe Valea Jepilor până la Cantonul Schiel. De acolo, caravane de cai și măgari duceau totul pe cărări înguste până în vârf. Unde mai pui ca-in interiorul soclului de beton armat era instalat un generator care alimenta 120 de becuri de 500W. Era un sistem de iluminare revoluționar pentru anii '20.

Stiu ca v-am facut curiosi, tensiunea creste, ne vedem miine, sau poimiine!

Din nou IAR 99, F35

 Am primit un mesaj pe FB „

„Eugene Rozina

Ce presupune construcția unor IAR 99 suplimentare, adaptate?“

1.       Prima chestie e legata de bani. Sa nu uitam ca e o isterie mondiala de inarmare si se arunca cu bani peste tot. De ce nu ar profita si Romania? Are Romania bani? Dupa cum stim Ro a comandat 35 de avioane F 35. Nu stiu cit costa si nu stiu de ce fix 35 si nu 36 sau 30. Si nici nu stiu cind vor fi livrate, nu stiu nici ce cuprinde contractul, sunt numai avioanele, sau sunt incluse si scolarizarile de personal si o mica infrastructura pt intretinere, reparatii? Elvetienii au cumparat 36 de bucati, care s-au scumpit secvential, acum au ajuns sa coste peste 7 miliarde, 7/36, ar fi cam 194 milioane pe bucata.

2.       Sa presupunem ca Ro va renunta la 5 bucati si ar cumpara doar 30, deci s-ar elibera aproape un miliard euroi.

3.       Ma gindesc sa se fabrice vreo 10 IAR 99 nou-noute. Deci am avea pe bucata imensa suma de 100 de milioane.

4.       Pt a intra intr-o afacere cu F 35, respectiv cu Lockheed Martin, evident ar fi nevoie de o intelegere, asa cum au elvetienii cu PC 21.

5.       Intelegerea cu LM ar fi absolut vitala, deoarece ar trebui cumparate elemente din cockpit, dar si din sistemul de comenzi. Imi imaginez un sistem de comenzi care dubleaza sistemul mecanic/direct, sistem pe baza de Fly by wire. Asta nu e f usor, stiu ca la Microsoft se vorbeste romaneste si se servesc la cantina mici si sarmale cu mamaliga, dar cred totusi ca nu prea ar exista specialisti pt asa ceva, deci ar trebui platiti unii ca lumea.

6.       Tehnica. Din info mele documentatia IAR 99 e digitalizata in 3D, un coleg chiar s-a plins de cit de greu i-a fost sa digitalizeze invelisurile de la ampenaje, proiectate de mine, invelisuri cu grosime variabila, executate prin frezare chimica. Existenta digitalizarii ar simplica enorm fabricarea avionului, ar putea fi folosite tehnologii moderne precum debitarea cu laser, frezare cu CN, sau chiar printare in 3D. Fapt care ar putea ieftini si accelera masiv fabricarea.

7.       Pornind de la aceste consideratii, only the Sky is the limit. Imi pot imagina remotorizarea cu un motoras dublu flux, sau chiar mici imbunatatiri in structura, echipamente etc.

8.       Sunt sigur ca exista inca in Ro ingineri care ar putea sa rezolve cu mina stinga aceste probleme. Poate Craiova nu ar fi cea mai potrivita uzina, dar se poate vorbi cu Bacau, sau Brasov.

Desigur se pot aranja in avans contracte de scolarizare pt pilotii F 35, cu tari vecine, sau chiar se poate imagina exportul acestei variante. In acest fel nu numai ca s-ar compensa cheltuielile de fabricatie prin economii in scolarizare piloti, dar s-ar asigura si viitorul avioanelor de scoala romane

Traiasca 23 August!

 

Traiasca 23 August

Desi sunt ceva mai batrin sa stiti ca nu am participat la 23 August, asa ca de data asta nu sunt vinovat.

Pt mine 23 August este ziua umilintei, ziua in care m-am umilit pina la oase. Eram deja de citiva ani mare ing proiectant si se preconiza in toamna sa se dea examen de cercetator prncipal, care insemna si ceva banuti in plus. Nu pricep de ce era nevoie de examen, doar ne cunosteau extrem de bine, nu eram prea multi, stiau ce proiecte am avut, ce rezultate, etc. Dar era un prilej pt unii sefi sa se dea mari, sa ne umileasca si ei un pic. Unii nu stiau nici ei ce sa intrebe la examen, le sugeram noi. In reusita obtinerii titlului conta si activitatea politica, chiar era un pct si desigur acest pct era bifat, sau nu, de secretar.

Eram intr-o situatie financiara dezastroasa, tocmai cumparasem un apartament, aveam un copil mic si nefasta era profesoara suplinitoare, cu un salariu de mizerie. Nu mai spun ca statutu de “suplinitoare” ii dadea ocazie directoarei s-o oblige sa faca trotuarul, adica sa iasa duminica pe strazi cu copiii sa mature strada.

De obicei ma fofilam cumva de la participarea la manifestatiile de 23 August. In copilarie fusesem la 1 mai, imi placea, ca defilam cu “sportivii”, adica ne cocoseam pe asfalt si formam tot felul de figuri. Eu am fost petala alba la o floare. Ne dadea si cremvursti.

De data asta mi-am zis ca trebuie sa fiu la manifestatie, pt bani, adica pt post de principal. Am simtit ca se rupe ceva in mine, simteam ca ma umilesc. Nu mai povestesc de „pregatire“, in care cineva ne-a instruit sa fim atenti, sa nu intre cineva in rindurile noastre, dusmanu de clasa de abia astepta. Si m-am dus, totusi, repet, mi-e rusine de ce am facut, n-am nici o scuza.

Am ajuns la intilnire, s-a facut prezenta si mai apoi m-am fofilat, oricum nu am ajuns sa trec prin fata tribunei sa strig ura, mi-am zis ca ura o port in suflet.

 

PS Stiati ca 23 August e ziua narciselor?

IAR 99 si F 35

 

IAR 99 si F 35

IAR 99 e un avion simplu, sincer. Are comenzi directe astfel ca elevii piloti invata sa simta in mod direct zborul, cu rafale, influenta vitezei, a inaltimii etc.

Dupa cum se stie F 35 nu are dubla comanda, deci pilotii se formeaza pe alte avioane si prin simulatoare. De ex, scoala de pilotaj elvetiana, in programul de pilotaj sunt incluse 230 ore de zbor pe PC-7, 330 de ore pe PC-21 si 150 de ore pe F/A-18 Hornet. Mai apoi merg in USA si mai fac nu stiu cite ore pe simulator si mai apoi ies pe simpla comanda, ca dubla nu exista. Se spune ca e f usor de zburat F 35, e vorba de zborul propriu-zis, nu de misiuni. In schimb pilotul se transforma intr-un fel de IT, de fapt nu face altceva decit minuieste un computer.

Cu multi ani in urma lucram in Autocad, vorba aia zi de vara pina-n seara, folosind acea Tabla grafica pe care o puteam programa dupa plac. Ajunsesem la o productivitate fantastica, mergeam pe tabla digitalizata cu pixul asa cum cinta un pianist fara sa se uite la clape. Cindva patronul a fost convins de un “specialist” sa puna o varianta de CAD noua, cica mai buna. Productivitatea noastra a scazut dramatic, a durat destul de mult timp pina ne-am format reflexele cu noua versiune.

Cam asa e si cu F 35. Au fost citeva accidente se pare din cauza pilotilor care s-au zapacit in comenzi.

Ce le-a dat prin cap elvetienilor care au comandat si ei F 35? Sa foloseasca PC-21, un fel de IAR 99 cu elice. Integrarea sistemelor este în centrul întregii filozofii a cabinei de pilotaj a PC-21. Fiind o aeronavă de antrenament avansată, sistemele de afișare și control sunt configurate pentru a se potrivi cu modelul celei mai recente generații de aeronave cu reacție. Acest lucru familiarizează piloții cu un mediu realist al cabinei de pilotaj încă din primele etape ale antrenamentului. Acest lucru le permite piloților stagiari să învețe abilități relevante pentru viitoarele lor aeronave cu reacție.

V-ati prins? Ce ar fi daca citeva IAR 99 ar fi reconfigurate in acest mod? Macar cabina doua? In definitiv nu ar fi decit ceva virtual. Elevul din cabina doua ar avea exact aceeasi cabina ca F 35, cu aceleasi functii, chiar daca unele ar fi doar simulari. Si comenziile de zbor ar putea fi aceleasi, cu posiblitatea de decuplare, in caz de probleme, pt a trece la comenziile directe, caz in care pilotajul ar fi preluat de cel din cabina 1.

Nu am facut nici un studiu economic dar cred ca acest sistem ar ieftini considerabil scolarizarea pilotilor si, de ce nu, poate se-ntimpla o minune si vor dori si altii o asemenea versiune.

“R. McDonald, vicepreședinte pentru dezvoltarea afacerilor F-35 la Lockheed Martin, a spus: „Așteptăm cu nerăbdare să continuăm colaborarea noastră cu Elveția în cadrul programului F-35A și să dezvoltăm în continuare acest important program de instruire a piloților împreună cu Pilatus.”

Va urma! Voi veni cu alte idei crete, IAR 99 si FCAS!?

IAR 99

 IAR-99 Șoim avansează...cu pasul melcului: Baza Aeriană Boboc încă așteaptă IAR-99 modernizat de Avioane Craiova | DefenseRomania.ro

Am primit o stire, nu stiu daca sa rid, sau sa pling. Mi-am mincat o parte de tinerete la Craiova si nu a fost cea mai placuta. Acolo am vazut ce-nseamna umilinta. Sa stai la usa directorului, sa te rogi sa-ti semneze delegatia pt a putea pleca acasa. Uneori nici nu stiai de ce ai ajuns acolo! Nu-l interesa ca ai cumva copii mici, nevasta tinara dornica, sau s-a spart teava la calorifer, nu-l interesa ca ai deja bilet de tren si daca iei altu il platesti din buzunar, ca nici dracu nu-ti deconteaza doua. De fapt nu-l interesa nimic decit sa se dea mare ca tu esti un nimic si el Dumnezeu, ca asa era educatia manageriala atunci, umilinta pe cale ierarhica.

La Craiova l-am inteles pe impuscat, olteanu tot oltean ramine. Eram putini care traiam calvarul delegatiilor la Craiova, dar nici sefii de “acasa” nu intelegeau ca cei 18 lei diurna nu ajung nici pe o masea si cind se-mparteau amaritele alea de prime tot premiantii aveau parte.

Am colindat lumea in delegatii, nicaieri nu am fost atit de umilit, nici in Ge, unde eram un pirlit de Ausländer, niciunde nu exista sistemul ca firma la care te duci sa-ti aprobe plecarea, e vorba de o incredere elementara intr-un specialist. Niciuna, cu exceptia Chinei, la aia ni se semna o hirtie cu orele prestate zilnic.

Un exemplu: la IAR 99 am proiectat ampenajul orizontal si vertical. Am trimis documentatia, la timp, nu asa, si dupa o perioada am ajuns la IAV Brasov si am discutat cu citiva baieti simpatici proiectul. Erau citeva lucruri care trebuia se fie perfectionate, mai ales legate de etansarea structurii fagure. Am mers acasa, am facut respectivele modificari/corecturi am trimis documentatia la uzina si poate, nu mai stiu, am mai vorbit de citeva ori la telefon, sau poate chiar am mers acolo. La putin timp a fost livrat specimenul de proba statica. Cu citiva dintre ei am ramas prieten si azi.

La IAR 93, printre altele am proiectat, la serie, zona C23-28 formata din cadrele de prindere aripa, cadre frezate si zona planului central cu rezervorul integrat nr 3, si cel de cauciuc nr. 4. Documentatia se trimitea intii la VTI Zarkovo, la sirbi, care o analizau si trimiteau un raport de asimilare, cu observatiile lor. Se putea intimpla sa fie mai multe runde de discutii privind anumite solutii. Cind cadeam de acord se faceau cinci exemplare ozalid pt uzina Craiova si o copie pe film pt sirbi. In cazul de care vorbim, au trecut cel putin trei patru luni si nu am auzit nimic. Cindva primesc insa un raport stufos pe multe pagini, adresat de directorul uzinei, ministrului Teodorescu, care-l trimite mai departe directorului institutului meu, cu rezolutia “solutionare urgenta” si care ajunge la mine.

Nu vreau sa fac pe nebunu, dar cam 80% erau aiureli, se critica de dragul criticii, sau cum se spunea pe atunci, pt “proiectare tehnologica” si cei 20% mici corecturi. Culmea e ca il cunosteam pe cel care se ocupa de aceasta zona in uzina, era chiar mai tinar decit mine. Si el ma cunostea pe mine si avea nr meu de telefon.

 

Cind a fost penibila sarbatorire a 50 de ani de la zborul IAR 93, a vorbit la Bucuresti si directorul de atunci, al Craiovei. A spus ca lucrurile merg f bine, iar intirzierile sunt cauzate de aminarea livrarii unor componente. Asta a fost acum aproape un an.

Si totusi la Craiova au fost si oameni minunati, adevarati specialisti, cu care am fost si sunt f bun prieten, mi-e mila de ei ca au trebuit sa reziste acelei atmosfere imputite.

Si totusi IAR 99 merita sa existe! Poate daca ar fi incaput pe alte miini, Bacau, Brasov, sau chiar IRMA Bucuresti ar fi avut alta soarta.

As avea niste idei extrem de crete privind dezvoltarea unui avion de succes pe baza platformei 99.

La gradina

 

Se pare ca s-a emis atita codoi, poate o veni din Ucraina, ca in sfirsit a aparut si la noi incalzire globala.

Mie-mi place enorm de mult incalzirea globala, probabil ca eu sunt mai degraba roman decit dac, la peste 30 de grade ma simt cel mai fericit. Si nu numai eu, gradina mea da pe dinafara. E adevarat ca mai trebuie s-o mai ud din cind in cind, dar combin udarea exterioara cu cea interioara, ca se spune ca trebuie sa bei zilnic nu stiu citi litri de lichid, atentie, nu apa.

Deci avem, rosii, de mai multe sorturi, delicioase, dovlecei, fasole pastai, Hilda mov, ceva strugurei, un dafin devenit copac, padure de hrean, zmeura din aia scumpa, 30 €/kg, portocalie. Mere, care mai cad dar le valorific sub forma de otet de mere italian vechi, 15 euro/litru.

Si desigur, delicatesa-delicateselor, castraveti acriti la soare, cumparati ca ai mei nu s-au facut, dar am cumparat, nu prea buni, totusi au iesit prajitura.

Se-ntimpla si fapte porno, insectele se-ncaleca unele pe altele, ca nu mai stii unde-ncep si unde se termina. Cica asa erau si oamenii cind mergeau in patru labe. De aceea au ramas barbatii fascinati de cururile de femei, ca le urmareau sa vada daca sunt pregatite.

Dar si mai rau se-ntimpla in Moldova profunda. Acolo a aparut calugarita mantis, aia care-si devoreaz partenerul dupa act. Te mai miri de ce scade natalitatea.

Bosorogii fara dinti (III)

 

Helge Schneider este un actor/muzician/comic german, are deja peste 70 si ar dori sa traiasca peste 104 ani pt a reusi sa-si recupereze banii bagati in asigurarea de pensie.

Da, noi bosorogii suntem o napasta pt patrie, nu numai in Ro, ci si in Ge. In Ge sunt peste 23 milioane pensionari. Da, ii intelegem pe tineri care se simt complesiti de cheltuielile pe care trebuie sa le suporte pt bosorogi.

Dar cine e vinovat de chestia asta? Eu stiu, Bismarck.

Sa socotim. Eu am inceput munca pe 01.08.1972, era marti. Si am muncit neintrerupt, (aici mint, in Ge am muncit citeva luni la negru, ca nu aveam permis), pina pe 30.06.2015, era tot marti, la limita de virsta din acea vreme. In tot acest timp am platit asigurare de pensie. In Ge asigurarea de pensie a fost, in acesti 43 de ani, in medie 18%, juma eu, juma patronu.

Sa presupunem ca as fi avut un salariu mediu, desi am avut si ani f grasi, in Ge in ultimii ani ajugeam la de doua, trei ori salariu medii.

Reduc totul la Germania.

In 1972, salariu mediu era de 1361 DM, adica 680 Euroi. In 2015 era de 3612. Deci sa facem un calcul quickly and dirty, am zice ca salariu mediu in acest amar de ani a fost de 2146. 18% din asta ar face 386€.

Daca as fi pus banii astia pe termen fix cu o dobinda de 4%, da stiu, si despre asta se poate discuta, au fost ani cind dobinda era 9%, mai apoi chiar spre zero, acum se misca pe la 3, as avea 520000 euroi in momentul cind ies la pensie. Pardon, trebuie sa mai scad si ceva impozit pe dobinda, sa zicem vreo 20000, deci ramin 500000.

Cu 500000 puteam cumpara in Bucuresti cinci apartamente, pe care le puteam inchiria cu cite 500*5=2500/luna. Mai scad ceva, impozite, reparatii, ar ramine, sa zicem, vreo 2300 euroi. Deci as avea o “pensie” de 2300, pina la moarte, fara sa-i exploatez pe tineri, fara sa am nevoie de ajutorul statului.

Pensia de stat medie in Ge este de 1576, deci ai avea oricum mult mai mult.

Iata si alt studiu comparativ. (vezi poza). Daca atunci cind iesi la pensie ai 500000 si-i lasi in continuare la banca avind o dobinda, de 1,2,3,4,5 sau 6%, socotind si impozitul pe dobinda ai avea, in cel mai rau caz, adica 1% si ai trai 30 de ani, 1599 €, lunar. Si la capatul celalalt, daca reusesti sa pui banii cu o dobinda de 6% si traiesti numai 15 ani, deci 65+15=80, ai avea o pensie lunara de 4079€.

Cel mai multi bani ii ai daca esti barbat, deoarece acesta are o speranta de viata la nastere in medie de 78,5 ani, in timp ce femeia de 83,2. Desigur exista si o alta statistica a sperantei de viata cind ai ajuns deja la o virsta. De exemplu, daca ai implinit deja 70 de ani poti spera sa mai traiesti inca 14, ca barbat. Drept urmare se pare ca ai avea speranta sa traiesti pina la 85 de ani, adica sa maninci 20 de ani pensie, adica 240 de luni. Ar insemna ca ai primi din contributia ta suma de 240*1599=378240, deci cu 121760 mai putin decit ai platit. Ar trebui sa traiesti peste 91 de ani sa-ti scoti banii. (Atentie la pensia germana de stat (1576) se plateste asigurare de boala de 7,3% adica 115, deci ramin 1460) Si din nou atnetie la pesnie se plateste si impozit, dar sistemul e extrem de complicat si nu vreau sa va-ncurc.

Vedem deci ca sistemul neamtului Bismarck, eu v-am spus sa nu va luati dupa nemti, nu e cel mai eficient, din contra. In sistemul Bismarck se ard si o multime de bani prin administrarea acestora, casele de pensii au o armata de functionari care maninca si gura lor ceva.

PS Calculul ar putea fi facut si pt sistemul romanesc, unde asigurarea de pensie e de 25%, dar pe termen lung ar fi f dificil deoarece in anii 90 a avut loc o inflatie extrema si deci banii, eventual economisiti inainte, au fost distrusi.

PPS Poate-i spuneti si lui Caramitru.