duminică, 26 aprilie 2020

Jurnal de Corona XXXVII

Sunt extrem de nervos, si suparat, bai Izolati si Izolate, pai bine ba, voua nu va e rusine? V-am laudat, am zis ca sunteti cei mai inteligenti cititori ai mei, v-am rasfatat cu muzica, cu versuri, cu pilde istorice si voi, ce faceti voi!? V-am dat un test si l-ati picat cu totii, da chiar cu totii, fara exceptie.
Doar saracu Fanica Novac a raspuns corect la o intrebare, la doua nu a stiut, si pe restu le-a macelarit.
Dar noi, Novacii si Calomfirestii, suntem rude vechi imparatesti, din vremuri de demult, noi am fost generalii lui Mihai Viteazu
— Unde sunt ceilalţi, clucere? întrebă Vodă. Unde-i Baba Novac, unde-i Banu Manta, Radu Calomfirescu, unde-s fraţii Buzeşti?
Ei toţi beau, se veseleau
Şi pe domn îl fericeau,
Dar când fu despre beţie,
Despre dalba veselie,
Iată, nene, că sosea
Şi la domn îngenunchea
Radul din Calomfireşti,
Zmeul Ţării Româneşti,
Intentionam sa va invit la un restaurant de lux, sau sa va invit la opera, sau la discoteca, sau la calzatore, dar pt ca m-ati enervat, va bag din nou istorie, sa va saturati.
Atentie, vorbeste din nou sefu:
Să continuăm:
Ieșim de la sedinta, deși am mai fi stat la taclale. Pofta de vorbă ți-o deschide urgent un “bicchiere di grappa”. Duc dorul la un păhărel de țuica de prună îndulcită cu miere, combinație apreciată de soțiile noastre, dar disprețuită de Mihai. (NR Bleahh) Zice că stric țuica. Cel care îmi dă mierea, zice ca stric mierea.
Suntem în piața Veneția, km 0 al Romei. (NR i s-a rupt tocul pantofului unei doamne) Piața e dominata de monumentul închinat lui Vittorio Emanuelle, primul rege al Italiei. Monumentul se cheama și “Altare della Patria”. Este cu adevărat monumental, dar nu se potrivește cu arhitectura din jur. E mai înalt decât toate clădirile din jur, chiar si decât Capitoliu, una din cele șapte coline ale Romei. Urcăm “scalinata” flancată de două statui enorme: Castor si Polux, fiecare cu calul său. (NR Nu e adevarat, noi nu aveam cai) Ajungem în “Piazza Campidoglio” flancată de trei palate. Piața a fost proiectată de Michelangelo, la cererea unui papă.
“Musei Capitolini” este denumirea pt. palatele ce stau față-n față si constituie primul muzeu public din lume. Drept în față se află palatul senatorial care aparține Consiliului comunal al Romei. Piața a fost pregătită de papă în cinstea sosirii în vizită a împăratului Carol al V-lea.
Nu mai înțeleg nimic.... (NR Mi s-a facut o sete de mor, da berea italiana... bleah)
Cu câțiva ani mai înainte, în anul 1527 se produsese “sacco di Roma” adică jefuirea Romei de către armatele de mercenari ale împăratului. De ce? Pt. că numai fuseseră plătite.
Dar să revenim în piață. (NR o piata extrem de saraca, nu tu morcovi, nu tu cartofi, nu tu mici cu mustar). In mijlocul pieței au așezat statuia ecvestră a împăratului Marc Aureliu, aici e o copie, cea originală se află in muzeu, fiind singura statuie ecvestră din bronz din Roma antică. Muzeele conțin sculpturi si picturi. Se găsesc si o mulțime de busturi de Împărați ori consuli, acestea se făceau in antichitate la foc automat.
Impresionează fragmentele unei statui uriașe a lui Constantin cel Mare (au fost mai mulți Împărați chemați Constantin). Ce moacă are Constantin! Parcă ar fi repetentul clasei. E o impresie greșită, a fost un abil oportunist. Puteti afla asta si singuri.
(NR iar trebuie sa facem o pauza, s-a rupt si celelalt toc de la alt pantof. Ca le-am spus sa-si ia niste tenisi chinezesti, da ti-ai gasit, ele nu si nu, ca daca-i vede Mario, ce-o sa zica, si poate facem si poze? Sa nu uitam ca legiunile romane purtau Caligae, un fel de sandale italienesti din piele, nu din plastic, fara toc si de aceea erau capabili sa marsaluiasca zi de vara pina-n seara. Talpile caligae erau intarite cu cuie din fier. Fiind deschise nu le transpirau picioarele si deci nu puteau. Duoamnele romane purtau calcei, tot un fel de sandale, FARA TOC, dar mai colorate.)
Rusii erau mult mai avansati, calcau totul in bocanci:
Soldate rus, soldate rus,
Te-ai înălţat acolo sus
Că liberaşi popoarele
Sau fiindcă-ţi put picioarele?
Azi e Duminica, Duminica e FOTBAL, tare mi-ar place sa mergem la fotbal, joaca AS Roma contra Inter, meci mare. Degeaba mergi la Roma daca nu mergi la meci, nu vei intelege in veci ce e aia Roma. Le vom lasa si duomnelor o pauza binemeritata, le trimitem la biserica.
Cum zicea Rita Pavone:
Perché, perché
La domenica mi lasci sempre sola
Per andare a vedere la partita
Di pallone
Perché, perché
Una volta non ci porti anche me
Chissà, chissà
Se davvero vai a vedere la tua squadra
O se invece tu mi lasci con la scusa
Del pallone
Chissà, chissà
Se mi dici una bugia o la verità
Ma un giorno ti seguirò
Perché ho dei dubbi
Che non mi fan dormir
E se scoprir io potrò
Che mi vuoi imbrogliar
Da mamma ritornerò
Da dupa aia Ritornerò, in ginocchio da te.
*****************
Dar sefu e sef, cica fotbalul e pt mujici, iar ne duce la pietre.
Aduceti copiii aici linga pietre, sa simta dogoarea nestinselor vetre, si dati-i cu capul de zid, sa stie ce-i aia partid.
********
Lângă Palatul Senatorial, latura de nord, se află “lupa capitolină” cu Romulus si Remus, pe românește lupoaica. Se credea că statuia e din antichitate, dar s-a descoperit că a fost făcută in evul mediu. În antichitate se turnau separat fragmente ale unei statui și apoi se asamblau. Abia în evul mediu s-a reușit turnarea unei statui într-o singura sarja de bronz. Pt a justifica stăpânirea romanilor peste alte popoare, s-au creat legende privind originea divina a lui Romulus, întemeietorul Romei si primul rege. (NR Avertizare, de ce le chema pe multe nefeste Sabina, fiti atenti ca vine examenul)
Cei de fața au învățat la școală despre Eneida scrisă de Virgiliu. Eneas avea origini divine, mama lui fiind Venus, plecat din Troia distrusă împreună cu tatăl si fiul său, au debarcat pe coasta peninsulei italice, unde fiul său, Ascanio, a întemeiat un regat. Rhea Silvia, o vestală, urmașă a acestora, a fost sedusă si abandonată de zeul Marte, dând naștere gemenilor Romulus si Remus. Acum spuneți și voi ce puteau pune pe masă niște barbari sălbatici? Victoriile mergeau înaintea legiunilor romane.
Părăsim legenda pt a spune ceva despre forurile imperiale. De aici de pe Capitoliu se văd ruine de temple și bazilici. Drept în față e arcul de Triumf a lui Septimius Severus. În stânga se află Curia (sediul Senatului Romei) și închisoarea Mamertine. Au fost închiși aici nume cunoscute: Vercingetorix, Sfinții Petru și Pavel și alții. In dreapta, în depărtare, se vede colina Palatin cu palate în ruină.
Îmi amintesc că eram la Roma într-o discuție cu Roco, custode la muzeul Vatican, și mă întreabă dacă în România avem vestigii din timpul Imperiului Roman. Îi spun de Podul lui Traian, Ulpia Traiana Sarmisegetuza, Tropaeum Traiani și de urme ale unor castre. Un băiat din Făgăraș care era și el prezent, văzând că sunt cam puține îmi zice în română:
-Dar Titi, mai sunt și Arenele Romane din București.
Ce puteam să-i râspund?
- Am putea băga și Piața Romană.
Avea o scuză. Nu văzuse, doar auzise de Arenele Romane.
Nu am zis nimic de lupoaică. Cum ei nu găseau lupoaica lor din antichitate, putea să cadă măgăreața pe noi. Poate a venit singură la noi, cine știe. Zic asta, pentru că nu stă mult într-un loc. Referitor la ruinele noastre, de fapt ale lor, acum câțiva ani s-a oferit “cineva” să restaureze Colosseum. Nu mi s-a părut o sumă mare. Oare cât ar costa restaurarea forurilor imperiale? Ar trebui să contribuie și biserica catolică, știți de ce. (NR de ce?, intrebare de examen)
Cum atenția auditoriului meu cam scăzuse, nu știam ce să fac. Mai trece și o fătucă pe lângă noi fluturând în aer o umbreluță roșie, urmată de o turmă de excursioniști. Parcă mi-a aruncat o scurtă privire disprețuitoare. M-am simțit ca sfântul Sisoie în rai când nu avea ce face, știți voi, din Topârceanu.
(NR Pt repetenti, da si pt diaspora, spre aducere aminte: “Un sfant de cei mari, cu picioarele goale în sandale de argint și cu cerc de lumina în jurul capului, mergea în fruntea lor batand tactul din toiag.
— Blagoslovește, sfinte parinte! îl întampina de departe Sisoe, cu voie buna.
Dar celalt nici nu-și întoarse capul macar.
— De dimineața ai pornit la treaba…, îi striga iar Sisoe, cercand sa intre-n vorba.
Dar sfantul cel mare tot nu catadicsi a-i da raspuns, ci se încrunta doar la el și-i facu semn, din treacat, sa nu-l tulbure cu vorbe în deșert”.)
Ca să atrag atenția alor mei, le-am promis că o să le povestesc in viitor și despre sărbătoarea lupercaliilor la romani și despre lupanare. (NR Cam cazusem in letargie, da ne-am bucurat f tare sa auzim despre lupercali)
E timpul să schimbam registrul. În zona statuii lupa capitolina sunt niște scări pe care le urcam. Intrăm in basilica Santa Maria in Aracoeli, pe ușa dinspre altar. Basilica e o bijuterie încărcată cu opere de artă. Îi întreb dacă au văzut ceva care îi intrigă. Nu îi las prea mult să cerceteze. Aș pierde din punctaj dacă ar descoperi, așa ca le spun eu: coloanele din biserică nu sunt toate la fel. Au fost luate din templele si basilicile din forum.
-Am observat eu că lipseau niște coloane din forum, zice Mihai, ca de obicei sa se dea destept.
Ieșim din biserică cu părere de rău. Descoperim că suntem la înălțime. In fața noastră se aștern 124 de trepte din marmoră, pe care trebuie sa le coborâm cu grijă. Aici vin de obicei cuplurile căsătorite si urca scările. Se zice ca dacă vrei să câștigi la loto, trebuie să le urci în genunchi. Problema e că treptele sunt înalte, așa că renunțăm.
(NR atentie sansele de a cistiga la loto cresc daca joci)
P.S Nu mai am nici o veste de la Brigitte

vineri, 24 aprilie 2020

Jurnal de Corona XXXV

Astazi am inceput cu o sedinta. Sefu nu e de acord cu propunerile lui si ne-a convocat la o sedinta. Intii sunt criticate doamnele, deoarece nu se implica in decizii. Mai apoi sunt criticat eu deoarece ma tot bag in vorba si habar nu am. Admiratia noastra pt sefu scade.
Se pun pe masa toate propunerile, am mai adus o masa si din cealalta camera si doua sticle de vin. Am propus sa facem si un flipchart pe perete. Si facem si brainstorming si Team bilding. Eu am cazut in team cu nevasta. Cautam criterii de decizie. 

Cred ca o sa dureze, asa ca mai bine facem recapitulare pt teza:

1. De ce a fost desfiintata garda pretoriana?
a. Coruptie, afacerea tigareta
b. nu mai veneau pretorieni din Africa de sud, din Pretoria
c. La guardia Pretoriana de Majencio kucho junto a el contra su cunado Constantino el Grande en la batalla del puente Milvio de 312, que tuvo lugar en las afueras de Roma. Despues de ganar la batalla, Constantino suprimio la Guardia Pretoriana; a los miembros que sobrevivieron se les prohibio avercase a menos de cienta sesenta kilometros de Roma
2. Cum il cheama pe imparatul care imi statea pe limba?
a. Maximinus Daia si Licinius
b. Traian si Udrea
c. Bercea mondialul
d. Herpes
3. De ce e cocotat sf Petru pe columna lui Traian?
a. Statuia lui Traian care a fost in virf a fost topita, pt ca se cacau porumbeii in capul lui
b. Papa Sixt al V-lea a dat ordin sa se puna statuia lui sf Petru
c. Sfintu Petru si Mihai au deschis circiuma-n rai.
4. De unde au venit latinii in peninsula?
a. Din Romania cu Ryanair, aia mai bruneti
b. Mafiotii din USA
d. Nu stiu si nici nu ma intereseaza, important e sa stea in carantina
c. Din Balcani pe la 1500 inaintea erei noastre
5. De ce e limba latina o limba moarta?
a. E f grea si nimeni nu a mai vrut sa invete
b. A cazut Roma si au venit altii si s-au amestecat
d. Ultimele sapaturi au dovedit ca ae nu se pronunta e, ci ae
e. Era f batrina
6. Cum i-au invatat Dacii pe latini sa manince polenta?
a. Le-au cucerit drojdia pt pane in lupta dreapta
b. Nu le placea pizza
c. Au adus porumbu de la unchiul SAM, mult inainte de descoperirea acestuia.
7. Cum il chema pe imparatul care s-a innecat intr-o apa de 50 de cm si de ce?
a. Barbarossa
b. Maxentius
c. Rosu imparat pe armasarul beat care minca jaratic
d. Ceva cu M sau C
e. Ludwig al doilea care s-a innecat in Starnberger See
P.S Am senzatia ca multi se uita de dupa perdele si nu se baga. F putine cometarii si nu-mi vine sa cred ca ati inteles tot.
Celor meritosi le voi oferi un cadou:
Uitatul pe fereastră a devenit un tic,
Toată lumea se uită pe fereastră.
Citeşte, spală, iubeşte, moare
Şi din când în când dă fuga
Şi se uită pe fereastră.
Ce vreţi să vedeţi?
După cine priviţi?
Luaţi-vă gândul, cine a fost de venit a venit,
Cine a fost de plecat a plecat,
Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut.
Lăsaţi perdelele,
Trageţi obloanele,
Şi mai luaţi-vă o dată tensiunea.
După ce a văzut totul, ploi, războaie,
Soare, cârtiţe, evenimente,
Repetate mereu aidoma,
Omenirea nu cred că mai doreşte serios
Să mai vadă ceva.
Totuşi uite-o lipită de ferestre,
În ochi cu un gol.
(Nichita Sorescu, Atavism)

joi, 23 aprilie 2020

Jurnal de Corona XXXIV

Aseara v-am lasat in aeroport. Eram obositi de drum, si bucurosi de revedere, am stat la taclale, nu stiu despre ce am vorbit, deoarece eram nevorbiti si a spus fiecare cite ceva, in acelasi timp, din ce in ce mai tare, ca sa-i acopere pe ceilalti. Din totdeauna am asociat Italia cu motorete, Vespa, am zis ca-i tara motoretelor, acum sunt putine, parca lipseste zgomotul si mirosul lor. Am mers cu masina pe serpentinele de la Amalfi, nu de prapastii mi-a fost frica, ci de motorete, depaseau si pe stg si pe dr., parca erau tintarii din Delta. Vazusem la TV ca italienii stau la balcoane si cinta, acum nu am vazut mai pe nimeni. Poate pt ca ploua si e frig, ca s-a intors lumea pe dos, in Germania erau 20 de grade, soare si seceta, iar aici 15, ploaie si vint.
De la aeroport la pensiune am mers fara probleme, am observat ca Roma e plina de istorie, si mai ales de istorioare, lui Giorgio i s-a intimplat cite ceva la fiecare colt de strada, la fiecare pietroi, acum 15 sau acum 2000 de ani in urma. Am pipait cu grije notitele, ascunse in mineca, facute cu anii de nastere si anii razboaielor regilor si reginelor. Dar nu a fost nevoie de ele, nu s-au pus intrebari.
**V-as ruga putina atentie, acum vorbeste ghidul:**
A doua zi la Roma:
23 Aprilie 2020
Ieri la prânz, in aeroport, a trebuit sa decidem cu ce mijloc de transport putem ajunge la hotel Aristotel, în vecinătatea gării principale (stazione Termini). Din variantele taxi, tren, autobuz am sugerat “avtobuzul” fără să întâmpin proteste. Văd că se respectă autoritatea ghidului cel puțin acum la început. Nu s-au organizat încă. După cca 2 ore eram în camerele de hotel. În mod normal trebuia să-i scot afară, sa încep vizitarea orașului, dar grupul era un pic obosit. Două erau motivele: vârsta si tipul de excursie. Excursia virtuală e mai obositoare decât cea reală. Dimineața la micul dejun (colazione), inclus în preț, toată echipa e bine dispusă. Gem, unt, cornetti, cafea capucino, sau ceai. Nu e un mic dejun nemțesc (Frühstück), sau englezesc, (Breakfast), dar e suficient. (Nota redactiei: Doamnele au coborit un pic mai tirziu, erau stralucitoare, le prieste Roma).
Luăm metroul (metropolitana), linia B, de la stația Castro Pretorio, pt a ajunge la Colosseum. În zonă se văd încă parte din zidurile castrului pretorienilor, castru construit lângă zidurile Romei, dar în exterior.
Pretorienii formau garda imperială. Istoria gărzii pretorienilor se întinde pe cca 300 de ani înființată de Octavian si desființată de Constantin. De ce? Vă rog să aflați. Metroul si stațiile de metrou ale Romei nu impresionează pe prietenii noștri. In București arată mai bine, metroul fiind mai nou. În plus la noi, in stațiile de metrou, aerul e mai plăcut (e ionizat). Ieșim la suprafața la Colosseum. De fapt se cheamă Amfiteatru Flaviilor deoarece a fost construit în timpul dinastiei acestora (Vespasian, Tito, Domițian). Colosseum e impropriu denumit, în vecinătate exista o statuie uriașă a lui Nero, denumită Colosseum. (NR: incerc si eu sa arat ca m-am pregatit: am putea incepe cu panem et circenses, este acuzativul lui panis et circenses, adica piine si circ, dar sunt admonestat mintenas, ce te bagi bha, ce tu esti sefu?).


Soțiile au vrut inițial sa facă fotografii cu gladiatorii din zonă, dar au renunțat. (NR Eu am vazut si gladiatoare, niste bunaciuni). Prea arătau a gladiator de operetă, mai ales că unul din ei trăgea dintr-o țigară. Ori e știut că gladiatorii nu aveau voie să fumeze, ptr. ca nu mai dădeau randament în arenă. 

********
Astazi, desi este ieri, vremea e frumoasa, 20 de grade, soare la mal.

Inainte de a-i da, din nou, cuvintul ghidului, trebuie sa fac si un anunt umanitar, de altfel previzibil, odata cu inventarea mersului pe jos, pantofii doamnelor bat, string, le vedem cum se chircesc la fiecare pas. Cautam solutii!
*****

Atentie, LINISTE, vorbeste ghidul, scuze de intrerupere:

Le arăt, în vecinătate, Arcul lui Constantin. Nu e grandios, dar e cel mai valoros arc de Triumf din Roma. Cineva din grup nu îl admiră suficient și îl admonestez. (NR Eu am fost acela, las capul jos, rusinat). Arcul a fost construit cu materiale luate de la alte monumente. Statuile de pe arc sunt statui de daci, luate din forul lui Traian. Acolo existau aproximativ 100 de statui de daci, multe din ele ajungând în muzeele lumii. Arcul de Triumf a fost, de fapt, construit de senatul Romei, in cinstea împăratului Constantin, după bătălia de la Ponte Milvio. Maxențiu, celălalt împărat, s-a înnecat in Tibru în timpul bătăliei, că altfel Constantin îl invita la o berică. (NR iar ma bag, dar asa deoparte, in soapta, am citit undeva ca un imparat s-a innecat intr-o apa de 50 de cm adincime, nu stia sa innoate, dar era si imbracat in armura, o fi asta sau altu?). După câțiva ani Constantin îl bate si pe celălalt împărat, am uitat cum îl chema (NR imi sta pe limba) si pune capăt tetrarhiei. Așa se scrie istoria de către învingători. Mie Maxentius (in latină) îmi era chiar simpatic. In șase ani cât a fost împărat a ridicat o bazilică in forul imperial. Era o datorie sacră ca împărații sau aristocrații să lase pt posteritate cunstrucții publice care să le amintească numele, cei care nu aveau bani, vorba lui Arghezi:
“nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte
decât un nume adunat pe o carte”.

(NR atentie pacaleala, asta e adresata mostenitorilor lui, da de fapt e putred de bogat, are peste 30 de gaini)

De la Colosseum mergem la piața Veneția, pe strada numită Via dei Fori Imperiali. La capătul străzii, pe dreapta, e forul lui Traian unde se înalță Columna, certificatul de naștere al poporului român. Ne uităm cu pioșenie, e tare frumoasă Columna. Dar ce caută sf. Petru cocoțat sus? Păcat ca nu reușesti sa vezi scenele sculptate și nici nu poți să te rotești in jurul ei. Baza columnei si tot forul lui Traian e mai jos cu cca 2-3 m față de nivelul actual al solului. În situația asta se afla toate siturile arheologice ale Romei. Explicația este că s-a tot construit peste molozul edificiilor vechi. Sau pt ca nu au dus gunoiul la Mallagrota. Eu am altă explicație: iau naștere dese furtuni de nisip în Sahara și praful ajunge până în România, dar Roma e mai aproape. Aviz nevestelor să șteargă praful din casă, măcar o dată pe săptămână. Acum ar trebui sa mâncam ceva. Luăm niște panini într-un bar, sau mergem la restaurant.

(NR am mincat macaroane, bleah, nu-mi plac macaroanele, broaste nu aveau, cica nu e sezonul lor, mie-mi plac tare mult broastele. Fara broaste Galvani, si mai apoi Volta, nu ar fi inventat bateria. E adevarat, nu la Roma, la Bologna. Dar in Italia, desi li se spune broscari, nu am gasit niciodata broaste, ci doar in Franta, Cuisses de Grenouille, delicioase.)

Dar înainte pun câteva întrebări grupului:

1 de unde au venit latinii în peninsulă?

2 De ce limba latina e o limbă moartă?

Profit de pauza creată pentru a face niște grăunțe din știuleți de porumb la Păunești, tocmai am terminat mălaiul pt mămăliguța. (NR dacii i-au invatat pe latini sa manince mamaliga? Vedeti ca e bogat?)

Recapitulare: Aveti de raspuns la cinci-sase intrebari, doua de mai sus, da si aia cu pretorienii si aia cu imparatul care-mi statea pe limba si aia cu sf Petru si aia cu imparatu inecat la 50cm!

Se lasa cu amenzi!

PS Atentie, imagini care va pot afecta emotional, picioarele doamnelor sunt insingerate, pline de basici, bataturi. Telefoanele ne arata ca am facut 25000 de pasi, fiecare, doamnele 27000, ca au mersu leganatu.

Am propus sa mergem la discoteca, sau la un restaurant de soi, sau mai bine la opera.

Inca nu s-a luat o decizie.

marți, 21 aprilie 2020

Jurnal de Corona XXXII

Unde-i Greta sa-i rup izoleta!
La Roma 2
De la Köln la Roma
Am ajuns la Roma, temperatura e minunata, vremuri grele.
Zborul a fost linistit, mai ales ca n-am avut bilete pe scaun si sotia a stat in spate, mai multe rinduri, iar eu in fata. Am avut loc la gang, nu-mi place la gang, la low cost. Cu cit mai ieftin e biletu, cu atit e mai mare curu stewardesei si ma-mbrinceste de cite ori trece. La fereastra era un pusti de cinci-sase ani, era vizibil emotionat, parea ca nu a mai zburat, genul avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor, la virsta deceurilor. In mijloc era un batran, cam ca mine, atat de simplu, dupa vorba, dupa port, cu miinile batatorite,... un taran, probabil bunicu.
Incepe sa ruleze avionul, batrinul ii explica cum e cu acceleratia, viteza STALL, cu trenul de aterizare, cu flapsurile, eleroane, profundor. Ii spune ca cele mai bune locuri sunt in centrul de greutate unde se reduc toate fortele si momentele, desi fortele aerodinamice sunt in focar. Focarul se poate afla in spatele sau in fata CG, fapt ce duce la stabilitate artificiala si la Fly by wire. Pustiu asculta fascinat, se vedea cum i se invirt rotitele in ochisorii mari, albastri. Spune, aha asta inseamna ca derivata curbei de momente fata de incidenta e negativa. Batrinul il lauda.
Ii mai povesteste bunicu cum ca sistemul de climatizare al avioanelor moderne nu este prea bun daca ar fi virusi la bord. Pe vremuri aerul era expulzat si se baga altul proaspat, acum se-nvirte de 5-6 ori prin cabina, pina-l zapaceste pe virus de cap, ca sa nu consume prea multa energie de la compresor si sa fie Greta fericita.
Copilasul, obosit de mieii pe care-i tot numara privind pe fereastra, adoarme. Deodata incep turbulente. Treceam Alpii, incerc sa ma uit sa vad cositele de care ne povestea prof de aero, Carafoli. De fiecare data cind treci Alpii te zdruncina, ca incep sa-l inteleg pe Hannibal, care a trecut cu elefantii.
Batrinu incepe sa-mi explice de ce sunt aceste turbulente la trecerea Alpilor, cum vintul se prelinge pe munte si pe partea cealalta coboara si ia si avionul cu el. Il intreb daca e de meserie cu avioanele, imi zice nu, el are 6 vaci si multe mioare, multe, si albe si negre. Imi mai spune ca e prima data cind zboara cu avionul, da ca tare-i plac, cum le vedea el cind statea intins pe pajiste, cum brazdau cerul si formau unde de condens, i s-a implinit un vis. Asa a privit in ochii lor ca a inceput sa le inteleaga, cum intelege si pasarile si fluturii. Si-ncepe batrinul sa filozofeze, ca atunci cind esti pe pajiste si vezi avionul, ti-ai dori sa fi in el, si cind esti in avion si vezi o casuta, acolo, acolo, micuta, parca ai vrea sa fii acolo. CE MAI FACi TATA ? parca imi rasuna mereu in ureche -ce sa fac fiule – gindurile ma omoara.
Am aterizat f lin. Nu s-a aplaudat. Imi caut sotia, o vad adincita intr-o discutie cu un tip cu ochelari negrii. Sunt sigur ca e sicilian, ma priveste din spatele negrilor ochelari, ma cintareste, cred ca vrea sa stie cam cite parale fac. Roma e f periculoasa, mai ales atunci cind treci pe verde. Sa fiu atent. Vremuri grele!
**************
De la Bucuresti la Roma
Ziua plecării cu nevasta, arme si bagaje mai puține. Ne prezentăm la CONTROL PAȘAPOARTE cu buletinele, că pașapoartele sunt expirate. E cam umilitor cu buletinul. Se uită lung la noi. Cred că gândesc: ăștia nici la cules roșii nu sunt buni că-i dor spatele si când nu stau aplecați. Decolarea e cu întârziere ca de obicei. În avion nu iau nimic, numai de-al dracu, că sunt supărat pa Ryanair.
Îmi vine în minte prima plecare la Roma. Ce vremuri! Aveam 44 ani. Turiștii ruși plecaseră din țara, lăsând însă interfețele să lucreze. Atunci am plecat cu trenul clasa a doua. La Viena am schimbat gara si trenul. Frumos oraș Viena. N-am văzut nimic, era noapte si în tramvai eram speriat să nu cobor unde nu trebuia. De la Viena ai “impresia” că trenul coboară, Roma fiind la sud. Dar romanii gândesc altfel. Ei te întreabă:
- Quando vai giu? - dacă ai intenția să pleci în România sau în oricare altă parte. Deci Roma eternă e undeva sus. În avion nu mă simt niciodată în apele mele. Nu că-mi-ar fi frică. De exemplu, cel mai liniștit sunt în tren, deși la noi uneori, se pierd 2 ore pe câmp (dacă e vara, fără aer condiționat), până se schimba locomotiva stricata.
- Uite, aici ar fi ceva de inventat Mihai: înlocuirea unui avion defectat în zbor, cu unul bun.
Abia aștept să ajung la Ciampino să bem o cafea. Oricum acolo cafeaua e mai ieftină și mai buna decât la Otopeni. La noi e un alt mod de gândire: cine își permite sa meargă cu avionul nu se uită la prețul unei cafele în aeroport.
*****
Am ajuns cu bine. Apar și prietenii noștri
“Ce mai freamăt, ce mai zbucium
Locul clocoti de zgomot si de arme si de bucium.”
******
Ne intilnim cu prietenii, ne pupam si ne imbratisam de la distanta, ne-a ramas obiceiu din vremea virusului, nu stiti voi.
Giorgio se simte ca acasa, in lanul de secară. Pare a cunoaste toata Roma, saluti Lucio, que mai fai Antonelo, ciao Ornela, come stai Celulita..

luni, 20 aprilie 2020

Jurnal de Corona XXXI

Excursie la Roma 1
Miine-poimiine zburam la Roma. Desi se spune ca toate drumurile duc la Roma, al meu nu a dus niciodata acolo, cum spunea Dan Spataru:
Drumurile noastre poate
Se vor întâlnii vreodată
Drumurile și iubirea
Gândurile, fericirea
„Vedi Napoli e poi muori“, che pronunciò il rinomato scrittore tedesco Goethe si n-am murit. Fusei in Amalfi, in Rimini, in San Remo, in Montepulciano d'Abruzzo, in Brunello di Montalcino, da unde nu fusei, da nu am fost la Roma. Sincer sa fiu nici nu mi-as fi dorit. Nu-mi place pizza si nici macaroane.
Dar am cedat presiunii femeilor. De fapt lupta a fost crincena, nici prizonieri nu s-au luat. Bietul G. a fost luat cu asalt de d-na T (nume schimbat de redactie), inca in urma cu doi ani. Dar si cea mai semeata fortareata pica lovita de picatura chinezeasca. Dumneai fuse deja de jde ori la Roma, chiar si ultima data. Pai ce vine dupa ultima? Nefasta mea, care uneori, f rar, devine sotie si prietena ei d-na T, vor sa-si ia pantofi italienesti, din China, cum am luat si de la San Marino. Acolo ne-a prins o ploaia torentiala si un prieten era mindru incaltat cu pantofi de lux, noi, de la San Marino. A doua zi, pe plaje, desi era descult, parea incaltat, deoarece iesise vopseaua in piele. Unii ziceau ca sunt pantofi de unica folosinta pt. domni, care ajung la loc de liniste si verdeata.
Prietena e de fapt sotia (nefasta) unui bun prieten. In patru, si chiar insotiti de baietii nostri ca brazii, cind inca aveau mucii pe piept, am facut, de multe ori, cararile si padurile seculare nesigure, fie Carpati, fie chiar Ceahlau. E absolut neobisnuit ca sotiile prietenilor sa se inteleaga. Nu-mi explic. Pe bunul meu prieten admiratorii cartii mele il cunosc, e Giorgica (Giorgio, pe italieneste), care vine de la Gheorghe, dar lui i se spune Titi, ca vine de la Constantin. Cei care nu au citit cartea nu au decit sa se rusineze, sa va fie rusine, incultilor.
Constantine, Constantine,
Ma mir si ma uit la tine!
Ziua, noaptea prin padure,
Plin de roua, vai de tine!
Si daca ma uit mai bine,
Constantine, Constantine,
Neagra-i camasa pe tine!
Asa ca Giorgica, in loc sa-si spele rufele la riu, suflecate pin-la briu, la fel ca orice moldovean de la Stefan babanu, cind a zis el, unde sunteti moldovenii mei, a plecat la Roma, cu badea Cartan si a tot stat acolo, zi de vara pina-n seara, pin-s-a desavirsit revolutia romaneasca, de tip nou. Le-a facut alora si drumuri, si biserici, si avioane si da tate, da ase mai ghinisor, si la ce le-a folosit.
Si au zis, haide ba sa vezi si tu, mi-au zis, ca Roma e pe sapte dealuri pe care au facut case si castele, si gradini, si stadioane, si teatre si opere de arta, si biserici, multe biserici, gradini minuni ale lumii, aia cu lupoaica, Romulus si Remus.
Zburam de la Köln cu Ryanair, la 12:05, ne intilnim la Ciampino, pe la prinz, ei vin de la Bucuresti. Si ei tot Ryanair zboara, da de la Bucuresti e mai scump, desi e la vale. Pregatirile bagajelor a fost f grea, dimensiunea maxima a acestora este de 40x20x25 cm. G a propus sa ne luam si noi niste posete. Vom renunta la chiloti si ciorapi de schimb. Sa le vad unde pun pantofiorii.
Se anunta o temperatura ideala, cer senin, vremuri grele.
Va vom tine la curent! Tineti computerele deschise!
Forta Italia!
P.S G e extrem de suparat, nu-i place sa piarda, a trecut la represalii, vor fi distribuite chestionare cu istoria Rome antice. Vremuri grele!

duminică, 19 aprilie 2020

Jurnal de Corona XXX

Adevarat a inviat!
A mai trecut un Paste, partea buna e ca e prima data cind nu m-a durut capul, ca nu ai domne cu cine sa bei! Ca-mi spunea un prieten in ce hal a ajuns, bea tuica cu nevasta. Si de mincat, am mincat, dar nu chiar asa, ci destul de linistit. Cel mai tare maninci in gasca, mai o maslina, mai o tarta, mai ceva...
Partea rea, partile rele nu vrem sa le amintim, ce rost are sa ne necajim? Nu putem schimba nimic. Dar a fost totusi o mica schimbare, un mic eveniment, lucruri de care avem mare nevoie in zilele actuale.
Acum ma intorc la cotidian, la reparat acoperisul, ca ar fi fost pacat sa lucrez in zilele sfinte. Am facut deja un plan in Microsoft Project, in cap, cu milestones, cu raspunderi, control calitate etc. Am trasat si drumul critic si diagrama PERT. A fost executat si FMEA (Failure Mode and Effects Analysis). Proiectul se va numi “Acoperisul lucrului bine facut, vrem un acoperis ca afara, Respect”, (ALBF-VAA-R). Mai sunt de redactat, Caietul de Sarcini, declaratia de materiale conform REACH, impactul cu mediu, incl. reciclarea, declaratia de incendiu in caz de foc, echipamentul de protectie pt munca la inaltime. Mai complicat ar putea deveni certificarea suprafetei, deoarece WHO a avertizat ca au aparut multe ciori schioape care aluneca la aterizare pe acoperisuri necorespunzatoare. Sa nu uitam adeverinta, pe propria raspundere, ca nu vom emite codoi.
Conform planului, receptia va avea loc pe data de 1 Iulie, sau August, dimineata pe racoare, in functie de situatia termica, a razelor si a disponibilitatii personalului de lucru. Mi se pare un termen rezonabil, daca ne gindim ca acoperisul are 35 de metri patrati, o jumate de m² pe zi e corect. Desigur primul WP (work packages) e organizarea de santier. M-am hotarit, si am cerut aprobare, pt instalarea unui sezlong si al unui mic frigider de santier, astfel incit sa nu trebuiasca sa cobor de fiecare data pt cite o bere. Nici un WC de santier nu ar strica. Sa nu uitam ca Ford asa a revolutionat fabricatia, a adus apa linga muncitori, eu voi aduce bere rece. Si sculele sunt pregatite, am patru Bohrmaschine, ca sa nu trebuiasca sa schimb tot timpul capetele, de diferite marimi, cu percutor si fara. Alea cu acumulator nu-mi plac, am doua, dar uit sa le incarc. Voi construi si o instalatie antifulger cum a zis Faraday, sau Franklin, pt a putea lucra si pe timp de furtuna. Poate nu ar fi rau daca as instala si un cort peste acoperis pt lucru in timpul ploilor, ca acum e seceta.
Un vecin, turc de meserie, a zis ca ar fi bine sa maresc inclinarea, lucru posibil daca inalt acoperisul intr-o parte, sau il las in ailalta. M-am gindit s-o fac in etapa doua, intii il izolez, (nu stiu de ce, dar expresia “izolezi” ma intristeaza) si mai apoi il darim si fac altu cu inclinatie mai mare. Poate ar fi bine sa-l acoper cu ceva rosu, sau verde, sau sa plantez plante pe acoperis, am vazut la japonezi. Sa pun, de ex, un nuc, acesta ar fi f bun pt ca tine umbra, cum e cintecul, la umbra nucului baaaatrin, Pe baaaanca învechită, / Tu mă rugai să mai rămân / Să te mângâi o clipă. Meri nu mai pun, anul asta nu a facut nici o floare, niciuna, nici una, poate face mere de aur, dar prunu arata bine.
Gasesc ca planul e f bun, am de lucru tot anul, desi nu voi mai putea contracta alte lucrari, deja se pare ca trebuie sa schimb un bec si un intrerupator. Sa vedem daca va fi aprobat de instanta guvernamentala. Deja am simtit ceva presiuni privind termenul de livrare, asa e cind lucrezi cu statul, te f--- si nu-ti da drumul prin curte. Dar anul asta sunt alegeri, asa ca!
P.S Ce ziceti, n-ar fi rau si o macara:
Macarale
Ras in soare argintii,
Macarale, in zori de zi
Suie agale,
Pe albastrele carari
Macarale, suie in zari.
O macara, incetinel,
Mi-a adus un biletel
Il prind iute si-l citesc
"Spor la lucru
Si te iubesc"

PPS Ce ar fi sa angajez doi-trei muncitori romani, mult sub 65 de ani, neizolate, de genul feminin, si femeile trebuiesc promovate! Mi-e teama sa nu se produca probleme ca acestea iau munca nemtilor la sparanghel.
PPPS Si totusi Brigitte ma iubeste, azi mi-a facut cadou mai multe chei de 13-17, franceze, engleze si nemtesti.

joi, 16 aprilie 2020

Jurnal de Corona XXIX


Veta, Veta

Azi e vinerea mare. Desigur stie toata lumea ca-n aceasta zi Iisus a fost chinuit nasol de tot. De aceea si noi ar trebui in aceasta zi sa ne chinuim, sa postim, nu e voie decit apa chioara. Nici tuica, nici vinul nu ar merge pe burta goala. Si in nici un caz otet. Ar fi un semn de solidaritate. Mie mi se pare ca ne chinuim deja, de mai multe saptamini, si cine stie cite ne vom mai chinui!?

Da, eu sunt credincios, poate nu ma credeti, dar eu cred cu tarie ca exista ceva dincolo de ce stim noi, dincolo de ce putem noi influenta. Nu, nu as putea zice ca acel ceva, pe care eu il numesc Dumnezeu, este dator sa aiba grije de mine, sa ma ocroteasca. Nu, nu sunt convins nici ca trebuie sa ma pedepseasca, chiar daca am mai facut si rele. De data asta insa cred ca exagereaza rau de tot.


Stiu, am fost educati sa credem ca noi, oamenii, suntem cei mai tari, vorba aia,

Infruntind furtuni, spargem muntii-n pumni,

lupta noastra nu s-a sfirsit,

pina la unu or sa piara dusmanii poporului.

Si la doua faceam pauza de masa. 

Iata dragii mei, izolati si izolate, ca nu e chiar asa, vine o scirnavie din aia mica si ne arata ca suntem nimic, nimic taiat in patru, nula na nula, nada, degeaba spargem noi muntii, taiem noi padurile, ca-n codru, ca suntem frate cu codru si frate frate, dar brinza-i pe bani, dusmanu nu doarme.


Credinta mea nu e legata direct de biserica, mergem relativ rar sa aprindem o luminare. Chiar si la noi in oras avem slujba ortodoxa, dar nu mai mergem acolo, de cind un preot, care si-a gresit cu totul menirea, a avut o slujba in care ne-a amenintat pe toti, strigind, ca iadul ne maninca. La catolici, si am fost si la evanghelici, e mai omeneste. Catolicii, cu muzica lor, cu orga parca intr-adevar te fac sa te apropii de cer.

Nu pot sa uit zilele de Paste, cind eram copil. Imbracati cu lucruri noi, pe mine ma cam jenau, ca nu aveam voie sa ma murdaresc. Nici mielul nu mi-a placut niciodata. O cunostinta avea o prietena englezoaica, parca. De Paste a mers acasa, in Ro, s-o prezinte familiei. La masa festiva, mama prietenului a facut ciorba de miel si i-a oferit englezoaicei bucata de onoare din miel, capul. Cind a vazut aia capul cu ochii holbati, nu a mai mincat citeva saptamini nimic.


De Paste era prima ocazie sa lipsim noaptea de acasa, la scoli se faceau discoteci pina noaptea tirziu, noi, inarmati cu oua rosii si cu sticlute cu vin, ne impartaseam. Asta era inainte de a se inventa iepurasul. Ce mindrii eram sa mergem Duminica dimineata si sa luam Pasca. Ce mindra era mama de mine! Mai am si acum in portofel, si port tot timpul la mine, biletele, plante sfintite de la mama.

Eram infiorat cind auzem „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând…”

Ma treceau lacrimile cind vedeam sirurile de oameni cu luminarile aprinse, care de care mai ingenios in a le proteja pina acasa.

Dragi prieteni, sa ne rugam, sa fim din nou copii:

Inger, ingerasul meu,

ce mi te-a dat Dumnezeu

Eu sunt mic,

Tu fa-ma mare,

Eu sunt slab,

Tu fa-ma tare...



Paste cit se poate de fericit, atit din partea mea cit si a sotiei!

duminică, 12 aprilie 2020

Jurnal de Corona XXIV

Nu vreau sa mai aud de Greta si de Isoleta, o vreau pe Veta.

Se spune ca atunci cind armele vorbesc, tac muzele. Da cind vorbeste virusu?

Azi m-am sculat f devreme, ca de obicei. Primul lucru, m-am uitat la caprele moarte ale vecinului, la goats (Greatest Of All Time), arata destul de bine, erau mai multe decit la noi. Mai ales la fratele nostru mai mare, pe care l-am asteptat 30 de ani.
Azi aici a fost Pastele, zi sfinta, am zis sa fac un tur. Vremea era fantastica, pacat ca n-am prins-o pe Greta s-o ciufulesc. Fredonam un cintec vesel „Goodbye Michelle it's hard to die

When all the birds are singing in the sky”, 
mergind pe bicicleta, 
“Les bicyclettes de Belsize
Carry us side by side
And hand in hand we will ride,
Over Belsize.”
Deodata in fata mea apare o bestie, ceva enorm, depasea si Câinele din Baskerville, si rechinu alb si chiar, Lupu sur, Moby Dick. O bestie, ce sa mai spun. Mie mi-e frica de ciini, ma musca, am mai spus, si cei de plus. Ca ma gindeam la Frumoasa si Bestia, si bestia avea un snur lung, si la capatul snurului... si la capatul snurului era, erau niste cracane lungi pe patine cu rotile. Cred ca oricine care iese din izolare si se-ntilneste cu asemenea craci, craci care aveau o miscare alternativa, ca o biela manivela, craci care se prelungeau in verticala cu un poponet, sa zic asa, desi era cur in toata regula, obraznic si arogant chiar, poate sa innebuneasca. 
Am simtit instantaneu maretia Invierii, totul s-a trezit la viata, chiar si ouale s-au inrosit, mai ales de cind mi-au furat bicicleta si am o sa nasoala.
Am pedalat ametit, parca eram lovit de Corona fara oxigen. Nu am indraznit sa depasesc Bestia. Am ajuns la gradina, Brigitte ma astepta, am facut un dus rece, desi apa era extrem de rece, am produs o fintina de aburi, mai tare decit termocentrala de la Tincabesti.
Ca tocmai ma atentionase un prieten ca cei care fac sex din an in Paste trebuie sa se pregateasca. Nu am inteles exact cum, adica trebuie sa ne spalam pe miini 20 de secunde, inainte sau dupa cele 30?
M-am linistit cu greu, gifiiam, oare a fost adevarat?
Și te-ai dus, dulce minune,
Ș-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuși este trist în lume!
Am incercat sa-mi revin m-am uitat la Narcis, imi sta bine frizura de Corona, intre flori (Eu sunt cel de mai jos)
Frohe Ostern!

vineri, 10 aprilie 2020

Jurnal de Corona XXX-XXX

De data asta un comentariu serios pe tema Corona.
******
Vorläufiges Ergebnis und Schlussfolgerungen der COVID-19 Case-ClusterStudy (Gemeinde Gangelt)
Prof. Dr. Hendrik Streeck (Institut für Virologie)
Prof. Dr. Gunther Hartmann (Institut für Klinische Chemie und Klinische Pharmakologie, Sprecher Exzellenzcluster ImmunoSensation2)
Prof. Dr. Martin Exner (Institut für Hygiene und öffentliche Gesundheit)
Prof. Dr. Matthias Schmid (Institut für Medizinische Biometrie, Informatik und Epidemiologie)
Universitätsklinikum Bonn,      Bonn, den 9. April 2020
****************

Context: Municipalitatea Gangelt este una dintre cele mai afectate de COVID19 locuri din Germania. Se consideră că infecția e cauzata de o sesiune de carnaval din 15 februarie 2020, deoarece mai multe persoane au testat pozitiv SARSCoV2 după această sesiune. În prezent, sesiunea de carnaval și focarul sesiunii sunt examinate mai detaliat. Un eșantion reprezentativ a fost extras din comunitatea Gangelt (12.529 locuitori) din districtul Heinsberg. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă un protocol în care sunt prelevate 100 până la 300 de gospodării în funcție de prevalența preconizată. Acest eșantion a fost coordonat cu reprezentativitatea sa cu prof. Manfred Güllner (Forsa).

Scopul: Scopul studiului este de a determina nivelul infecțiilor SARS-CoV2 (procentul dintre toate infectate) care au fost supuse și încă apar în comunitatea Gangelt. În plus, starea actuală a imunității SARS-CoV2 este de stabilit.

Procedură: O scrisoare formular a fost trimisă la aproximativ 600 de gospodării. La studiu au participat un număr de aproximativ 1000 de rezidenți din aproximativ 400 de gospodării. Au fost colectate chestionare, s-au luat tampoane de gât și s-a testat sânge pentru prezența anticorpilor (IgG, IgA). Rezultatele intermediare și concluziile a aproximativ 500 de persoane sunt incluse în această primă evaluare.

Rezultat preliminar: S-a determinat o imunitate existentă de aproximativ 14% (pozitiv antiSARS-CoV2 IgG, specificitatea metodei>, 99%). Aproximativ 2% dintre oameni au avut o infecție SARS-CoV-2 curentă determinată folosind metoda PCR. Rata totală de infecție (infecția curentă sau deja trecută) a fost de aproximativ 15%. Rata mortalității (rata mortalității cazului) bazată pe numărul total de persoane infectate din comunitatea Gangelt este de aproximativ 0,37%, cu datele preliminare din acest studiu. Letalitatea calculată în prezent de Universitatea Johns-Hopkins din Germania este de 1,98% și este de 5 ori mai mare. Rata mortalității bazată pe populația totală din Gangelt este în prezent de 0,06%.

Hamburg: Professor Klaus Püschel este prominent in domeniul medicina legala. El s-a hotarit sa faca autopsie la toti mortii din Hamburg, desi Institutul Robert Koch a recomandat sa se abtina la asa ceva, deoarece exista riscul de imprastiere. In statistica de la RKI se spune ca in Hamburg ar fi fost 44 de morti cauzate de Corona. In urma autopsiilor Prof Püschel considera ca numai 35 au fost cauzate de Corona si absolut nimeni nu a murit doar din motive de Corona ci aceasta a dat ultima lovitura unora care deja erau cu un picior in groapa. A fost autopsiat si un mort de 55 de ani, de care nu se stia sa fi avut boli, s-a gasit insa ca acesta nu stia, dar era f bolnav de inima. Prof Püschel este absolut sigur ca actuala pandemie nu va influenta, la sf anului, deloc mortalitatea totala si va fi la fel ca in anii precedenti.
*********
Si daca suna prea optimist, mai e si o veste rea. Nu vom scapa prea curind de acest visur, s-at putea sa dureze ani buni. Persoanele sensibile, printre care ma numar trebuie sa se pazeasca in continuare.