Jurnal de Corona XXXIV

Aseara v-am lasat in aeroport. Eram obositi de drum, si bucurosi de revedere, am stat la taclale, nu stiu despre ce am vorbit, deoarece eram nevorbiti si a spus fiecare cite ceva, in acelasi timp, din ce in ce mai tare, ca sa-i acopere pe ceilalti. Din totdeauna am asociat Italia cu motorete, Vespa, am zis ca-i tara motoretelor, acum sunt putine, parca lipseste zgomotul si mirosul lor. Am mers cu masina pe serpentinele de la Amalfi, nu de prapastii mi-a fost frica, ci de motorete, depaseau si pe stg si pe dr., parca erau tintarii din Delta. Vazusem la TV ca italienii stau la balcoane si cinta, acum nu am vazut mai pe nimeni. Poate pt ca ploua si e frig, ca s-a intors lumea pe dos, in Germania erau 20 de grade, soare si seceta, iar aici 15, ploaie si vint.

De la aeroport la pensiune am mers fara probleme, am observat ca Roma e plina de istorie, si mai ales de istorioare, lui Giorgio i s-a intimplat cite ceva la fiecare colt de strada, la fiecare pietroi, acum 15 sau acum 2000 de ani in urma. Am pipait cu grije notitele, ascunse in mineca, facute cu anii de nastere si anii razboaielor regilor si reginelor. Dar nu a fost nevoie de ele, nu s-au pus intrebari.

**V-as ruga putina atentie, acum vorbeste ghidul:**

A doua zi la Roma:
23 Aprilie 2020
Ieri la prânz, in aeroport, a trebuit sa decidem cu ce mijloc de transport putem ajunge la hotel Aristotel, în vecinătatea gării principale (stazione Termini). Din variantele taxi, tren, autobuz am sugerat “avtobuzul” fără să întâmpin proteste. Văd că se respectă autoritatea ghidului cel puțin acum la început. Nu s-au organizat încă. După cca 2 ore eram în camerele de hotel. În mod normal trebuia să-i scot afară, sa încep vizitarea orașului, dar grupul era un pic obosit. Două erau motivele: vârsta si tipul de excursie. Excursia virtuală e mai obositoare decât cea reală. Dimineața la micul dejun (colazione), inclus în preț, toată echipa e bine dispusă. Gem, unt, cornetti, cafea capucino, sau ceai. Nu e un mic dejun nemțesc (Frühstück), sau englezesc, (Breakfast), dar e suficient. (Nota redactiei: Doamnele au coborit un pic mai tirziu, erau stralucitoare, le prieste Roma).
Luăm metroul (metropolitana), linia B, de la stația Castro Pretorio, pt a ajunge la Colosseum. În zonă se văd încă parte din zidurile castrului pretorienilor, castru construit lângă zidurile Romei, dar în exterior.
Pretorienii formau garda imperială. Istoria gărzii pretorienilor se întinde pe cca 300 de ani înființată de Octavian si desființată de Constantin. De ce? Vă rog să aflați. Metroul si stațiile de metrou ale Romei nu impresionează pe prietenii noștri. In București arată mai bine, metroul fiind mai nou. În plus la noi, in stațiile de metrou, aerul e mai plăcut (e ionizat). Ieșim la suprafața la Colosseum. De fapt se cheamă Amfiteatru Flaviilor deoarece a fost construit în timpul dinastiei acestora (Vespasian, Tito, Domițian). Colosseum e impropriu denumit, în vecinătate exista o statuie uriașă a lui Nero, denumită Colosseum. (NR: incerc si eu sa arat ca m-am pregatit: am putea incepe cu panem et circenses, este acuzativul lui panis et circenses, adica piine si circ, dar sunt admonestat mintenas, ce te bagi bha, ce tu esti sefu?).

Soțiile au vrut inițial sa facă fotografii cu gladiatorii din zonă, dar au renunțat. (NR Eu am vazut si gladiatoare, niste bunaciuni). Prea arătau a gladiator de operetă, mai ales că unul din ei trăgea dintr-o țigară. Ori e știut că gladiatorii nu aveau voie să fumeze, ptr. ca nu mai dădeau randament în arenă. 

********

Astazi, desi este ieri, vremea e frumoasa, 20 de grade, soare la mal.

Inainte de a-i da, din nou, cuvintul ghidului, trebuie sa fac si un anunt umanitar, de altfel previzibil, odata cu inventarea mersului pe jos, pantofii doamnelor bat, string, le vedem cum se chircesc la fiecare pas. Cautam solutii!
*****

Atentie, LINISTE, vorbeste ghidul, scuze de intrerupere:

Le arăt, în vecinătate, Arcul lui Constantin. Nu e grandios, dar e cel mai valoros arc de Triumf din Roma. Cineva din grup nu îl admiră suficient și îl admonestez. (NR Eu am fost acela, las capul jos, rusinat). Arcul a fost construit cu materiale luate de la alte monumente. Statuile de pe arc sunt statui de daci, luate din forul lui Traian. Acolo existau aproximativ 100 de statui de daci, multe din ele ajungând în muzeele lumii. Arcul de Triumf a fost, de fapt, construit de senatul Romei, in cinstea împăratului Constantin, după bătălia de la Ponte Milvio. Maxențiu, celălalt împărat, s-a înnecat in Tibru în timpul bătăliei, că altfel Constantin îl invita la o berică. (NR iar ma bag, dar asa deoparte, in soapta, am citit undeva ca un imparat s-a innecat intr-o apa de 50 de cm adincime, nu stia sa innoate, dar era si imbracat in armura, o fi asta sau altu?). După câțiva ani Constantin îl bate si pe celălalt împărat, am uitat cum îl chema (NR imi sta pe limba) si pune capăt tetrarhiei. Așa se scrie istoria de către învingători. Mie Maxentius (in latină) îmi era chiar simpatic. In șase ani cât a fost împărat a ridicat o bazilică in forul imperial. Era o datorie sacră ca împărații sau aristocrații să lase pt posteritate cunstrucții publice care să le amintească numele, cei care nu aveau bani, vorba lui Arghezi:
“nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte
decât un nume adunat pe o carte”.

(NR atentie pacaleala, asta e adresata mostenitorilor lui, da de fapt e putred de bogat, are peste 30 de gaini)

De la Colosseum mergem la piața Veneția, pe strada numită Via dei Fori Imperiali. La capătul străzii, pe dreapta, e forul lui Traian unde se înalță Columna, certificatul de naștere al poporului român. Ne uităm cu pioșenie, e tare frumoasă Columna. Dar ce caută sf. Petru cocoțat sus? Păcat ca nu reușesti sa vezi scenele sculptate și nici nu poți să te rotești in jurul ei. Baza columnei si tot forul lui Traian e mai jos cu cca 2-3 m față de nivelul actual al solului. În situația asta se afla toate siturile arheologice ale Romei. Explicația este că s-a tot construit peste molozul edificiilor vechi. Sau pt ca nu au dus gunoiul la Mallagrota. Eu am altă explicație: iau naștere dese furtuni de nisip în Sahara și praful ajunge până în România, dar Roma e mai aproape. Aviz nevestelor să șteargă praful din casă, măcar o dată pe săptămână. Acum ar trebui sa mâncam ceva. Luăm niște panini într-un bar, sau mergem la restaurant.

(NR am mincat macaroane, bleah, nu-mi plac macaroanele, broaste nu aveau, cica nu e sezonul lor, mie-mi plac tare mult broastele. Fara broaste Galvani, si mai apoi Volta, nu ar fi inventat bateria. E adevarat, nu la Roma, la Bologna. Dar in Italia, desi li se spune broscari, nu am gasit niciodata broaste, ci doar in Franta, Cuisses de Grenouille, delicioase.)

Dar înainte pun câteva întrebări grupului:

1 de unde au venit latinii în peninsulă?

2 De ce limba latina e o limbă moartă?

Profit de pauza creată pentru a face niște grăunțe din știuleți de porumb la Păunești, tocmai am terminat mălaiul pt mămăliguța. (NR dacii i-au invatat pe latini sa manince mamaliga? Vedeti ca e bogat?)

Recapitulare: Aveti de raspuns la cinci-sase intrebari, doua de mai sus, da si aia cu pretorienii si aia cu imparatul care-mi statea pe limba si aia cu sf Petru si aia cu imparatu inecat la 50cm!

Se lasa cu amenzi!

PS Atentie, imagini care va pot afecta emotional, picioarele doamnelor sunt insingerate, pline de basici, bataturi. Telefoanele ne arata ca am facut 25000 de pasi, fiecare, doamnele 27000, ca au mersu leganatu.

Am propus sa mergem la discoteca, sau la un restaurant de soi, sau mai bine la opera.

Inca nu s-a luat o decizie.