Jurnal de Corona XXXVII

Sunt extrem de nervos, si suparat, bai Izolati si Izolate, pai bine ba, voua nu va e rusine? V-am laudat, am zis ca sunteti cei mai inteligenti cititori ai mei, v-am rasfatat cu muzica, cu versuri, cu pilde istorice si voi, ce faceti voi!? V-am dat un test si l-ati picat cu totii, da chiar cu totii, fara exceptie.

Doar saracu Fanica Novac a raspuns corect la o intrebare, la doua nu a stiut, si pe restu le-a macelarit.
Dar noi, Novacii si Calomfirestii, suntem rude vechi imparatesti, din vremuri de demult, noi am fost generalii lui Mihai Viteazu
— Unde sunt ceilalţi, clucere? întrebă Vodă. Unde-i Baba Novac, unde-i Banu Manta, Radu Calomfirescu, unde-s fraţii Buzeşti?
Ei toţi beau, se veseleau
Şi pe domn îl fericeau,
Dar când fu despre beţie,
Despre dalba veselie,
Iată, nene, că sosea
Şi la domn îngenunchea
Radul din Calomfireşti,
Zmeul Ţării Româneşti,

Intentionam sa va invit la un restaurant de lux, sau sa va invit la opera, sau la discoteca, sau la calzatore, dar pt ca m-ati enervat, va bag din nou istorie, sa va saturati.

Atentie, vorbeste din nou sefu:

Să continuăm:
Ieșim de la sedinta, deși am mai fi stat la taclale. Pofta de vorbă ți-o deschide urgent un “bicchiere di grappa”. Duc dorul la un păhărel de țuica de prună îndulcită cu miere, combinație apreciată de soțiile noastre, dar disprețuită de Mihai. (NR Bleahh) Zice că stric țuica. Cel care îmi dă mierea, zice ca stric mierea.

Suntem în piața Veneția, km 0 al Romei. (NR i s-a rupt tocul pantofului unei doamne) Piața e dominata de monumentul închinat lui Vittorio Emanuelle, primul rege al Italiei. Monumentul se cheama și “Altare della Patria”. Este cu adevărat monumental, dar nu se potrivește cu arhitectura din jur. E mai înalt decât toate clădirile din jur, chiar si decât Capitoliu, una din cele șapte coline ale Romei. Urcăm “scalinata” flancată de două statui enorme: Castor si Polux, fiecare cu calul său. (NR Nu e adevarat, noi nu aveam cai) Ajungem în “Piazza Campidoglio” flancată de trei palate. Piața a fost proiectată de Michelangelo, la cererea unui papă.
“Musei Capitolini” este denumirea pt. palatele ce stau față-n față si constituie primul muzeu public din lume. Drept în față se află palatul senatorial care aparține Consiliului comunal al Romei. Piața a fost pregătită de papă în cinstea sosirii în vizită a împăratului Carol al V-lea.
Nu mai înțeleg nimic.... (NR Mi s-a facut o sete de mor, da berea italiana... bleah)
Cu câțiva ani mai înainte, în anul 1527 se produsese “sacco di Roma” adică jefuirea Romei de către armatele de mercenari ale împăratului. De ce? Pt. că numai fuseseră plătite.
Dar să revenim în piață. (NR o piata extrem de saraca, nu tu morcovi, nu tu cartofi, nu tu mici cu mustar). In mijlocul pieței au așezat statuia ecvestră a împăratului Marc Aureliu, aici e o copie, cea originală se află in muzeu, fiind singura statuie ecvestră din bronz din Roma antică. Muzeele conțin sculpturi si picturi. Se găsesc si o mulțime de busturi de Împărați ori consuli, acestea se făceau in antichitate la foc automat.
Impresionează fragmentele unei statui uriașe a lui Constantin cel Mare (au fost mai mulți Împărați chemați Constantin). Ce moacă are Constantin! Parcă ar fi repetentul clasei. E o impresie greșită, a fost un abil oportunist. Puteti afla asta si singuri.

(NR iar trebuie sa facem o pauza, s-a rupt si celelalt toc de la alt pantof. Ca le-am spus sa-si ia niste tenisi chinezesti, da ti-ai gasit, ele nu si nu, ca daca-i vede Mario, ce-o sa zica, si poate facem si poze? Sa nu uitam ca legiunile romane purtau Caligae, un fel de sandale italienesti din piele, nu din plastic, fara toc si de aceea erau capabili sa marsaluiasca zi de vara pina-n seara. Talpile caligae erau intarite cu cuie din fier. Fiind deschise nu le transpirau picioarele si deci nu puteau. Duoamnele romane purtau calcei, tot un fel de sandale, FARA TOC, dar mai colorate.)

Rusii erau mult mai avansati, calcau totul in bocanci:

Soldate rus, soldate rus,
Te-ai înălţat acolo sus
Că liberaşi popoarele
Sau fiindcă-ţi put picioarele?

Azi e Duminica, Duminica e FOTBAL, tare mi-ar place sa mergem la fotbal, joaca AS Roma contra Inter, meci mare. Degeaba mergi la Roma daca nu mergi la meci, nu vei intelege in veci ce e aia Roma. Le vom lasa si duomnelor o pauza binemeritata, le trimitem la biserica.

Cum zicea Rita Pavone:

Perché, perché
La domenica mi lasci sempre sola
Per andare a vedere la partita
Di pallone
Perché, perché
Una volta non ci porti anche me

Chissà, chissà
Se davvero vai a vedere la tua squadra
O se invece tu mi lasci con la scusa
Del pallone
Chissà, chissà
Se mi dici una bugia o la verità

Ma un giorno ti seguirò
Perché ho dei dubbi
Che non mi fan dormir
E se scoprir io potrò
Che mi vuoi imbrogliar
Da mamma ritornerò

Da dupa aia Ritornerò, in ginocchio da te.

*****************
Dar sefu e sef, cica fotbalul e pt mujici, iar ne duce la pietre.
Aduceti copiii aici linga pietre, sa simta dogoarea nestinselor vetre, si dati-i cu capul de zid, sa stie ce-i aia partid.
********
Lângă Palatul Senatorial, latura de nord, se află “lupa capitolină” cu Romulus si Remus, pe românește lupoaica. Se credea că statuia e din antichitate, dar s-a descoperit că a fost făcută in evul mediu. În antichitate se turnau separat fragmente ale unei statui și apoi se asamblau. Abia în evul mediu s-a reușit turnarea unei statui într-o singura sarja de bronz. Pt a justifica stăpânirea romanilor peste alte popoare, s-au creat legende privind originea divina a lui Romulus, întemeietorul Romei si primul rege. (NR Avertizare, de ce le chema pe multe nefeste Sabina, fiti atenti ca vine examenul)
Cei de fața au învățat la școală despre Eneida scrisă de Virgiliu. Eneas avea origini divine, mama lui fiind Venus, plecat din Troia distrusă împreună cu tatăl si fiul său, au debarcat pe coasta peninsulei italice, unde fiul său, Ascanio, a întemeiat un regat. Rhea Silvia, o vestală, urmașă a acestora, a fost sedusă si abandonată de zeul Marte, dând naștere gemenilor Romulus si Remus. Acum spuneți și voi ce puteau pune pe masă niște barbari sălbatici? Victoriile mergeau înaintea legiunilor romane.

Părăsim legenda pt a spune ceva despre forurile imperiale. De aici de pe Capitoliu se văd ruine de temple și bazilici. Drept în față e arcul de Triumf a lui Septimius Severus. În stânga se află Curia (sediul Senatului Romei) și închisoarea Mamertine. Au fost închiși aici nume cunoscute: Vercingetorix, Sfinții Petru și Pavel și alții. In dreapta, în depărtare, se vede colina Palatin cu palate în ruină.

Îmi amintesc că eram la Roma într-o discuție cu Roco, custode la muzeul Vatican, și mă întreabă dacă în România avem vestigii din timpul Imperiului Roman. Îi spun de Podul lui Traian, Ulpia Traiana Sarmisegetuza, Tropaeum Traiani și de urme ale unor castre. Un băiat din Făgăraș care era și el prezent, văzând că sunt cam puține îmi zice în română:
-Dar Titi, mai sunt și Arenele Romane din București.
Ce puteam să-i râspund?
- Am putea băga și Piața Romană.
Avea o scuză. Nu văzuse, doar auzise de Arenele Romane.

Nu am zis nimic de lupoaică. Cum ei nu găseau lupoaica lor din antichitate, putea să cadă măgăreața pe noi. Poate a venit singură la noi, cine știe. Zic asta, pentru că nu stă mult într-un loc. Referitor la ruinele noastre, de fapt ale lor, acum câțiva ani s-a oferit “cineva” să restaureze Colosseum. Nu mi s-a părut o sumă mare. Oare cât ar costa restaurarea forurilor imperiale? Ar trebui să contribuie și biserica catolică, știți de ce. (NR de ce?, intrebare de examen)

Cum atenția auditoriului meu cam scăzuse, nu știam ce să fac. Mai trece și o fătucă pe lângă noi fluturând în aer o umbreluță roșie, urmată de o turmă de excursioniști. Parcă mi-a aruncat o scurtă privire disprețuitoare. M-am simțit ca sfântul Sisoie în rai când nu avea ce face, știți voi, din Topârceanu.

(NR Pt repetenti, da si pt diaspora, spre aducere aminte: “Un sfant de cei mari, cu picioarele goale în sandale de argint și cu cerc de lumina în jurul capului, mergea în fruntea lor batand tactul din toiag.
— Blagoslovește, sfinte parinte! îl întampina de departe Sisoe, cu voie buna.
Dar celalt nici nu-și întoarse capul macar.
— De dimineața ai pornit la treaba…, îi striga iar Sisoe, cercand sa intre-n vorba.
Dar sfantul cel mare tot nu catadicsi a-i da raspuns, ci se încrunta doar la el și-i facu semn, din treacat, sa nu-l tulbure cu vorbe în deșert”.)

Ca să atrag atenția alor mei, le-am promis că o să le povestesc in viitor și despre sărbătoarea lupercaliilor la romani și despre lupanare. (NR Cam cazusem in letargie, da ne-am bucurat f tare sa auzim despre lupercali)

E timpul să schimbam registrul. În zona statuii lupa capitolina sunt niște scări pe care le urcam. Intrăm in basilica Santa Maria in Aracoeli, pe ușa dinspre altar. Basilica e o bijuterie încărcată cu opere de artă. Îi întreb dacă au văzut ceva care îi intrigă. Nu îi las prea mult să cerceteze. Aș pierde din punctaj dacă ar descoperi, așa ca le spun eu: coloanele din biserică nu sunt toate la fel. Au fost luate din templele si basilicile din forum.
-Am observat eu că lipseau niște coloane din forum, zice Mihai, ca de obicei sa se dea destept.

Ieșim din biserică cu părere de rău. Descoperim că suntem la înălțime. In fața noastră se aștern 124 de trepte din marmoră, pe care trebuie sa le coborâm cu grijă. Aici vin de obicei cuplurile căsătorite si urca scările. Se zice ca dacă vrei să câștigi la loto, trebuie să le urci în genunchi. Problema e că treptele sunt înalte, așa că renunțăm.
(NR atentie sansele de a cistiga la loto cresc daca joci)

P.S Nu mai am nici o veste de la Brigitte