umor german

 

Urmare din episodul trecut.

Rezumat: unui barbat falnic, neamt, i s-a infectat un deget. Rezista cu stoicism pina intervine sotia si-l trimite la medic.

Punctual la 17:30 intru in cabinet. O dama draguta de la receptie arunca o privrea asupra degetului meu. Ii spun asistentei ca am venit sa-mi dea niste crema pt deget. Ea da din cap si zice ca trebuie sa ma vada doctorul si precis imi va taia degetul. Nu, nu, insist eu, o crema speciala e suficienta, taiatul nu ajuta la nimic. Asistenta contraataca, nu e asa de simplu, degetul arata destul de rau. Fara operatie nu se poate. Ei bine, fie si operatie, daca se anesteziaza nu poate fi prea rau. Simt o privire mirata. Anestezie, intreaba ea. Acum pe bune, doar n-o sa ma taie pe viu, fara narcoza. Fiti atent, zice asistenta, daca va anesteziem atunci va trebui sa va intepam odata in dreapta si odata in stinga degetului. Asta va durea mai tare decit sa va taiem un pic si gata. Sa ma intepati, ma mir eu. Ma gindeam ca-mi puneti o masca pe fata si sa ma adormiti cu un gaz cum e Isofluran, Sevofluran sau chiar Desfluran. Mi se parea ca asistenta nu ma prea lua in serios. A inceput sa zimbeasca si m-a invitat in cabinet.

Dupa ce am stat acolo o vesnicie, dupa ca 10 minute apare si dom doctor cu sora. Se uita la degetul meu si spune ca arata f rau si ca trebuie sa fie si f dureros. Mare destept, pt o asemenea diagnoza nu trebuie sa fi doctor, asta putea oricine sa constate. Ii repet ce-i spusesem si asistentei, ca ar ajunge daca mi-ar prescrie o salba, as fi in doua minute plecat si nu ar mai trebui sa stau printre simulantii aia din sala de asteptare. El da din cap si zice ca mai bine isi ia timp 5 minute si taie infectia. Asa ceva merita un pacient si simulantii mai pot astepta citeva minute fara sa moara. S-ar putea, zic eu, ca ei sa supravietuiasca, dar cred ca eu nu. Asistenta cotrobaie prin sertare si scoate un intreg arsenal de cutite, topoare, bandaje, sticlute. Medicul se uita multumit la scule si constata ca are tot ce-i trebuie. Aceste multe instrumente impresioneaza un pacient, spune el sagalnic. NU, de trei ori nu, spun eu, lipseste anestezistul. Incepe sa rida ca un apucat, sadic si diabolic.

Nici nu veti remarca taietura. Durerea va fi mai mica decit e acum. Nu e cazul de anestezie.

Adica eu platesc asigurare de sanatate dar cind e vorba de anestezie nu se poate. Asta e medicina din evul mediu, fara narcoza ii replic medicului. El ride si ma-ntreaba daca vreau sa ma uit la ce face. Ar fi interesant sa ma uit. Adica sa privesc cum mi se taie o bucata din corp, fara anestezie si cum se scurg diferite lichide formate din proteine si zellditruse adica puroi. Simt cind ma atinge ca a pleoscait ceva ca atunci cind eram copii si aruncam cu baloane cu apa. Iese cite ceva, remarca medicul. Gata, raul s-a dus, as putea sa ma uit, arata f bine. Ciudata tagma mai sunt doctorii astia.

Inca un pic sa stergem. Apasa pe rana si ma apuca o durere imensa. Imi vine sa lesin, dar ma decid pt varianta barbateasca sa rezist la durere. Mai trebuie un pic dezinfectat, bandajat si gata. Chiar asa rau nu a fost. Dezinfectantul a actionat ca si cum degetul ar fi fost aruncat in foc. Ma uit urit la doctor. Imi zice ca farmacistul a zis ca acest dezinfectant nu arde. Inca o minciuna a vinzatorilor.

In sfirsit pleaca si ramine sora care ma bandajeaza enorm. Simteam de parca mi-ar fi taiat degetul. Zice, hai ca nu a fost chiar asa de rau. Depinde de care parte a baricadei te afli.

In definitiv nu sunt un pampalau, dar totusi am gasit intreaga procedura cam exagerata, ramin la parerea ca o crema ar fi rezolvat mai usor infectia, mai devreme, sau mai tirziu.

Autorul mi-a dat liber in a-l deconspira. Se numeste Frank Otte, si cartea "Das hatte ich mir anders gedacht. Ich und die anderen Kurzgeschichte“

Traducere libera: "Ma gindisem altfel. Eu si alte povesti scurte."

Carte se poate procura ca e-Book, costa cit doi mici. Frank a vindut pina si-n Luxemburg si spera sa se vinda si–n Romania, lucru care ar ajuta la integrarea europeana si in NATO.

Umor nemtesc

 Umor german.

Primul meu post de proiectant in Germania, dupa un an de taiat lemne, a fost la o firma mica din domeniul instalatiilor de imbuteliere.

Cind am ajuns, se faceau primii pasi in CAD, erau doar doi desenatori, un baiat si o fata. Fata a plecat f repede, nu se potrivea atmosferei barbatesti si fiind singura femeie ar fi trebuit sa-i faca doar pt ea un WC separat.

Celalalt era Fritz, nume schimbat de redactie. Era tipic neamt, inalt, extrem de blond, un pic grasut. Dar era plin de umor, cumva atipic pt nemti. Eu eram subiectul lui zilnic de misto, mai ales ca nu prea stateam bine cu germana, de abia eram de un an in Ge, si nu puteam reactiona cum mi-as fi dorit. Ce nu stia el atunci e ca pricepeam totusi mai mult decit credea el. Era desenator, mai tirziu a studiat.

Ne-am inteles f bine, prieten ar fi mult spus, dar ne ajutam reciproc si la munca si uneori si privat. Mottoul lui era „exista viata si dupa munca“. Aplicarea acestuia insemna multe discutii cu patronul atunci cind erau necesare ore suplimentare.

Cindva, dupa vreo sase ani, eu am plecat la Siemens, iar el a plecat undeva in Bayern.

Nu ne-am vazut vreo 30 de ani, ca de curind sa vad in FB ca ma urmareste. Am luat legatura cu el si am aflat ca a scris o carte. Am comandat-o urgent si-ncerc sa traduc cite ceva din ea. O voi traduce f liber, deoarece autorul era maistru in jocuri de cuvinte practic intraductibile.

Nu am obtinut inca aprobarea lui pt publicare, de aceea i-am schimbat numele si nu am spus numele cartii.

Degetul dureros

A inceput destul inofensiv. La inceput a fost doar un pic rosu, mai apoi s-a format insa puroi. Nu prea mult, ci doar un pic. Ce sa faci se intimpla, nu se moare din asta. Se pare ca degetu avea insa alta parere. Cindva s-au gindit bacteriile: Iata un deget. Sop pe el! Si degetele s-a gindit, ce rahat! Ce vor astea pe aici? Bacteriile au spus: “aici e bine, raminem la tine, tu deget.“

Precis au aparut din Facebook, sau alta retea, unde bacteriile si-au invitat toti prietenii. Degetul meu a privit bacteriile f suspect. De aceea a anuntat politia imunitatii, pt a-i goni pe acesti intrusi trebuie sa fi aparut sute de batalioane de leucocite, pt a Phagozytieren, adica sa le haleasca. Un mare macel. Cimpul de bataie devenea tot mai mare si degetul meu la fel. La inceput a fost cit unvirf de ac, dar cu timpul si multe pierderi in zona d elupta, cind tot mai mult ebacterii si granulosyten mureau s-a format un puroi cit un bob de mazare, linga unghie pe partea dreapta.

Politia imunitara in loc sa-si faca treaba discret, a inceput sa tropaie. Lupta devenea f fierbinde. Eu am observat ca degetul devenea tot mai cald.

Dupa trei zile nu s-a linistit nimic. Leucocitele si bacteriile luptau inca unele impotriva altora. Nu se cristaliza nici un invingator. Cimpul de lupta devenise la fel de gros ca o capsuna, si lua culoriile steagului francez, albastru, alb si rosu. La munca ma deranja teribil. Cind apasam cu degetul pe tastatura ma durea degetul aratator si chiar cind miscam mausul. Mi-am dat seama cit de important e degetul si la calculator. Am incercat sa ignor. Infectia a venit singura, deci va pleca singura. Cindva o sa se sparga, sau va disparea.

Din pacate nu am calculat determinarea sotiei. A fost de parere sa merg la doctor. Mi-a tinut o pledoare plictisitoare despre infectarea singelui.

Bineinteles durea, durea tare rau. Dar eu nu sunt un pampalau. Pt asa un nimic n-o sa dau navala la doctor sa stau ore intregi la coada impreuna cu toti simulantii! Hotarit lucru, se va vindeca de la sine. Trebuie sa ai incredere in propriul tau corp. In definitiv ce ma intereseaza diagnoza ignoranta a sotiei mele? Desigur ceva simptome de infectare a singelui se vedeau. De exemplu inrosirea zonei, fierbinteala degetului, umflatura si durere. Dar lipseau alte simptome care m-ar fi facut nervos, de ex. inrosirea venelor. De asemenea nu tremuram, nu eram aiurit, nu gifiiam si nici inima nu batea neregulat.

Totusi inima a inceput sa tropaie cind m-a sunat sotia in biuro si mi-a spus ca a obtinut o programare la doctorul de familie pt aceasta seara. Si asta numai pt ca o deranjeaza pe ea suferinta mea trebuie sa merg la doctor!

Va urma!

nu am blog

 

nu am blog

toti pretenii mi-au spus, ba esti atit da dastapt si talentat de ce nu-ti faci ba si tu blog, nu vezi ca toti prostii au?

Io le-am zis, si ce ba daca-mi place sa beau inseamna sa-mi iau circiuma? Sau daca-mi plac muierile trebe sa cumpar un bordel?

Asa ca nu-mi fac blog!

Aceasta a fost prima postare, la data de 25.09.2009, cind am infiintat acest blog. Am scris peste 400 de articole care au fost citite de 731.825 de ori. Uneori aveam chiar cite 10000 de citiri lunar.

Ce s-a schimbat in acesti 16 ani?

1.     Desigur, in primul rind m-am schimbat eu. Intentia mea a fost sa scriu ceva cu mult umor, sa fie un loc de intilnire pt glume, bunadispozitie, ris. Probabil ca mi-am mai pierdut din spirit, batrinetea uneori se face simtita.

2.     In prima faza si chiar si mai apoi am reusit sa scot niste texte amuzante si am avut si norocul unor comentatori pusi pe sotii.

3.     Intre timp unii au disparut, din nefericire unii chiar au parasit aceasta lume, au aparut altii, destul de putini, f multi dintre ei tacuti, vad ca se citeste, dar nu se comenteaza.

4.     Cel mai trist e ca s-a schimbat atmosfera, oamenii au devenit “seriosi”, se iau prea in serios, sunt gravi, au uitat sa rida, multe poante ale mele sunt interpretate drept aroganta. Si desigur apar reactii, unele pline de ura.

De altfel nu numai pe acest blog s-a insinuat aceasta atmosfera, ci mai peste tot in net. Injuraturi, amenintari, jigniri au devenit obisnuinta, de f multe ori fara motiv, doar asa de “distractie”.

Si nu numai in Romania, vad ca si-n Germania e cam la fel.

Nu pot trage nici o concluzie, e doar trist, tare trist, atit!

update... 

Iata ce spune David Precht, un filozof neamt f activ in mass media: „Ambele lucruri mă enervează. Oamenii care se agită atât de tare din cauza oricărui lucru mărunt și vor să omoare pe cineva cu o bâtă de lemn, precum si cei care nu suportă nicio critică, când e suficient să-i numești idioți”

Iata si o captura de ecran dintr-o disputa pe FB. E vorba de Julia Klöckner, sefa Bundestag care a postat un clip cu ea mergind pe bicicleta cu un ciine. 

Traducere: Ce fel de idiot ești tu de nu știi să conduci un ciine ... poți să-ți pui nevasta intr-o cusca (e din aia de la spectacole cu muieri goale), asta îi convine CDU-ului, dar tu tratezi câinii diferit.

 

Avioane si radare

 

Dar sa incepem cu inceputul. Radarul a fost inventat inca din 1886 cind Heinrich Hertz a observat ca undele radio sunt reflectate de metale. Au urmat multi alti pasi mai marunti, sau mai mari. De exemplu  Christian Hülsmeyer a patentat un dispozitiv in 1904. Si tot asa au mai contribuit unii sau altii, odata cu dezvoltarea aparaturii electrice si electronice.

Mie personal nu-mi plac radarele. Chiar ma gindeam sa-mi vopsesc masina cu materiale care absorb undele, cum e la F 35.

Dar cel mai tare au profitat de dezvoltarea radarului englezii, care au construit inca din 1935, stiau ei ceva, o perdea de radare in lungul coastei. Se spune ca fara radarul englezilor azi toata Europa ar fi vorbit germana, nu numai eu, si, nu de alta, dar cum spunea Mark Twain, „Never knew before what eternity was made for. It is to give some of us a chance to learn German”.

Radarele au si un dezavantaj, nu prea pot descoperi obiecte care zboara la inaltime f mica, cladirile, dealurile, relieful optureaza undele.

Deci f rapid s-a nascut ideea, hai sa facem radare mobile, sa le punem pe avioane, de sus ne putem uita precum vulturii, ulii si condor pasa.

Primul avion care a avut instalat un radar la bord, de inrterceptare, a fost unul de 220 MHz, instalat pe Avro Anson K6260, inca din 1937.

Aici, trebuie sa recunosc, ma voi misca pe o gheata f subtire si, mai ales voi plagia cu nerusinare.

Va urma, dar nu prea curind, se pare ca trebuie sa ma documentez cu inversunare si mai am si treaba la gradina.

 

Motto “"Glumind putem spune orice, chiar şi adevărul." Sigmund Freud”

Noi, occidentalii, si suntem si noi romanii occidentali, nu asa, si mai ales io, ne consideram f inteligenti. Chiar daca n-am inventat hirtia si nici praful de pusca, am facut totusi multe chestii grandioase, de ex. stiloul, ca suntem intelectuali.

Dar sa vezi pocinog. Pe 7 Mai 2025, in plina primavara, indienii si pakistanezii, plini de testosteron, au zis hai sa ne impungem un pic. Indienii erau tare mindri, ca erau inarmati de francezi cu mindria de Rafale. Deci au pornit la lupta cu luminile aprinse, radarul aprins, le lipsea cimpoiul, precum scotienii. Pakistanezii, mai modesti, aveau niste chinezisme de care ride tot occidentul, niste rachete PL-15 de raza lunga si un avion chinezesc care nici macar nu si-a aprins radarul. Si sa vezi pocinogul, nici intr-o ora, Rafale s-a trezit farimitat la pamint.

Forțele Aeriene Pakistaneze utilizează de mai mulți ani aeronave moderne Erieye AWACS, de la producătorul suedez Saab. Dar, noile sisteme digitale de rețea de la bord provin de la producători chinezi.

Acestea au o capacitate crucială: folosind sistemul de transmisie de date DTS-03/Link 17, pakistanezii au putut ghida rachetele PL15 către țintele lor de la distanțe mari, fără ca avioanele de vânătoare pakistaneze să fie nevoite să își activeze radarele, fapt care ar fi dezvăluit poziția și intenția acestora.

Rachetele au fost ghidate direct de aeronavele AWACS, în timp ce avioanele pakistaneze J10 au servit doar ca platforme de lansare a rachetelor. Drone fără pilot ar fi putut prelua și rolul avioanelor de vânătoare. „Tabăra câștigătoare a fost cea cu cea mai bună conștientizare situațională”, rezumă expertul în analiză a luptei aeriene Justin Bronk.

Cu alte cuvinte avionul ar fi putut fi si un IAR 99, sau 93 fara radar, ar fi putut fi chiar o drona, ar fi putut fi chiar biata drona germana Heron, ma rog, ar fi trebuit cumva modificata.

Deci, cine au fost aia inteligentii?

Da iata ca asta l-a trezit pe ministru nostru al apararii, unu Pistolius. Impetuosul nostru excancelar Scholz a spus in momentul cind a venit la putere ca baga 100 miliarde in armata si a numit o gospodina min apararii.  A vrut sa dovedeasca ca se poate si mai rau decit cu von der Leyen. Gospodina a reusit sa-si plimbe plodul cu elicopterul armatei, sa-l duca in vacanta si a fost pusa pe liber, si nu se stie unde au ajuns banii. A reusit sa ajute hotaritor Ucraina, trimitind 1000 de casti!

Pistolius vrea sa cumpere si el SAAB Erieye. Ca AWACsurike NATO actuale Typ Boeing E3-Sentry sint din anii 70 si folosesc radare analoage care se rotesc, nu din astea digitale. Comunicarea cu avioanele de lupta se face prin microfon, sau stegulete si chiar cu fum.

NATO se chinuie de ani de zile sa dezvolte Boeing 737 „Wedgetail“, dar au renuntat. Ar fi costat 700 milioane dolari pe bucata.

Saab „GlobalEye” este bazat pe avionul de afaceri Bombardier Global 6500.

Mici concluzii:

-          Doborirea avionului Rafale a mai domolit aroganta francezilor, de altfel se pare ca au pierdut un contract cu Indonezia, poate ca vor fi mai maleabili in proiectul FCAS.

-          Ministrul german al apararii ia lectii de la pakistanezi, si tare si-ar dori SAABul, dar ce echipament pune pe el, nu cumva de la chinezi? Cine ar fi crezut asa ceva, s-a intors lumea pe dos.

Va urma.... cu multe istorii, amanunte, propuneri etc.

 

Fumatul e nociv

 E stiut faptul ca fumatul e extrem de nociv. Eu m-am lasat de peste 15 ani, dar tot imi place, ma omor sa pup fumatoare in gura.

Pe undeva si filmele sunt daunatoare, mai ales alea cu hoti, de ex. jaful secolului, cu aia care au jefuit un tren in Anglia, prin anii 60.

Iata ca cei sapte magnifici, de fapt erau doar sase, si anume Gabriel B. (45), Valentin G. (44), Constantin I. (54), Liviu-Romeo Z. (33), Emil-Petru K. (53) und Danut Ba. (39), au combinat folosul cu utilul si au zis ca viata bate filmul.

Inca o fapta care intareste renumele Romaniei in lume.

Eroii nostri au mers in excursie in Germania si s-au catarat pe trenuri, trenuri de marfa, trenuri care mergeau din Polonia in Olanda. Trenuri care transportau tigari. Cu o scula neindentificata, eu cred ca era laserul lui Coanda, dadeau gauri in trenuri, f precise, de 50*50cm si extrageau tigari. Nu una doua, ci in total trei milioane. Mi se pare cam exagerat totusi, in definitiv cit poti sa fumezi! Erau Marlboro, Pall Mall si Windson. Dar nu numai tigarile in sine sunt o problema, ci si faptul ca s-a facut evaziune fiscala in valoare de 592000 euroi.

Din pacate au fost arestati, nu toti, ci doar cinci si vor fi aspru pedepsiti.

Sunt sigur ca vor lua ani grei de inchisoare, cu multa suspendare, sau la locul de munca, daca au. E de inteles, deoarece un puscarias costa statul german intre 3000 si 5000 euro lunar. Au sansa sa munceasca, au dovedit ca sunt f bine pregatiti si harnici, si in inchisoare, unde, pe linga masa si casa, ar cistiga si 10-17 euroi pe zi, neimpozabili. Dar li se va plati asigurarea de boala, somaj si de pensie, precum si alocatia pt copii. Cine doreste poate lua parte si la cursuri de limbi straine, sau meserii.

Din pacate in legislatia germana nu exista usurare pt scriitori.

Nu cred ca au dreptul la tigari!

P.S ultima ora, intorsatura in proces, avocatul apararii sutine ca cei 6 erau activisti impotriva tutunului, impotriva fumatului. Deja s-au format onguri pt sustinerea lor, chiar si organizatia patru labute ii sustine, dupa ce s-a dovedit moartea prematura a multor catei ai unor fumatori. Sentinta se va da pe 08. Octombrie.

Tineti-le pumnii strinsi!

3 Octombrie, Ziua nationala a Germaniei.

 

Azi e zi de sărbătoare!

Ziua când noi voioșii pionieri

Am pornit cu-nflăcărare

Pe un drum presărat cu primăveri!

 

Azi e ziua Germaniei, La multi ani!

De unde pina unde 3 octombrie zi nationala, ca doar nu s-a intimplat nimic in aceasta zi? Nu s-au intors armele, nu a fost revolutie, , cum a fost cea din Noiembrie, in Octombrie, nu a cazut Bastilia. Nici macar ziua recoltei. Singurul eveniment important este Oktoberfest, pina la jumatea perioadei au fost deja 3,5 milioane betivi si betive.

Dar voi sarbatorii aceasta zi, e frig si ploua, impreuna cu patlagele verzi.

Balada patlagelei verzi

Cit te-am iubit, cit te-am plivit, te-am sprijinit, te-am copilit si te-am stropit,

Ca regina imi doream sa fii, printesa intre alte vii, cu zimbet larg de victoriana, cu tzitze mari de campioana, cu arome dulci de halva si cascavea si altceva.

Cite pornografii ti-am recitat, nici nu le-ai ascultat sa te-nrosesti un pic.

Da tu, tu, ai ramas verde, nesimtitoare si perfida, ai ramas fecioara, otravitoare, ca n-ai in tine inima, nici cea inima de bou, esti plina de alcaloid solanin, ce fluturasi in burta ne aduce.

Da, vei vedea perfido, ca te voi face cu coroana de marar, si cu hrean si usturoi iti pun pe piept, si ardei iute si sofran, si ai sfeclit-o!

Te vei acrii, vei suferii...

Mircea Dinescu

 Pe trei cărări

Pe cînd lucram cu sîrg la desecări,

mergeam neistovit pe trei cărări

și nu puteam să fac vreo coțcărie,

că toate trei duceau la vinărie.

Pe una pășea îngerul meu trist

bolnav de moarte și avangardist,

pe alta domnul ce-aș fi vrut să fiu

cu doctorat la școala de rachiu

și pe a treia, ocărît de babe,

tot eu, dar jigărit, în patru labe,

că-n țara cu bețivi de cursă lungă

cel care pleacă n-are cum s-ajungă,

iar cel ce vine-n veci n-o să sosească,

fiindcă-i născut în Țara Românească.

Insula Thassos

 

Stiu ca nimeni nu mi-a remarcat absenta dar totusi tin sa spun ca am lipsit vreo doua saptamini. Am fost plecat pe o insula, o insula romaneasca, nu, nu Insula Serpilor, sau Insula Iubirii, nu, ci altundeva. Pe acolo erau mai multi romani ca in Tg. Mures, sau Cluj, dupa estimarile mele peste 60%. In rest mai erau vreo 30% ucrainieni si restul alte nationalitati conlocuitoare si niste greci. De asemenea erau citeva mii de pisici si citeva capre.

Am observat ca poporul roman cistiga in greutate, cred ca cei 19 milioane ramasi sunt mult mai grei decit cele 22 milioane de pe vremea impuscatului. Imbucurator e faptul ca nu numai noi bosorogii, din cauza metabolismului incetinit, cistigam in greitate, ci mai ales tinerii mobili si puternici devin tot mai rotunzi. Si insula de care vorbim le ofera satisfactii totale in domeniu, ca asa vorbesc si nemtii cind vin din concediu. Indiferent unde au fost Michu Piciu, Piramide, Groapa Marianelor, ei povestesc cum a fost mincarea.

Iata ca au intrat si romanii in Europa. De la miorita laie, la cea barsana, de la trei ciobanei, Unu-i moldovan, Unu-i ungurean, Și unu-i vrâncean, toate amerizeaza in farfuriile platou ale romanilor. Ca mioritele grecesti sunt bolnavioare, ca au virus si se joaca cu cei trei iezi.

Da vremea a fost extraordinara. Si “locatia” a fost minunata, ca numai spune nimeni hotel, sau pensiune, ci locatie, si la un pret destul de placut.

L-am vazut si pe Atos, de departe, tocmai incingeau calugarii gratarele.

Dar pt mine marea, marea e totul, cred ca-n alta viata am fost peste imi place la nebunie sa ma balacesc, chiar innot destul de binisor.

Daca mai adaug si prietenii cu care ne-am insotit, extrem de simpatici si placuti, pot spune ca au fost citeva zile extrem de reusite, ceea ce va doresc si voua.

Fasole verde( mov) de acasa.