Eminescu

 

Mihai Calomfirescu

5h  · 

Shared with Public

mai bine mai tirziu, am vrut si eu sa scriu despre Eminescu, am facut bine ca n-am facut-o!

Ion Sofronie

15 January at 04:14  · 

Luminați de Luceafăr, pentru că tot suntem în ziua de 15 ianuarie, să recurgem și la știință. Și să spunem că atunci când vedem o stea nu o vedem așa cum este “astăzi”, ci așa cum a fost în momentul în care lumina a pornit spre noi, ținând cont că aceasta călătorește cu o viteză limitată. Deci, când vedem, de pildă, o Galaxie, aflată la un miliard de ani lumină, ce vedem este ceea ce în Galaxia aceea s-a petrecut acum un miliard de ani. Așadar, cu cât vedem mai departe în Univers, cu atât ne îndepărtăm din prezent spre trecut... Mă apucă durerea de cap... Nici nu știu dacă am priceput chiar totul... Și nu sunt sigur că am reușit să transmit mesajul dorit! Când te gândești că lui Eminescu Genialul i-au trebuit doar patru versuri (21 de cuvinte) ca să ne lămurească pe de-a întregul!

“Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zarit,

Azi o vedem, și nu e.”

Poetul, fără pereche, s-a insoțit, pentru vecie, cu Limba Română. Asa s-a născut Luceafarul!

Acum este timpul să ne amintim de versurile pe care Marin Sorescu le-a dedicat poetului nostru național:

“Acest tânăr cu ochi mari,

Cât istoria noastră,

Trecea bătut de gânduri

......................................................

Tot numărând plopii luminii, ai dreptății,

ai iubirii,

Care îi ieșeau mereu fără soț.”

Și să ne amintim de versurile argheziene:

“Pășiți încet, cu grijă tăcută, feții mei,

Să nu-i călcați nici umbra, nici florile de tei!

Cel mai chemat din noi și cel mai teafăr

Și-a înmuiat condeiul de-a dreptul în Luceafăr.”

Și de rugămintea tulburătoare a lui Nichita:

“Atâta să nu uitaţi:

că el a fost un om viu,

viu,

………………………………………

Atât să uitaţi! Numai atât, –

că El a trăit,

înaintea noastră…

Numai atât,

în genunchi vă rog, să uitaţi!”

“Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” – George Călinescu

“Și iartă-ne că n-am știut

Ce tainic ne iubești…

Erai pe când nu te-am văzut

Și te vedem când nu ești…!“

(Emil Almășan, poet român)

Chestii

 

Daca m-ar intreba cineva, dar nimeni nu ma intreaba, de ce nu prea mai scriu pe Fb, as spune, neintrebat, ca am o colectie intreaga de cioturi de articole, care de care mai misto, mai inteligente, mai amuzante, dar sunt sigur ca nu ar interesa pe nimeni.

De ce? Pai romanii si Romania au o tema cotoiasa, unii ar zice ca se termina, altii ca-ncepe, istoria, (isteria), drept urmare nu cred ca ar interesa pe cineva daca as scrie despre muraturi, legume, sau cine stie ce alt subiect. De altfel vad ca si pozele cu pisici, catelusi, soricei au inceput sa dispara, cui ii mai pasa, domne, tarisoara nostra e in pericol.

Precizez ca romanii s-au impartit deja in prosti si dastepti, o fi fost intotdeauna asa, dar de data asta e clar, unii sunt cu ala si ailaltii contra. Se dau si cifre, se vorbeste de IQ mare, sa fie fericita sotia, sau de IQ mic, se stie si cite procente il detin pa ala mare si cite pa ala mic.

Eu, ca romanul impartial, stau in tribune, iau un pahar si ma amuz....

Exemple 1: O tinara intelectuala, cu tzitze mari, ne spune ca ”lui CG ii curge democratia prin urina, pur si simplu o elimina periodic la toaleta si mai trage si de doua ori apa [...] . Astazi mi-am permis sa intru pe site-ul lui guru si sa-i scriu un mesaj critic(,) dar CIVILIZAT ... Asta mi-a adus aminte de Gigi Becali: "M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat" :))

Exemplu 2: „Pe net e spitalul de nebuni, ca de obicei. Toți intelectualii care se scuipau acum patru ani își șeruiesc acum părerile între ei cu dragoste. Mai că nu se pupă pe gură. ... Azi pupă la Biden, mâine înjură SUA. Poimâine pupă la Ursula. Nu știu cu cine să se mărite. Toată lumea vrea doar să-i fută, dar promisiunile de măritiș nu s-au materializat până acum. ... La televizor și pe net sunt plini de dinți - să-i arestăm, să-i batem cu jandarmeria, să-i trimitem la reeducare - dar în realitate le dai o smetie de te lasă să le fuți și nevestele.” (n.b. Asta mi se pare cam gogonata, cred ca multe neveste chiar s-ar bucura, da nu cred ca aia mai pot)

Exemplu 3: Astia, intelectualii, astia plin de bunsimt, nu o iarta nici pe Cristela, fie vorba intre noi, o dama buna, dupa gustul meu, chiar mai buna decit Udrea. Unu, adus cu multe sacrificii din California, inainte de foc, zice, Călin și Cristela: șaorma cu de toate. Asa e domne, ca stim cu totii ca-nspatele unui barbat sta o femeie, ca asa e la noi romanii!

Concluzie, eu sunt absolut impartial si asta ma face vinovat, “ce-ti pasa tie, tu esti acolo in Ge si o duci bine,”, fac abstractie de faptul ca-n Ge nu o mai duce nimeni bine si politic vorbind, e cam aceeasi nebunie ca-n Ro, “Da, domne, nu se poate sa nu te implici, tara arde, trebuie sa iei atitudine”.

Uite ca am luat!  

Inima

 Constantin Crânganu 10/01/2025 La 19:31

@neamtu tiganu

Nu toti oamenii gindesc la fel. Nu pt toti anumite legi, fie de fier, otel, carbon au aceeasi relevanta. Exista destui care gindesc cu inima

E adevărat încă de pe timpul lui Blaise Pascal: „Inima are rațiuni pe care rațiunea însăși nu le cunoaște”. Legile de fier (sau de altceva) nu fac parte din domeniul cardiologiei, ci mai degrabă al economiei, tehnologiei, industriei sau ingineriei.

Pe de altă parte, un alt francez i-a dat o replică lui Pascal peste ani: „Numai cu inima se poate vedea corect; ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi.” (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț)

Ultimul Kaiser

 Ultimul Kaiser

Se implineste un an de la moartea lui Beckenbauer, spun moartea, nu disparitia, pt ca Beckenbauer nu va disparea niciodata. Cred ca a fost cea mai mare personalitate a Germaniei din ultimii 70 de ani. Beckenbauer a dat o cu totul alta fata Germaniei, a schimbat masiv imaginea neamtului, a facut lumea mai buna si mai frumoasa.

Dar... si nemtii sunt un pic romani, la batrinete si-au batut joc de el. Pe linga tragediile patite, moartea iubitului fiu, pe linga problemele de sanatate, s-au trezit niste porci de ziaristi sa-si faca cariera pe spinarea lui.

Batrinetea lui a fost o mare nenorocire, nu a meritat asa ceva! M-a intristat enorm aceasta poveste, nemtii m-au dezamagit enorm. Acum multi isi pun cenuse in cap si incearca sa o indrepte

La multi ani, 2025!

 

Cum se incepe un an? Cu sau fara dureri de cap? Desi am f multe inceputuri de an nu pot sa spun care an a fost mai bun, cel inceput cu dureri de cap, sau fara?

Dar de fiecare data am inceput anul cu muraturi, insotite si de zeama de varza. De altfel astea au fost si biletul meu de intrare la un revelion organizat de o f buna prietena la care a fost o participare masiva.

Nu stiu ce se intimpla dar parca lumea nu mai pune muraturi, nu mai face copii, de mincat se maninca, dar cica miros, cica sunt sarate, cica...

Urez tuturor un an 2025 fericit cu sau fara muraturi!

Flautul fermecat!

 

De sarbatorile de Craciun este Opertime. Desigur cea mai potrivita e Nussknacker, (Spargatorul de nuci), pe care-l vedeam pe vremuri cind era nepoata mica. S-ar mai potrivi poate si Hänsel und Gretel, sau chiar Lacul Lebedelor, dar, anul asta am avut probleme cu planificarea pe termen lung si ne-am trezit la Flautul Fermecat, la Aalto Theater.

Din pacate ne-am grabit si am fi cautat altceva daca am fi citit acest comentar: “Trebuie să spun că am văzut Flautul Magic de mai multe ori în diferite teatre de operă. Dar această producție este un dezastru absolut. Nu am mai recunoscut „My Magic Flute”. Dar aici trebuie să diferențiez. Ansamblul a fost remarcabil, vocile remarcabile și orchestra remarcabilă. Foarte mare laude. Ovații în picioare, cu întârziere. Dar în ceea ce privește producția – deși nu mai puteam înțelege deloc intriga – a fost absolut dezastruoasă. Dacă protagoniștii poartă brusc capete de gnomi de grădină pe cap și cântă, eu sunt afară. Dacă Sarastro și Regina Nopții devin dintr-o dată iubiți, eu sunt afară. Nu înțeleg nimic din toate astea, deși pot spune că sunt un pasionat de operă. Când regizoarea a urcat pe scenă, a fost o huiduire masivă. Cu drept absolut. Ea nu o poate face, zero respect pentru Mozart. Se întoarce în mormânt și spunea: „Cine dracu’. Uneori doar închideam ochii și mă bucuram de muzica lui Mozart, nu mai voiam să văd producția. Nu am experimentat niciodată așa ceva și este o experiență importantă pentru mine. Unele opere trebuie pur și simplu puse în scenă clasic. Iar „Flautul Magic” este un Sfântul Graal. am terminat.”

Regizoare a fost una Magdalena Fuchsberger, austriaca, obsedata de feminism si ... iata ce ne destainuie “Magdalena Fuchsberger vrea să dezvăluie că nu este o vrajă bună care desparte și liniște cuplurile. „Există sexism, rasism și dezumanizare - lucruri care nu sunt deloc amuzante. „Este momentul care arată ce înseamnă excluziunea și structurile patriarhale”, explică ea.” Frate, se sperie gindul la o asa de declaratie, ce legatura o avea asta cu Mozart?

Dar au fost si chestii frumoase. Regina noptii, Nicole Wacker a fost absolut grozava. Si Papageno, Tobias Greenhalgh, a fost deosebit de bun!

La fel de buna a fost si mincarea la un restaurant italian.

Va mai amintiti de Meryl Streep in rolul lui Florence Foster Jenkins?

https://www.youtube.com/watch?v=giI2uxwFRJg

 

O brad frumos!

 O brad frumos!

Cel mai mare brad din lume cica ar fi pe linga mine, in Dortmund, are 45 de metri.
Dar mi-am pus intrebarea de unde vine treaba asta cu brad de Craciun, stiind ca la nasterea lui Hristos nu prea cred ca erau brazi prin zona si nu era nici prea iarna. Se spune insa ca si egiptenii aveau un fel de brazi, de fapt la multe popoare se crede ca ceva verdeata in casa alunga spritele rele si chiar ajuta la sanatate. In copilarie la noi in casa nu trebuia sa lipseasca viscul agatat de lampa.
Oricum primii care au inceput cu brazi au fost nemtii, mai ales bisericile nemtesti, pe la sfirsitul 1700. Nu e prea clar cind si cum, chiar Goethe cica ar fi bagat un brad in 1775 in Weimar. De fapt la inceput biserica a considerat bradul un obicei pagin si s-a lasat greu convinsa.
Altii spun ca inca din 1510 a aparut bradul, la Riga.
Multi ecologi sunt tare impotriva brazilor, cica se bulesc padurile. De fapt 95% din brazii de Craciun sunt de crescatorie, se recolteaza cam la 7-8 ani, deci avem verdeata un numar de ani. Daca nu ar exista acest obicei nu s-ar mai creste acesti frumosi copaci. In plus s-au adaptat soiuri de deal si cimpie, deci s-a extins aria de cultivare. Brazii salbatici au probleme de inmultire dar si de comercializare, cresc pe coclauri si sunt greu de recoltat, sunt de multe ori strimbi si cresc si f greu deoarece caprioarele le maninca boboceii.
Oadata cu obiceiul brazilor a aparut si muzica adecvata. Unu din cele mai cunoscute imnuri e O Tannenbaum:
O Tannenbaum, o Tannenbaum,
Wie grün sind deine Blätter!
Du grünst nicht nur zur Sommerzeit,
Nein, auch im Winter, wenn es schneit.
O Tannenbaum, o Tannenbaum,
Wie grün sind deine Blätter!
Trebuie remarcat ca-n cintec sunt greseli, deoarece se vorbeste de “Blätter”, care de fapt sunt frunze si bradul nu are frunze ci “Nadeln”; adica ace, cetina.
Acest cintecel a fost f trist, initial era vorba de un baiat pe care l-a parasit iubita, si incepea asa “"O Mägdelein, o Mägdelein, wie falsch ist dein Gemüte", adica “Fetito, fetito, ce suflet rau ai tu!” si unii i-au schimbat textul.
Varianta romaneasca e scrisa de un ungur, “O brad frumos”, corect ar fi fost UN brad frumos. (stiu, poanta e veche).
Odata ce am clarificat si acest aspect, nu-mi ramine decit sa va urez tuturor cititorilor mei, prietenilor, si chiar si dusmanilor, atit din partea mea cit si a nefestei,

Craciun fericit!

Update:

Sunt de aproape 10 ani pensionar, de la Siemens, primesc anual doua invitatii la o cite o mica agapa si de Craciun cite o felicitare, semnata de fostii colegi. (Din motive de protectia datelor nu dau partea cu semnanturi si urari!)

De la Institutul de aviatie Bucuresti, care se mindreste in continuare cu avioanele proiectate de mine si de colegi, nu am primit niciodata nimic.

Vorba aia, noi vrem respect!

Hamburg Craciun

 

Inca suntem in Hamburg, Tirgul de Craciun e imens, cuprinde tot orasul, la fiecare colt de strada, in fiecare squar sunt niste carute cu de toate. Mai ales vinul fiert are succes, au as fi preferat tuica fiarta. Si lume, lume, lume de abia te poti strecura.

Mosu vine zburind, vezi filmul, ne aflam in orasul Airbus. Si mai sunt si defilari cu fetite si pitici.

Ne-am rupt talpile, am facut cca 14-15 mii de pasi pe zi.

Hamburg, curve

 Hamburg e port, si ca orice port are un loc in care marinarii, dupa luni si luni pe mare, mergeau sa se descarce. Cartierul se numeste St. Pauli, are si echipa de fotbal, si strada principala e Reeperbahn. Desi este postul Craciunului, am mers si eu sa vad fete vesele si cladiri colorate.

Era pizderie de lume, de toate felurile, de abia te puteai misca, dar am cautat disperat sa vad si eu o curva, ma gindeam la una imbracata sumar, sa-mi faca cu ochiul. Dar, nimic, absolut nimic, chiar am oprit o doamna cu catelul si am intrebat-o, unde sunt curvele? Am vazut un bloc pricajit unde erau in fereastra niste fete, dar departe, tare departe. Fratilor, parerea mea e ca lumea nu mai „f—e“, se uita la TV, discuta politica, maninca, face cultura, dar nu mai „f-te“. Pai se poate? Fetele alea din blocul ala amarit se uitau cu jind la doar doar vine un oaspete, da de unde, curgeau cirduri de tineri da nici unu nu se oprea.

Tot in cartier e si Piata de peste. O chestie celebra. E deschisa doar duminica, vara intre 5 si 9, iar iarna de la 7 la 9:30. Vara e vizitata de peste 50000 de mii de gura casca, iarna mai putini. M-am pregatit sa cumpar peste, tare-mi place pestele, dar ti-ai gasit, parca era aurit atit era de scump. Asa ca doar am luat niste chifle cu peste si am mers la dans. Da, la dans, intr-o hala se-ncinsese o petrecere pe cinste, la ora 8 de dimineata, cu orchestra rock, cu bere, cu jucat pe mese.

Mi-am dat seama de ce Beatles au fost atit de incintati de Hamburg.