Haideti la opera... sau mai bine stati acasa.

Fusei de curind la opera si vazui Arabella, de Richard Strauss. Nu, nu ma consider un cunoscator, desi merg relativ des la Opera. Aceasta Arabella nu prea e apreciata de iubitorii clasici de opera, in aceasta nu se gasesc arii, ci o combinatie muzica-cintare cumva altfel, care mie mi-a placut insa, f mult.

Lansare de carte, editia doua

Paperclip (3)

Sa rezumam intii cele doua episoade precedente. Este vorba de programul paperclips prin care americanii au incercat, dupa ww2, sa racoleze specialistii germani din domeniul militar, dar nu numai. Textul se bazeaza pe amintirile unui neamt, Hans, participant la acest program. In plus, s-a incercat sa se faca o paralela stravezie, pastrind proportiile, cu exodul specialistilor romani dupa 90.

Paperclips (2)

Dar sa ne intoarcem la eroul nostru, Hans H Amtmann. S-a nascut in 1906, pe linga Hamburg, ceea ce ar fi insemnat automat sa intre in domeniul naval, domeniu f. dezvoltat in zona. De fapt a studiat constructii navale si chiar a inceput, pt. f scurt timp, intr-o asemenea firma, desi in anii 30, in Germania, era o criza puternica si nu era usor de gasit un job. Totusi reuseste sa se angajeze la Junkers, in domeniul aviatiei. Junkers era, pe vremea aia, una dintre cele mai mari firme de aviatie din lume. Inca din 1919 se fabricase Junkers F 13, primul avion complet metalic. F 13 era construit din dural, nituit, constructie care domina si astazi tehnologia de aviatie. Duralul fusese tocmai dezvoltat prin 1906-1909 de un neamt, Alfred Wilm. F 13 folosea si invelis de tabla ondulata, solutie care va deveni celebra la nu mai putin celebrul Junkers 52, supranumit Tante Ju.

Paperclip (1)

Un bun prieten din USA mi-a facut cadou o carte, ca un fel de multumire, deoarece si eu i-am trimis cartea mea. Cartea este „The vanishing paperclips. America’s aerospace secret, A personal account“, scrisa de Hans H. Amtmann, un inginer neamt care a fost recrutat de americani dupa ww2. O carte f interesanta despre care vreau sa povestesc.

Un comic american, Bob Hope, atunci cind s-a adresat dezamagitului popor american care aflase de primul satelit Sputnik, a spus „E f. simplu, nemtii lor sunt mai buni decit nemtii nostrii“. In realitate ar fi trebuit sa spuna, Rusii au mai multi nemti decit noi.

Cum era sa ajung la Parlamentul European

Cineva, f. bine intentionat, mi-a scris ca as putea sa-mi prezint cartea la Bruxelles. In curind va avea loc acolo conferinta:
„România și Regiunile Istorice în Anul Centenar – Cultură, Identitate, Valori Europene” . 

 Conferința va avea loc pe 5 septembrie, între 13:00 și 17:00.

Pentru buna organizare a trebuit sa trimit mai multe date personale care au fost intimpinate cu: "Va multumim pentru email si confirmam acreditarea. Ne bucura si ne onoreaza participarea dumneavoastra!" 

Hai la demonstratie!

Nu numai in Romania se demonstreaza, ci si pe aici. De exemplu am fost la o demonstratie intr-un sat undeva, in Germania profunda, un sat care se ocupa de unu dintre cele mai importante produse agricole si anume hameiul. Se stie ca aceasta e cea mai importanta planta, deoarece din aceasta se fabrica berea.
Dar sa lasam pozele sa vorbeasca:

Trasura cu fete

Fetite

Nu au lipsit nici caii si ciinii

Ia la fete neamule!

fete pazite

A fost aleasa printesa hameiului Kathi Maier (bruneta)

Batrinul si avioanele

Ma intorceam cu avionul din Bucuresti in Germania. Zburam cu un low cost care pretindea sa platesti suplimentar pt. a sta alaturi de nefasta. M-am gindit ca o pot elibera pe duamna sotie de prezenta mea cele doua ore cit dureaza zborul, asa ca am stat separat, eu obtinind un loc "C", adica la culoar, desi prefer sa stau la fereastra. Linga mine statea un mos, cam de virsta mea, care dupa vorba, dupa port si mai ales dupa miinile batatorite, miini care nu prea mai exista in lumea de azi a domnilor, era pur si simplu un taran. La fereastra statea un pusti de cinci-sase ani, la virsta "de ce-urilor". Era vizibil emotionat de, probabil, primul lui zbor. Punea intrebarile ca o mitraliera. Mosul incerca sa-i raspunda molcom cu dulcele accent moldovenesc. Mosul vorbea ca un inginer, cu multe dezacorduri.
La punerea in miscare a avionului a inceput sa-i explice pustiului ce se intimpla, cum e impins avionul cu un tractor, cum se indreapta pe bretea spre pista. La decolare cind s-au pus motoarele in plin pustiul a inceput sa chiuie. Fiecare faza a zborului era comentata de mos cu multa competenta folosind termeni tehnici, flaps, spoiler, eleron, profundor, tren de aterizare etc. Cind a ajuns avionul la inaltime, era si cam noros, pustiul si-a pierdut interesul si a adormit un pic.
Am profitat sa intru in vorba cu mosu si sa-l laud de cunostintele lui in ale aviatiei. Mi-a spus ca el e de la tara, unde a trait toata viata si ca acum il duce pe un nepot la taica-su in Germania. Dar intotdeauna l-a interesat aviatia, mai ales iarna urmareste emisiunile tehnice la TV. Nu m-am putut abtine si am mentionat ca si eu am lucrat in aviatie. Dracu m-a pus, mosu a inceput sa ma bombardeze cu intrebari, se vedea cu cine seamana pustiul, despre amanunte tehnice pe care nu le intelesese. Am intrat in detalii legate de motoare cu simplu si dublu flux, despre stabilitatea naturala si artificiala, despre fly by wire, APU, pilot automat, ILS, diagrama de manevra si rafala etc. Imi statea pe limba sa-i spun ca am scris o carte cu aceste subiecte si i-as fi daruit un exemplar, dar nu aveam niciunul la mine.
La un moment dat se pornesc niste turbulente puternice, pustiul se trezeste un pic speriat, dar mosul il linisteste mintenas si-ncepe sa-i explice f. competent, tocmai ce invatase privind mecanica zborului. Pe pusti il amuza leganatul avionului si se indispune un pic atunci cind acesta inceteaza.

Nefasta a avut mai mult noroc, a stat linga un tigan-tigan, care recunostea ca e tigan si i-a povestit ca el are rude in toata lumea, fusese cu doua luni in urma in Irlanda unde nu i-a placut, oamenii sunt reci, la Milano, a fost mai frumos. Era f. spalat, mirosea decent. Cind a venit stewardeza cu caruciorul a comandat din belsug si vazind ca nefasta nu comanda nimic a insistat s-o invite macar la o cafea.

Romania Pitoreasca, la loc cu verdeata

Pare un pic ciudat dar si noi pensionarii facem concediu, chiar daca, de fapt, avem tot timpul concediu. De fapt etimologia frantuzesca a cuvintului, congé nu inseamna nimic altceva decit eliberarea de a face un serviciu, deci in aceasta perioada nu mai suntem pensionari.

In diferitele etape ale vietii avem placeri diferite in a petrece concediul. In adolescenta ne anima dorinta de aventura, pigmentata cu bautura, fete, muzica, sport. Vine perioada de parinti, ne limitam la zone nu prea indepartate, cu confort sporit. Marile excursii indepartate ne apuca pe la 30 de ani si ceva. Nu exista colt al lumii, cit de indepartat ar fi sa nu trebuiasca sa-l bifam, desigur spre admiratia, si uneori invidia, vecinilor, colegilor, rudelor. De fapt incepem cu cele obligatorii, gen Londra, Paris, Venetia, cu plictisitoarele muzee, pe care le uitam dupa cinci minute, sau cu multimea catedralelor, bisericilor de la care cumparam magneti. Mai apoi vin insulele Maldive, Seychelles si ne afundam in Japonia, China, Matchu Pitchu. Si de aici cumparam magneti.

Cindva se-nchide cercul si dupa ce am vazut lumea ne aplecam ochii si sub picioarele noastre. Sau incercam sa revedem locurile pe care le-am vazut in tinerete, Romania pitoreasca, ca si cum am incerca sa ne intoarcem la radacini.

Asa s-a intimplat si anul asta, am incercat sa reeditam o excursie facuta in urma cu peste 40 de ani, pe atunci cu rucsacul in spate si cu trenul. Pe atunci cu copii, acum cu nepoti. Desi acum am folosit mai mult masina totusi am reusit si un lucru de care sunt mindru, o drumetie pe munte, pe traseul Durau, cabana Fintinele, cascada Duruitoarea, Durau. Timp total, 7 ore. Unde mai pui ca ne-a prins in padure si o furtuna ca-n filme. Catastrofa a inceput cind au aparut niste nori amenintatori, care s-au dovedit, mai apoi, ca erau chiar mai rai decit ne asteptam. Nu aveam net. Deci nu stiam daca norii inseamna sau nu ploaie, daca vor fi sau nu fulgere si tunete, eram cu totii pur si simplu dezorientati, cum e posibil sa n-ai net in virf de munte? Cum te orientezi fara Google map? Unii, mai inapoiati, spuneau ca sa ne uitam la niste semne vopsite pe copaci.

Parti pozitive

un leagan f frumos

Romania e frumoasa, tare frumoasa. Nu mai fusesem prin tara de peste 30 de ani, decit in Bucuresti. Drumurile si circulatia acceptabile. S-a construit mult, in mare parte cu gust. Multi au invatat sa cistige din turism. Locuri frumoase: manastirile din zona Tg. Neamt, castelul Neamt, pensiunea Perla Neamtului, Varatec, Agapia, Secu, casa lui Creanga, zimbrii, Cheile Bistritei, Bicaz. Se maninca un pastrav si un Bors exceptional la Durau, restaurant Stratan, de vizitat. De asemenea pe urmele lui Sadoveanu, Fratii Jderi, se maninca la Hanul Ancutei. Fuseram si-n Romania profunda, la sat.
Un adevarat secret, http://www.muzeulpopa.ro/ neaparat de vizitat.

Parti negative
Nu inteleg cum la Durau cineva construieste o pensiune splendida, intr-o zona splendida  si-n curte mai pune si o pastravarie, care are niste pompe care se pornesc din juma in juma de ora, cu un zgomot de parca ai dormi pe pista la decolarea lui Concorde. Aceeasi pensiune f frumoasa, usile nu se inchid, veiozele nu functioneaza.
Catastrofa - catastrofelor mincarea, undeva linga Agapia am mincat mizerabil, garnisit cu salmonele, si eu si nefasta am bolit doua zile cu temperatura. Nu mincati pe la birturi dubioase. 

Nu am cumparat magneti, in schimb am luat o pisolnita de usturoi care s-a spart la prima intrebuintare si o ie frumoasa.

Priveam fără de ţintă-n sus -
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.