Noi, uamenii de stiinta, IAR 99

Echipa IAR99

Noi, oamenii de stiinta, atunci cind ne-am saturat de laboratoare, de googlait sau de uitat pe fereastra in speranta ca va veni muza sa ne inspire, suntem f. bucurosi sa ne-ntilnim cu altii de teapa noastra. Asta se numeste congres, sesiune de comunicari stiintifice sau, uneori, are alte denumiri bucuclase, de ex. intilnirea oamenilor de..., dezbateri pe tema..., sau masa rotunda atunci cind nu sunt prea multi, chiar daca le table ronde e, in marea majoritatea a cazurilor, patrata.

Bella Italia

Fara indoiala Italia e una din cele mai frumoase tari din lume, d-aia isi si zice Bella Italia. Daca Italia ar fi insa, femeie, precis ar fi blonda. De frumoasa nu-i frumoasa totusi peste tot. De exemplu coasta de est, nu stiu de ce estul poarta mai intotdeauna ghinion, dar coasta adriatica intre Rimini si Ravenna, e cea mai plicticoasa zona din lume, un fel de Mamaia. Nu e absolut nimic, nimic decit plaje, e drept cu un nisip f. fin.

Destinul e soarta noastra!

O poza spune mai mult decit o mie de cuvinte.

Unde se petrece actiunea?
Sunt cumva cei mai mari cirnati din lume?

Acei oameni minunati, fratii Rutan, si masina lor zburatoare, Voyager

Decembrie 1980. Burt, Dick si Jeana stateau la un restaurant japonez si discutau. Discutau de subiectul lor preferat, subiect devenit obsesie, pasiune, profesie, hobby, intr-un cuvint, pur si simplu, viata lor. Discutau despre aviatie. Dick (48) era un pilot pasionat, pilota de la 15 ani, fusese in Vietnam, fusese chiar doborit, avusese 325 de zboruri, primise chiar medalii, mai tirziu amintindu-si de acele timpuri le-a considerat timenii. O cunoscuse pe Jeana Yeager, si ea pilot de incercare, cu citva timp inainte la un show de aviatie si se-ndragostise coup de foudre. De atunci erau nedespartiti. Burt, fratele lui Dick, era inginer, un mare inginer, poate cel mai mare ing. de aviatie din ultima suta de ani.

O idee geniala de afacere, cresterea rimelor



cutie de plastic colorata frumos de crescut rime

Cutie de crescut rime

Cu muulti, multi ani in urma am avut o idee geniala de afacere, cresterea rimelor. Ideea mi-a venit aflindu-ma intr-o vacanta aventuroasa in Delta Dunarii. Cu indrazneala specifica virstei, si mie, am pornit cu citiva prieteni in excursie. Aveam un cort confectionat in regie proprie, cusut dublu, de mina si impregnat, plus echipament adecvat si barci pneumatice inchiriate. Ideea de baza era sa ne autogospodarim, respectiv urma sa ne hranim cu peste prins de noi. Era cunoscut faptul ca Delta Dunarii e un rezervor imens de peste si e suficient sa arunci undita si iese pestele. De regula undita are un fir si un ac. In ac se pune momeala, cica rimele sunt o momeala deosebit de gustoasa pt. majoritatea speciilor. Rimele se gasesc in pamint.

Rusinea de la Gijon

Va amintiti? 25 iunie 1982, Campionatul Mondial de Fotbal in Spania. Meci de calificare in grupa, Germania-Austria. Inainte de meci situatia era asa:
                               Spiele Tore Punkte
1. Österreich              2      3:0     4:0
2. Algerien                 3      5:5     4:2
3. BR Deutschland    2      5:3     2:2
4. Chile                      3      3:8     0:6

Un taran f. nervos

Fiind copil mahalaua cutreieream si tare-mi doream sa fiu taran. Chiar pe vremea aia, de fapt nu s-a schimbat prea mult, cind taranu era considerat scursura societatii eu ma jucam cu gindul sa devin ing. agronom sau silvicultor. Totusi n-am avut curajul sa-mi duc visul la indeplinirea si am ajuns acum, la virsta mea matusalemica, virsta la care incerci sa recuperezi ce n-ai reusit sa faci o viata, sa ma joc de-a taranul.
Neavind traditie in aceasta directie, neavind nici macar pe cineva care sa ma-ndrume, ma orientez dupa carti, publicatii. O chestie fatala… va spun de pe acum, cartile sunt pline de prostii.

Pe drumuri europene, azi Budapesta, pardon Bucuresti

Am fost aspru criticat si autocriticat ca nu am mai bagat nimic, uite, marfa noua, ia neamule, proaspata.
Pe linga lenevie am fost si mult pe drumuri si voi mai merge. Chiar am vrut sa fac un fel de jurnal de calatorie, fusei la Viena, Paris si... atentie.. Bucuresti. Acum veti crede ca am imbatrinit, ca m-am ramolit, da de data asta mi-a placut Bucurestiul enorm. Desigur, si faptul ca de data asta am fost mai deconecat, datile precedente am tot fost sa-mi vizitez rudele bolnave sau la inmormintari, acum a fost intr-adevar vacanta.
Ce mi-a placut? Ca biciclist entuziast m-am bucurat ca-n sfirsit exista piste de biciclete, trasate f. ordonat cu linie galbena plina si intrerupta. E adevarat ca pe aceste piste circula pietonii si, din grija fata de om, autoritatile s-or fi gindit ca-i mai bine sa interzica ... bicicletele.

Pista de bicicleta

Interzis bicicletelor

Ciorba de fasole

Ce mai mi-a placut? Desigur niste mici la Cocasatu au fost obligatorii dar si o ciorba de fasole in piine la Carul cu Bere nu a lipsit.
Fetite dulci ca-n Bucuresti in toata lumea nu gasesti, m-am uitat si dupa fuste si chiar sub fuste.

Cartierul vechi e extrem de frumos facut.

Ce sclipeste colo sus, o fi Luceafaru sau fro gaura neagra?