Acei oameni minunati, fratii Rutan, si masina lor zburatoare, Voyager

Decembrie 1980. Burt, Dick si Jeana stateau la un restaurant japonez si discutau. Discutau de subiectul lor preferat, subiect devenit obsesie, pasiune, profesie, hobby, intr-un cuvint, pur si simplu, viata lor. Discutau despre aviatie. Dick (48) era un pilot pasionat, pilota de la 15 ani, fusese in Vietnam, fusese chiar doborit, avusese 325 de zboruri, primise chiar medalii, mai tirziu amintindu-si de acele timpuri le-a considerat timenii. O cunoscuse pe Jeana Yeager, si ea pilot de incercare, cu citva timp inainte la un show de aviatie si se-ndragostise coup de foudre. De atunci erau nedespartiti. Burt, fratele lui Dick, era inginer, un mare inginer, poate cel mai mare ing. de aviatie din ultima suta de ani.

Si din una alta s-au hotarit sa faca ceva ce n-a mai facut nimeni pe lumea asta, un avion care sa-nconjoare pamintul fara oprire si fara realimentare. Burt a luat un servetel si a facut o schita, schita unui avion care nu s-a mai vazut. De fapt nu era avion, era un imens rezervor de benzina cu aripi. L-au numit Voyager.

Burt, increzator in ideile lui, zise, ne trebuie doar o mina de dolari si-n sase luni e gata. In realitate a durat de zece ori mai mult si a costat doua milioane dolari.

O lupta crincena cu greutatea, fiecare surub, nit, a fost judecat de zeci de ori. Desigur materialul folosit, fibra de carbon. Jeana era predestinata pt. a pilota acest avion, cintarea numai 50 de kg. si-a tuns si pletele si minca si bea extreme de putin, lucru esential tinind cont ca zborul urma sa dureze 10 zile si rezervele de mincare, bautura ar fi cintarit f. mult.

S-a renuntat la orice urma de confort, cabina era formata din doua tevi inguste, nu se puteau ridica, trebuiau sa-si stringa fecalele in saculete si sa le arunce. Era atit de ingust ca de abia reuseau sa se scarpine unu pe altu pe spate  de dus nu putea fi vorba. Avionul era extrem de greu de pilotat, era facut doar pt. zbor cu raza mare de actiune.

La 14 decembrie 1986 era gata avionul. Avea o anvergura de 33 de metri, gol cintarea ca. 1000 kg. echipat cu doua motoare de 110CP si incarcat cu 17 rezervoare in care se afla 3180 kg. benzina.

A pornit decolarea, pista era neobisnuit de lunga, 4572 metri, dar oare suficient de lunga? Avionul accelera extrem de incet, la un moment dat da semen de a se rdica, se.nlcina pe o parte si da cu extremitatea aripii drepte de asphalt, e aruncat in cealalta parte, loveste din nou asfaltul. La un moment dat, ca-n filmele proaste, cind mai erau citiva metri si se termina pista, se-nalta. Asa incepe una din cele mai mari eventuri ale secolului 20!

Nici n-au plecat bine si apar primele probleme, se desprind Wingletele, miciile aripioare de la extremitatea aripilor, extremitati care s-au lovit de pista la decolare, mai apoi, cind s-au indreptat spre Hawaii se anunta furtuna. Orice ocol insemna consum suplimentar de benzina, deci au zburat direct in ochiul furtunii. A durat 12 ore, dousprezece ore de infern, in care au fost zdruncinati in cabina ingusta, aruncati dintr-o parte in-alta, erau amindoi plini de vinatai si de cucuie. Planul era sa zboare mai mult peste oceane, Pacific, apoi Australia, Sud Africa, peste 40000km. O amerinzare fortata ar fi fost mai putin periculoasa, tinind cont de canatitatea imensa de benzina care s-ar fi putut aprinde la aterizare. Riscu era si-n acest caz destul de mare, pt. salvare dispuneau doar de o mica barcuta pneumatica cu rezerve pt. doua zile.

Si zboara, zboara, ajung peste Atlantic, mai aveau doar putin, unu dintre motoare nu mai vrea sa porneasca, avionul pierde inaltime, dar, din nou o minune, la numai 1000 metri inaltime porneste din nou.

Dupa citeva ore au ajuns, au reusit, in dimineata zilei de 23 decembrie 1986 aterizeaza la statia militara Edwards, cu un rest de numai 55 de litri de benzina. Reusisera sa doboare recordul mondial, noua zile, trei minute si 4 secunde le-a fost sufficient pt, un zbor de 40211km.

Ii asteapta 15000 de oameni incl. presedintele Reagan.

Povestea nu are happy end, Dick se cearta cu nefasta, poate ca nu le-a priit inghesuiala, si ajung chiar sa se judece.

P.S recordul de zbor fara realimentare il detine un B52 din anul 1962.

https://www.youtube.com/watch?v=jyRGNcbeS7o

https://www.youtube.com/watch?v=M6Kd9zJEucM