Cultura, azi Mithridates

 

Societatea ii respecta enorm pe oamenii culti. Oamenii culti spun ca pt a deveni cult trebuie sa citesti. Si nu orice, mai ales carti groase legate in piele. Uneori merge si „De ce iubim femeile“, Cartarescu, ramane Cartarescu. Desi Schopenhauer, pe care-l consider mai filozof chiar decat pe Liiceanu, a spus ca: a citi e ca si cum ai gandi cu capul altuia, nu cu al tau.

Desigur exista culti in literatura, in tehnica, in medicina in te miri ce alte domenii. Cel mai ciudat mi se par istoricii. Uneori mi se pare ca nu prea e buna istoria, mai mult dezbina. Ion se duce la vecinul lui Gyoras si-i trage cativa pumni. Ce-ai ma, zise Gyoras, suntem prieteni si vecini de o viata ce-ti veni acum? Pai voi l-ati omorat pe Mihai Viteazu, spuse Ion. Bha, asta fu acum 400 de ani! Da, dar eu de abia acum am aflat.

Istoricii astia nu sunt drepti, de unii vorbesc de te naucesc si pe altii de abia ii baga in seama, desi majoritatea au fost cam la fel de criminali. Cel mai mult ii cultiva pe aia victoriosii, de parca ar fi fost la fotbal, pe Hanibal, Alexandru cel Mare, Gingis Han, Traian, Napoleon si inca destui.

Dar si aici fac diferente, au existat inca destui de care abia se vorbeste. De ex. de Mithridates VI. Ca si asta a fost f tare. A reusit intr-o singura zi sa omoare zeci de mii de romani si latini, la Vesper Éphesos. S-a luptat si cu ma-sa si cu fra-su. Era extrem de cult, cica vorbea 22 de limbi. Da a fost si om de stiinta. A pus la treaba toti oamenii de stiinta, medicii, vracii, parca a fost Lenuta cu polimerii, sa-i compuna un medicament impotriva otravii, deoarece ii era frica de otravire si pana la urma nu a scapat.  Medicamentul s-a numit Mithridatikum si era compus din multe plante si otravuri. E considerat stramosul vaccinului, deoarece continea chiar otrava in cantitati mici. Medicamentul a supravietuit si azi sub denumirea de Theriak. Se gaseste si in Romania sub diferite denumiri. Este f cautat, chiar mai mult decat viagra, de barbati mai in varsta, bogati, insurati cu bunaciuni.

Dar Mithridates a fost cantat de un poet englez, Alfred Edward Housman.

There was a king reigned in the East:

There, when kings will sit to feast,
They get their fill before they think
With poisoned meat and poisoned drink.
He gathered all that springs to birth
From the many-venomed earth;
First a little, thence to more,
He sampled all her killing store;
And easy, smiling, seasoned sound,
Sate the king when healths went round.
They put arsenic in his meat
And stared aghast to watch him eat;
They poured strychnine in his cup
And shook to see him drink it up:
They shook, they stared as white's their shirt:
Them it was their poison hurt.
–I tell the tale that I heard told.

Mithridates, he died old.

Tradus cu google:

Un rege a domnit în Răsărit:

Acolo, când regii se așază la ospăț,

Se satură, fără să bănuiască,

Cu bucate și băuturi otrăvite.

El a adunat tot ce răsare

Din pământul plin de veninuri;

Întâi puțin, apoi tot mai mult,

A gustat din tot arsenalul său ucigaș;

Și, relaxat, zâmbitor și plin de vigoare,

Regele stătea la masă, în timp ce se închinau pahare.

I-au pus arsenic în mâncare

Și priveau îngroziți cum mănâncă;

I-au turnat stricnină în cupă

Și tremurau văzându-l cum o bea:

Tremurau, priveau cu fețele albe ca cămașa:

Căci pe ei îi rănea propria otravă.

– Spun povestea așa cum am auzit-o.

Mitridate a murit bătrân.

 

Uite domne ce bine e sa fii cult!